Locuința în Europa – date comparative - FIȘĂ

Relevanța fișei

Până în 2030, 40% din populația globului va avea nevoie de locuințe, infrastructură și servicii de bază. Nevoia crescândă de locuințe este cuplată cu urbanizarea rapidă și dezvoltarea cartierelor periferice decăzute, reprezentând o provocare pentru stabilitatea politică, coeziunea socială și durabilitatea mediului din orașe. Situația locuinței diferă în Uniunea Europeană din punct de vedere cantitativ, condițiile privind locuirea îmbunătățindu-se considerabil în ultima decadă.

Sursa: 2010, A Practical Guide for Conducting Housing Profiles, UN-Habitat

Rata medie de locuințe la mia de locuitori este un indicator destul de corect pentru determinarea fondului de locuințe care variază mult, Finlanda și Franța având cel mai mare număr de unități (peste 500 la mia de locuitori), urmate îndeaproape de Grecia, Suedia și Portugalia. Din datele recensământului din 2011 ale INS rezultă, în cazul României, un indicator de 438,74 unități la mia de locuitori.

Țările aflate în tranziție, mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic și social, au un indicator comparabil cu cel din Europa de Vest. Valorile cele mai mici ale indicatorului sunt înregistrate în Albania (254 unități la mia de locuitori), Polonia (314 unități la mia de locuitori) și Slovacia (318 unități la mia de locuitori).

Deficitul de locuințe ce se regăsește în majoritatea țărilor din regiune este asociat cu tipologia de locuințe, amplasamentul sau calitatea acestora, mai puțin cu o lipsă acută, în general.

Pentru Europa Centrală și de Est, deficitul de locuințe a devenit o problematică mai puțin relevantă pentru realitățile pieței.

Locuințele în proprietate privată au crescut în mod constant în majoritatea țărilor, mai ales în cele aflate în tranziție. În majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est și în țările din fosta Uniune Sovietică proprietatea privată a locuințelor depășește peste 90%, procent cu mult peste media din Europa de Vest, ce înregistrează 65%.

În țări precum Franța, Germania (dar și Canada sau SUA) un fond de locuințe, consistent, adecvat închirierii facilitează mobilitatea forței de muncă. Dreptul de proprietate este și mai variat ca opțiuni în țări precum Finlanda, Suedia, Austria și Danemarca datorită unei structuri legislative ce permite o gamă variată de posibilități, respectiv închirieri și proprietate privată. În opoziție, în câteva din țările Europei de Vest (Spania, Italia sau Grecia) opțiunile privind închirierea sunt reduse.

Populația fără locuință este estimată în Europa la aproximativ 600.000 de persoane, cu mai bine de 60.000 de oameni care dorm pe stradă și peste 400.000 de oameni în adăposturi.

În Europa Centrală și de Est, în ciuda miturilor privind deficitul de locuințe, surplusul de unități variază de la 786.000 în România la 58.000 în Albania. Ca proporție, în majoritatea țărilor din Europa de Sud-Est indicatorul variază în jurul cifrei de 13%, Albania (7%) și Muntenegru (24%), reprezentând un minim și un maxim.