A locui în casele de patrimoniu

Case ale unor epoci nu foarte îndepărtate, a căror imagine îi face să viseze la lumea pe care o ascund dincolo de fațadele cu ornamente de secol XIX sau cu suprafețe și desenul epurat specific perioadei interbelice, marea lor majoritate au deteriorări vizibile ce par să nu le dea foarte multe șanse de a duce mai departe povestea celor care le-au ridicat și locuit.

Patrimoniul reprezentat de locuințele secolelor trecute este încă în jurul nostru, împreună cu grădinile și străzile care par să se opună civilizației noastre contemporane, în special celei urbane, atât de avidă de rentabilitate. Țesutul urban comun, în special, din orașele extracarpatice, are valoarea lui, pe care aceste case o întregesc și poate de aceea refuncționalizarea și revitalizarea trebuie să fie parte a unui proces holistic, în care casa face parte din muzica orașului.

De fapt, restaurarea unei clădiri de patrimoniu, înscrise în Lista Monumentelor Istorice, dar și a clădirilor ce fac parte din Zonele Construite Protejate, clădiri cu valoare ambientală în ansamblul urban ce sunt la fel de importante pentru calitatea spațiului publicat și a vieții locuitorilor, este un proces de anduranță, atât pentru arhitect, cât și pentru beneficiar.

Arhitectul are de înțeles în primul rând acea casă – geneza ei, viața pe care a parcurs-o și capacitatea ei de adaptare la timpul prezent, mai mult decât refacerea unei imagini care poate părea doar o operație estetică pentru o bătrână doamnă, ci un proces în care clădirea să strălucească din nou, trăind o nouă viață.

Beneficiarul nu este, în general, legat de proprietarul inițial al casei – casele recuperate de foștii proprietari se vând, iar pentru actualul proprietar este, de cele mai multe ori, greu să poată vedea mai mult decât valoarea materială a casei – evident, atunci când va reveni la splendoarea apusă.

Releveul, studiul istoric, vechi planuri sau chiar piese de mobilier și sobe rămase ca prin minune în picioare sunt punctele de pornire în deciziile pe care viitorul proprietar va trebui să le ia, ajutat de arhitect, pentru a nu distruge valorile reale ale casei și pentru a putea beneficia de tot confortul modern și spațiile funcționale existente în locuințele contemporane.

However, the majority of buildings heritage display visible damages that endanger their survival as witness of the past with great architectural value.

But the value itself is not enough to protect buildings. There is a need for integrated restoration and conservation interventions, a process which requires endurance for the architect, the owners and the users of the buildings. It requires time and money.

The architect understands the house genesis, its history, and the capacity to adapt a building to the present uses and materials, and his/ her professional approach is more than a simple intervention to restore an image or to perform a ”facelift” for an old person. In reverse to that, the owner is the person of today with new cultural value and needs, living in a house of the past, and being interested in the market value of the building and how the building can satisfy his/her needs.

The surveying plans, the historical studies, the original plans, or even old pieces of furniture and stoves, represent for the actual owner of a building crucial aspects to take into account, and in dialogue with a specialised architect, they have to consider how the professional and cultural journey starts to protect and enhance the cultural and historical value of the building. Educating the public regarding obligations and responsibilities when living or owning a heritage house is essential.