RDW

Cercetarea prin proiectare și arhitectura ca produs al unei mode trecătoare

 

UN Studio, Birouri La Défense, Almere-Stad, 1999-2004 UN Studio, Offices La Défense, Almere-Stad, 1999-2004

UN Studio, Birouri La Défense, Almere-Stad, 1999-2004
UN Studio, Offices La Défense, Almere-Stad, 1999-2004

Research by Design and fast fashion architecture

Cercetarea prin proiectare (research-by-design) a apărut de curând, la începutul mileniului, ca o nouă manifestare promițătoare în discursul arhitectural academic, semnalând nașterea unei noi metode de cercetare. Totuși, o perioadă nu a fost clar dacă avem de-a face cu cercetarea prin proiectare sau cu proiectarea prin cercetare; singura certitudine a fost legată de faptul că se făcea referire la o nouă relație stabilită între latura artistică și cea științifică a arhitecturii. Deși creată în mediul academic, sintagma are o dublă interpretare. Pe de o parte, ea semnifică o nouă abordare a cercetării arhitecturale, care acceptă proiectarea ca pe un domeniu de cercetare legitim de sine stătător, lărgind câmpul teoretic spre partea practică. Pe de altă parte – bazându-ne exclusiv pe semnificația lingvistică a sintagmei – cercetarea prin proiectare înseamnă că practica de proiectare poate genera anumite cunoștințe pe parcursul procesului de proiectare. După perioada postmodernistă, care a revitalizat arhitectura și a împins-o în sfera artei, ca obiect înzestrat cu sens și care determină trăiri, activitatea de proiectare pare capabilă să se apropie din nou de știință și să se supună verificării întreprinse de preocupările și metodele raționale.Relaxarea granițelor dintre teorie și proiectare a fost rezultatul a două tendințe paralele: așa-numita cotitură pragmatică în teoria arhitecturii și dezvoltarea tehnică și economică în practică. Apariția ideii de cercetare prin proiectare a fost, parțial, rezultatul unei slăbiri a poziției teoriei. Privind retrospectiv, acest proces începuse deja după 1968, însă a devenit evident în timpul deceniului care a precedat noul mileniu. În mod ironic, cotitura pragmatică poate fi corelată cu un anumit filosof și cu o anumită școală de filosofie. John Rajchman, în articolul A New Pragmatism? (Un nou pragmatism?) publicat în 1998, a propus introducerea în arhitectură a unui concept vechi de secole, prezent în filosofia pragmatică americană, respectiv principiul „lucrurilor în curs de facere”1. Pragmatismul filosofic nu dorește nici să prezică viitorul, nici să critice prezentul, ci „să fie atent la necunoscutul care bate la ușă”. Cu toate acestea, abordarea pragmatică nu este pură contemplare; dimpotrivă, ea necesită activitate, experiment și cercetare. „Este un stil de analiză, gândire, poate chiar de proiectare, în care relația oraș-diagramă-experiment înlocuiește mai vechea relație stat-program-ideologie ilustrată în mod tipic de marxism, în care vechea temă mistico-literară a alegoriei și utopiei este înlocuită de cea pragmatică a diagramei și diagnozei noilor condiții urbane”.

Filosofia pragmatică s-a născut în Statele Unite, iar cotitura pragmatică și-a început tot acolo marea călătorie, însă conceptul și practica cercetării prin proiectare au fost îmbrățișate pe scară largă și în Europa occidentală, ca reprezentante ale unei metode de proiectare mai avansate. La rândul ei, teoria critică în arhitectură a căpătat un statut destul de incert în Europa, pe măsură ce practica arhitecturală și activitatea de construcție au renăscut. A mai existat însă un motiv în spatele evoluției rapide a cercetării prin proiectare, respectiv normele academice adoptate la începutul anilor 2000. Evaluarea și finanțarea personalului academic pe baza publicațiilor științifice, în special în cadrul publicațiilor editate de omologi, au încurajat acceptarea proiectării ca știință.

Citiți textul integral în numărul 2 / 2014 al Revistei Arhitectura
Notă:1. John Rajchman, A New Pragmatism? în Cynthia Davidson ed. Anyhow, The MIT Press, 1998, p. 212-217.
Research-by-design came up as a new promising expression in academic architectural discourse around the millennium and signed a new approach in research. However for a while it was not clear if we have to talk about research-by-design or design-by-research; the only sure thing was that it referred to a new relationship between the artistic and scientific side of architecture. Though the phrase was created by the academy, it has a double interpretation. On the one hand it means a new approach to architectural research which accepts design as a legitimate research area in its own right, so it extends the field of theory towards practice. On the other hand – based on the pure linguistic meaning of the expression – research-by-design means that design practice may generate knowledge through the design process. After the post-modern period, which re-enchanted architecture and pushed it towards the world of art, as an object bearing meaning and evolving feelings, it seemed that design may get closer to science again, verified by rational concerns and methods.

Blurring boundaries between theory and design was the result of two parallel tendencies, the so-called pragmatic turn in architectural theory and the technical and economic development in practice. The emergence of the idea of research-by-design was partly the result of the weakening position of theory. In retrospect, this process started already after 1968, but it became evident during the decade before the millennium. Ironically the pragmatic turn can be connected to a philosopher and a philosophical school. John Rajchman in his article A New Pragmatism? published in 1998 proposed the introduction into architecture of the century old concept of American pragmatic philosophy, namely the principle of “things in the making”1. Philosophical pragmatism does neither want to predict the future, nor to criticise the present, but “to be attentive to the unknown that is knocking at the door”. However, pragmatic approach is not pure contemplation; on the contrary, it requires activity, experimentation and research. “It is a style of analysis, thinking, perhaps even of design, in which a city-diagram-experimentation relation replaces the older state-program-ideology relation typified by Marxism, in which the old mystico-literary theme of allegory and utopia is replaced by the pragmatic one of diagram and diagnosis of new urban conditions.”

Pragmatic philosophy was born in the United States and the pragmatic turn began its conquering journey from there, too, but the concept and practice of research-by-design became deeply embedded also in Western Europe as the representative of advanced design. Critical architectural theory became uncertain in Europe, too, as well as architectural practice and building activity flourished. But there was another reason behind the fast fashion of research-by-design: namely the academic rules introduced at the beginning of the 2000s. Evaluation and financing of the academic staff based on scientific publications, especially in peer-reviewed periodicals, fostered the acceptance of design as science.

Read the full text in the print magazine
Notă:

1  John Rajchman, A New Pragmatism? In, Cynthia Davidson ed. Anyhow, The MIT Press, 1998, p. 212-217.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog