RDW

DOCumentarea arhitecturii VERNAculare. VERNADOC – un fenomen?

Locuințe în localitatea Smutovom, pe râul Pinega, Rusia.  Desenat și măsurat de arhitect Jarmo Vienamo, EXPEDIŢIA PE RÂUL PINEGA, 1998

Locuințe în localitatea Smutovom, pe râul Pinega, Rusia.
Desenat și măsurat de arhitect Jarmo Vienamo, EXPEDIŢIA PE RÂUL PINEGA, 1998

Scotocind în lumea virtuală a internetului în căutare de informaţii, evenimente sau semnale din lumea apusă a arhitecturii vernaculare, am dat de anunţul pentru VERNADOC 2010 şi nu mi-a venit să cred: o tabără de 2 săptămâni într-o localitate pierdută în Suedia, având ca obiect de studiu releveul bisericii din Östmark, în tehnica uşor romantică a rapidografelor şi a hârtiei. Două săptămâni de lucru cot la cot cu colegi de breaslă din lumea întreagă, descoperind o cultură interesantă şi fără nicio cheltuială din buzunarul propriu, mi s-a părut minunat şi totodată incredibil!

Am contactat imediat eminenţa cenuşie a acestor tabere pentru relevee de arhitectură numite VERNADOC, pe domnul arhitect Markku Mattila, profesor la Universitatea Aalto din Helsinki şi la Universitatea Tehnică din Tampere. Mi-a răspuns cu multă amabilitate că Maramureşul este un tărâm cunoscut pentru el şi că a rămas profund impresionat de bisericile noastre din lemn, în timpul vizitei in România, cu un an în urmă. A mai precizat şi că ar fi curios de o colaborare ţinând cont că Finlanda şi România au în comun folosirea lemnului ca material de construcţie în arhitectura tradițională.

Istoricul VERNADOC

Astfel am început să fac cunoştinţă cu VERNADOC – DOCumentare asupra arhitecturii VERNaculare – un concept apărut la sfârşitul mileniului trecut, ce urmăreşte imortalizarea arhitecturii vernaculare atât de perisabile în ziua de azi. Înseamnă, de fapt, întocmirea de relevee, acordând foarte mare atenţie acurateţii măsurătorilor şi modului de reprezentare cât mai atractiv pentru orice privitor. Acest proces devine interesant prin impactul pe care îl are asupra localnicilor care îşi pot vedea într-o lumină nouă casele cu care sunt atât de obişnuiţi. În timpul petrecut cu măsurătorile, arhitecţii îşi exprimă admiraţia faţă de meşteşugul şi frumuseţea construcţiilor asupra cărora se concentrează, aducând în acest fel încă o contribuţie în demersul de a convinge localnicii pentru menţinerea şi folosirea vechilor construcţii tradiţionale.

Una dintre cele mai impresionante acţiuni de documentare a arhitecturii vernaculare s-a petrecut în anul 1998, când o echipă de arhitecţi din Finlanda şi Rusia au călătorit, timp de o săptămână, în lungul râului Pinega (Rusia), oprindu-se în toate localităţile pentru a măsura şi desena structurile tradiţionale găsite acolo – o zonă foarte izolată, unde accesul s-a putut face doar pe calea râului sau prin aer, cu elicopterul. La scurt timp după expediţia arhitecţilor, autorităţile locale au decis că zona nu are viitor şi au mutat școala, spitalul şi magazinul în cel mai apropiat centru rural; desigur că populaţia a migrat în scurt timp.

Această acţiune a fost piatra de temelie pentru taberele de documentare a arhitecturii vernaculare numite VERNADOC, al căror părinte spiritual este arhitectul finlandez Markku Mattila. Au o răspândire substanţială în lume, în fiecare an aderă noi membri, fie prin participare, fie prin organizarea de tabere de documentare VERNADOC.

Finlanda a documentat în felul acesta locuinţe în satele izolate din arhipelagul finlandez, o fermă din lemn în Längelmäki, o vilă în Ruovesi, şcolile săteşti vechi din Ruovesi şi Muzeul Kirstie din vechiul oraş Rauma, aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Suedia şi-a adus contribuţia prin documentarea bisericii din lemn din Östmark.

Emiratele Arabe Unite au organizat un VERNADOC în Al Ain, având ca obiect construcţiile de pământ: două moschei mici, o locuință cu turn de apărare și un bazar sătesc.

Thailanda are un promotor important pentru taberele VERNADOC: arhitecta Sudjit Sannanwai, profesoară la Universitatea Rangsit, care organizează prin Asociația Arhitecților din Siam (ASA) și Rangsit University (RSU) mai multe tabere de acest gen pe an, cu participare de sute de studenţi şi arhitecţi. Beneficiază de sprijinul principesei Maha Chakri Sirindhorn, care a înteles importanţa VERNADOC atât pentru ca vechile construcţii să rămână mărturie pentru generaţiile viitoare, cât şi pentru efectul produs de interesul specialiștilor asupra populaţiei locale.

Alte evenimente VERNADOC: în Japonia a fost documentată arhitectura tradiţională în arhipelagul Okinawa; câteva mori de apă din piatră în Montaria – Portugalia; o vilă în lemn dantelat în Narva-Jõesuu – Estonia; faţadele centrului istoric Amandola Marche – Italia.

VERNADOC în România

Colaborarea cu România a început după scurte schimburi de scrisori electronice avute cu arh. Markku Mattila, prin care acesta a solicitat prezența unui articol despre arhitectura bisericilor maramureşene în broşura CIAV VERNADOC 2010: „Ortodox Spires from Old Maramureş”.

A urmat revanşa: anul 2012, cu VERNADOC în Maramureş, în localitatea Călineşti, având ca obiect de studiu Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Călineşti Căeni. Echipa de lucru a fost mică – doar 7 arhitecţi şi studenţi arhitecţi din Finlanda şi România. Desenele releveului se află în arhiva Filialei Nord-Vest a Ordinului Arhitecţilor din România, împreună cu alte relevee ale unor case şi gospodării tradiţionale maramureşene, în custodia arhitectei Laura Zaharia.

Editarea revistei VERNADOC MM 2012 a presupus, de asemenea, un travaliu interesant, în timpul căruia am intrat în contact cu personalităţi interesante: domnul arhitect Adrian Panaitescu, cu minunatele sale desene făcute în Maramureş în perioada dedicată proiectării Palatului Administrativ din Baia Mare; doamna arhitect Maria Enache, cu bunăvoinţa cu care a scotocit prin arhivele Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” urmărind tradiţia şcolii de arhitectură în domeniul releveelor şi cu elanul cu care a mobilizat studenţii anului I pentru a releva bisericile din Dragomireşti (Maramureş) şi Timişeni (Gorj); colega mea doamna arhitect Oxana Crăciun, care a acceptat prompt ca întotdeauna să ne împărtăşească experienţa sa din timpul restaurării bisericii din Coruia. Etnologul Mihai Dăncuș a descris biserica din Oncești care, la ora actuală, se află în Muzeul Satului din Sighetu Marmației; inginerul Gelu Zaharia a analizat din punct de vedere structural turnul Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Călineşti Căeni, pornind de la desenele VERNADOC; tânăra arhitectă Andrada Ghineț a descris biserica relevată într-un articol ce însoțește desenele din tabără; iar eu mi-am exprimat păsurile cu privire la efectele negative pe care nerespectarea legislaţiei în construcții le are asupra arhitecturii vernaculare.

2014 a fost din nou un an dedicat Maramureşului, de data asta pe valea Vişeului, în comuna Petrova, unde au fost documentate 4 gospodării şi o poartă tradițională. Participarea a fost mai largă, cei 16 participanţi au format un colectiv eterogen şi pitoresc: arhitecţi şi studenţi-arhitecţi din Finlanda, Thailanda, China, Franţa şi România, cu vârste între 20 şi 65 de ani, au format 4 echipe care au lucrat într-un mod profesionist la documentarea a 4 tipologii de case tradiţionale împreună cu anexele gospodăreşti. Echipele s-au bucurat de felul deschis în care localnicii au interacţionat cu ei, aflând astfel istoria caselor şi alte detalii în legătură cu utilitatea anexelor şi a uneltelor de lemn din gospodărie.

Pentru editarea revistei VERNADOC MM 2014, 21 de autori au aderat cu entuziasm, contribuind astfel la complexitatea ei: în afara celor 5 articole care însoţesc desenele fiecărui obiectiv al taberei VERNADOC MM 2014 din Petrova, revista prezintă subiecte diverse pe tema documentării arhitecturii vernaculare şi a problemelor generate de locuirea în aceste construcţii tradiţionale. Problematica este aceeaşi peste tot, diferă doar modul în care comunităţile locale găsesc (sau nu) rezolvări pentru integrarea locuinţelor vernaculare în viaţa de zi cu zi.

Revista cuprinde articole ce prezintă studii de caz în China – orașul Cicheng, Etiopia, Egipt – regiunea Nubia, Finlanda – oraşul vechi Rauma, Estonia, Croația, România – orașul Baia Mare și satele Tur și Nistru. De asemenea este prezentat cu onoare ultimul interviu luat celebrului meșter dulgher Hotico Herenta, din Ieud.

Lista autorilor este următoarea: arh. Markku Mattila (Finlanda), dr. arh. Guo Li (China), dr. arh. Mamdouh Mohamed Sakr (Egipt), arh. Parichat Sakunjaroenpornchai (Thailanda), etn. Joosep Metslang (Estonia), design. Luka Jelusic (Croația), stud.-arh. Ella Killa-Kause (Finlanda); iar din România au participat: arh. Maria Enache, arh. Mihaela Arsene, arh. Christiana și Mihai Pienescu, arh. Gențiana Crăciun, arh. Ina Funețan, arh. Horea Stoia, arh. Andrada Ghineț, arh. Alexandra Lobonțiu, arh. Veronica Iosip, arh. Andreea Ștefania Kadar, dr. ing. Gelu Zaharia, stud.-arh. Alexandru Greceniuc (România) și arh. Laura Zaharia.

Concluzii

VERNADOC înseamnă procesul de colectare de date și informații din teren și redarea lor prin desene de înaltă calitate artistică și tehnică, folosind mijloace tehnice foarte simple. Toate măsurătorile sunt transpuse imediat în desen, pe coala de hârtie, fără alte notații sau schițe intermediare. Instrumentele de lucru sunt cele mai ieftine posibil ce pot fi cumpărate la fața locului: hârtie, creion, gumă de șters, ruletă și furtun cu apă. Desenele, odată finalizate în creion, sunt trase în tuș în atelier, iar finalul este atât de real și de expresiv încât orice profan poate întelege desenul și poate surprinde frumusețea construcției reprezentate.

VERNADOC înseamnă tabere de lucru de câte două săptămâni, organizate în așa fel încât participanții își plătesc doar deplasarea, iar organizatorul are grijă de costurile necesare activităților taberei.

Orice tabără VERNADOC se finalizează cu o expoziție ce prezintă toate desenele elaborate în timpul taberei și o publicație care reproduce produsele taberei, redă în scris informațiile conexe și colectează diverse articole pe tema arhitecturii vernaculare, elaborate de participanții VERNADOC sau de alți pasionați de acest subiect.

Rețeaua VERNADOC a început să se coaguleze în 1994, în Finlanda. De atunci și până acum, s-a extins în Europa (Rusia, Estonia, Suedia, România, Italia, Portugalia), dar și pe continentele sudamerican (Mexic), african (Egipt) și asiatic (Thailanda, Japonia, Filipine, Emiratele Arabe Unite).

În final, se dovedeşte că VERNADOC este mai mult decât o simplă serie de tabere de documetare. VERNADOC este, de fapt, o reţea de socializare pentru pasionaţii de arhitectură vernaculară. S-a născut în insulele din arhipelagul finlandez, a trecut prin Rusia, Thailanda, Italia, Egipt, a poposit în Maramureş, România… Se nasc prietenii, se deschid orizonturi, se înfiripă colaborări şi totul are ca laitmotiv interesul pentru arhitectura vernaculară şi pentru promovarea ei.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog