RDW

Desenată din linii și puncte

Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard -  Jacques-Louis David, 1800, ulei pe pânză. 260 × 221 cm, Castelul Malmaison, Muzeul Național al castelului, Rueil Malmaison AB/DE = DE/BE = DE/KM  = 1,618033 ... AB/PÎ = PÎ/PA = 1,618033 ... RS/(RN+OS) = (RN+OS)/NO = 1,618033 ... TU/TV = TV/VX = 1,618033 ...

Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard – Jacques-Louis David, 1800, ulei pe pânză. 260 × 221 cm, Castelul Malmaison, Muzeul Național al castelului, Rueil Malmaison AB/DE = DE/BE = DE/KM = 1,618033 … AB/PÎ = PÎ/PA = 1,618033 … RS/(RN+OS) = (RN+OS)/NO = 1,618033 … TU/TV = TV/VX = 1,618033 …

Mi-am făcut un obicei ca, de fiecare dată când mi se dă o temă, primul lucru pe care îl fac este să deschid Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi să citesc definiția cuvântului sau cuvintelor care compun tema. Așa am procedat și de această dată. Citez:

DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj sau a unei fiinţe pe o suprafață plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) prin desen (1), în scopul fabricării lor. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei cusături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] – Din fr. dessin.

Această definiție mi-a impus, un element de pornire  – LINIA.

Linia, în creația plastică, este principiul ordonator fundamental, este mijlocul de comunicare principal. Toate celelalte: valoarea, culoarea, materialitatea, compoziția, ritmul – i se subordonează. O linie este într-adevăr remarcabilă când izvorăște din intuiție creatoare și erudiție. Bucuria pe care o oferă ține de tensiunea, poezia și expresivitatea ei artistică.

Fiecare dintre marii creatori, fie că ne gândim la pictori, arhitecți, designeri sau oricare alți plasticieni, s-au făcut remarcați printr-o linie deosebită, unică, originală, chiar și atunci când au supus-o curentului la modă, dacă nu au fost chiar ei aceia care au impus moda vremii lor.

Dumnezeu creatorul este cel mai iubit, dorit, temut, discutat şi adulat „artist plastic”.

Omul doar a descifrat misterele și le-a aplicat, la rândul său, în creațiile sale.

Natura crește după legile șirului exprimat deFibonacci și include relațiile numerelor de aur – considerate divine. Omul, la rândul său, conține în el însuși aceste legi. Trupul uman, frumos construit din volume echilibrate, cu reliefuri și structuri spațiale expresive are o alcătuire caretulbură simțurile. Emoționează astfel sufletul și înalță spiritul, indiferent de evoluția reperelor estetice în timp și spațiu.

Armonia, claritatea, vitalitatea, îndrăzneala și aspirația către un ideal sunt, însă, criterii estetice ce au triumfat și au rezistat timpului. Vibrațiile creatoare ale omului-artist, devenit, astfel, făuritor de linii, puncte, forme, învăluite în umbre și lumini, oferă nenumărate bucurii estetice și profunde. Dar când un creator cade în manierism ne lipsește de plăcerea plasticității, a spațialității, a sensibilității. Este simultan prizonierul propriei bariere și ne închide orice poartă către operele sale. Din universul formelor spațiale, artistul le selectează pe acelea care se armonizează cu el însuși, care se ordonează anumitor legi particulare, având procedee tehnice și limbaj proprii, pe acelea care exprimă clipele astrale ale gândirii sale.

Omul este măsura tuturor lucrurilor! Toate creaţiile sale sunt făcute, evident, avându-se pe sine ca reper și etalon. Dar Creaţia – natura, universul nu se creează, însă, după om. Omul este parte a creaţiei. Şi atunci, care este măsura creaţiei în sine, a naturii şi a universului, în care omul experimentează tot felul de măsuri, ajungând la concluzia, de cele mai multe ori, că tot el este cea mai demnă de luat în seama? Şi care este măsura omului atunci când reuşeşte să îşi depăşească condiţia, când ajunge să vadă dincolo de prestabilirile socialului? Când omul îşi aminteşte de el însuşi, cel adevărat, realizează că Dumnezeu este măsura lucrurilor. Atunci el creează capodopere. Numărul de aur a fost şi este reperul celor mai frumoase piramide, temple, catedrale, castele, cetăţi, sculpturi, picturi, gravuri, tapiserii, bijuterii, feronerii, instalaţii, clădiri, fotografii, cadre de film, ilustraţii de carte, grădini, veşminte şi exemplele ar putea continua. Chiar şi mai proaspăt sositele în piaţa de consum suporturi de promovare – cum ar fi bannerele, flyerele, prezentările în PowerPoint și altele – ca să se bucure de privirile potenţialilor cumpărători, ţin seama măcar de o secţiune de aur. Inconştient sau în urma acumulării unor cunoştinţe temeinice de analiză plastică, lucrările artistice reuşite, de la arhitectură la webdesign, se supun regulii numărului de aur.

Pentru cei care nu ştiu, numărul de aur este 1,618033… şi zecimalele continuă la infinit, de aici şi asocierea cu divinitatea. Este cel mai important concept matematic şi artistic. Originea lui este necunoscută, primele dovezi de acest fel le avem de la piramidele egiptenilor, însă grecii i-au dat un nume – „fi” – după arhitectul Parthenonului, Phidias. „Raportul de aur  este considerat ca deosebit de satisfăcător datorită modului în care îmbină unitatea cu varietatea dinamică. Întregul şi părţile sunt perfect proporţionate, astfel că întregul predomină fără să fie ameninţat de o scindare, iar părţile îşi păstrează în acelaşi timp o anumită autonomie”1. (…)

Citiți textul integral în numărul 1 / 2014 al Revistei Arhitectura

NOTĂ

 

1 Rudolf Arnheim – „Arta şi percepţia vizuală”, Editura Polirom, Colecţia de artă, 2011.

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog