Demografia, densitatea urbană și suprafața orașelor. Studiu de caz: România - FIȘĂ

Relevanța fișei

Densitatea locuirii și distribuția spațială a punctelor de interes urban, precum locuri de muncă, zone comerciale, zone de recreere, sunt elemente esențiale în planificarea dezvoltării urbane. Tiparul diurn al traficului developează greșelile cauzate de ignorarea acestor aspecte, escaladând problemele urbane prin aglomerare, accidente și poluarea aerului.

O privire atentă asupra dezvoltării marilor orașe din România dezvăluie, pe perioada 1990-2012, o creștere a intravilanului acestora însoțită de distribuția necontrolată a funcțiunilor urbane, câteodată conflictuală.

Sursa: Consolidarea Capacității de Planificare Spațială, precondiție pentru dezvoltarea urbană durabilă, Banca Mondială, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Afacerilor Europene, 2013

După anul 1989, orașele din România au început să piardă o parte semnificativă a populației. Caracteristicile demografice, scăderea natalității, îmbătrânirea populației și mai ales migrația au fost tot atâtea cauze menționate printr-o varietate de studii realizate în perioada 1990-2014.

Scăderea densității orașelor este explicată și prin pierderea masei demografice urbane, fenomen cauzat de micșorarea mărimii familiei și de mărirea intravilanelor orașelor, prin conversia terenurilor agricole în teren construit. Tabelele 1 și 2 prezintă dinamica densității urbane în raport cu cea a extinderii orașelor.

Tabel 1 – Densitatea urbană în perioada 2002-2012

Citiți textul integral în numărul 2 / 2015 al Revistei Arhitectura