DOCumentarea arhitecturii VERNAculare. VERNADOC - un fenomen?

Scotocind în lumea virtuală a internetului în căutare de informații, evenimente sau semnale din lumea apusă a arhitecturii vernaculare, am dat de anunțul pentru VERNADOC 2010 și nu mi-a venit să cred: o tabără de 2 săptămâni într-o localitate pierdută în Suedia, având ca obiect de studiu releveul bisericii din Östmark, în tehnica ușor romantică a rapidografelor și a hârtiei. Două săptămâni de lucru cot la cot cu colegi de breaslă din lumea întreagă, descoperind o cultură interesantă și fără nicio cheltuială din buzunarul propriu, mi s-a părut minunat și totodată incredibil!

Am contactat imediat eminența cenușie a acestor tabere pentru relevee de arhitectură numite VERNADOC, pe domnul arhitect Markku Mattila, profesor la Universitatea Aalto din Helsinki și la Universitatea Tehnică din Tampere. Mi-a răspuns cu multă amabilitate că Maramureșul este un tărâm cunoscut pentru el și că a rămas profund impresionat de bisericile noastre din lemn, în timpul vizitei in România, cu un an în urmă. A mai precizat și că ar fi curios de o colaborare ținând cont că Finlanda și România au în comun folosirea lemnului ca material de construcție în arhitectura tradițională.

Istoricul VERNADOC

Astfel am început să fac cunoștință cu VERNADOC – DOCumentare asupra arhitecturii VERNaculare – un concept apărut la sfârșitul mileniului trecut, ce urmărește imortalizarea arhitecturii vernaculare atât de perisabile în ziua de azi. Înseamnă, de fapt, întocmirea de relevee, acordând foarte mare atenție acurateții măsurătorilor și modului de reprezentare cât mai atractiv pentru orice privitor. Acest proces devine interesant prin impactul pe care îl are asupra localnicilor care își pot vedea într-o lumină nouă casele cu care sunt atât de obișnuiți. În timpul petrecut cu măsurătorile, arhitecții își exprimă admirația față de meșteșugul și frumusețea construcțiilor asupra cărora se concentrează, aducând în acest fel încă o contribuție în demersul de a convinge localnicii pentru menținerea și folosirea vechilor construcții tradiționale.

Una dintre cele mai impresionante acțiuni de documentare a arhitecturii vernaculare s-a petrecut în anul 1998, când o echipă de arhitecți din Finlanda și Rusia au călătorit, timp de o săptămână, în lungul râului Pinega (Rusia), oprindu-se în toate localitățile pentru a măsura și desena structurile tradiționale găsite acolo – o zonă foarte izolată, unde accesul s-a putut face doar pe calea râului sau prin aer, cu elicopterul. La scurt timp după expediția arhitecților, autoritățile locale au decis că zona nu are viitor și au mutat școala, spitalul și magazinul în cel mai apropiat centru rural; desigur că populația a migrat în scurt timp.

Această acțiune a fost piatra de temelie pentru taberele de documentare a arhitecturii vernaculare numite VERNADOC, al căror părinte spiritual este arhitectul finlandez Markku Mattila. Au o răspândire substanțială în lume, în fiecare an aderă noi membri, fie prin participare, fie prin organizarea de tabere de documentare VERNADOC.

Finlanda a documentat în felul acesta locuințe în satele izolate din arhipelagul finlandez, o fermă din lemn în Längelmäki, o vilă în Ruovesi, școlile sătești vechi din Ruovesi și Muzeul Kirstie din vechiul oraș Rauma, aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Suedia și-a adus contribuția prin documentarea bisericii din lemn din Östmark.

Emiratele Arabe Unite au organizat un VERNADOC în Al Ain, având ca obiect construcțiile de pământ: două moschei mici, o locuință cu turn de apărare și un bazar sătesc.

Thailanda are un promotor important pentru taberele VERNADOC: arhitecta Sudjit Sannanwai, profesoară la Universitatea Rangsit, care organizează prin Asociația Arhitecților din Siam (ASA) și Rangsit University (RSU) mai multe tabere de acest gen pe an, cu participare de sute de studenți și arhitecți. Beneficiază de sprijinul principesei Maha Chakri Sirindhorn, care a înteles importanța VERNADOC atât pentru ca vechile construcții să rămână mărturie pentru generațiile viitoare, cât și pentru efectul produs de interesul specialiștilor asupra populației locale.

Alte evenimente VERNADOC: în Japonia a fost documentată arhitectura tradițională în arhipelagul Okinawa; câteva mori de apă din piatră în Montaria – Portugalia; o vilă în lemn dantelat în Narva-Jõesuu – Estonia; fațadele centrului istoric Amandola Marche - Italia.

VERNADOC în România

Colaborarea cu România a început după scurte schimburi de scrisori electronice avute cu arh. Markku Mattila, prin care acesta a solicitat prezența unui articol despre arhitectura bisericilor maramureșene în broșura CIAV VERNADOC 2010: „Ortodox Spires from Old Maramureș”.

A urmat revanșa: anul 2012, cu VERNADOC în Maramureș, în localitatea Călinești, având ca obiect de studiu Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Călinești Căeni. Echipa de lucru a fost mică – doar 7 arhitecți și studenți arhitecți din Finlanda și România. Desenele releveului se află în arhiva Filialei Nord-Vest a Ordinului Arhitecților din România, împreună cu alte relevee ale unor case și gospodării tradiționale maramureșene, în custodia arhitectei Laura Zaharia.

Editarea revistei VERNADOC MM 2012 a presupus, de asemenea, un travaliu interesant, în timpul căruia am intrat în contact cu personalități interesante: domnul arhitect Adrian Panaitescu, cu minunatele sale desene făcute în Maramureș în perioada dedicată proiectării Palatului Administrativ din Baia Mare; doamna arhitect Maria Enache, cu bunăvoința cu care a scotocit prin arhivele Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” urmărind tradiția școlii de arhitectură în domeniul releveelor și cu elanul cu care a mobilizat studenții anului I pentru a releva bisericile din Dragomirești (Maramureș) și Timișeni (Gorj); colega mea doamna arhitect Oxana Crăciun, care a acceptat prompt ca întotdeauna să ne împărtășească experiența sa din timpul restaurării bisericii din Coruia. Etnologul Mihai Dăncuș a descris biserica din Oncești care, la ora actuală, se află în Muzeul Satului din Sighetu Marmației; inginerul Gelu Zaharia a analizat din punct de vedere structural turnul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Călinești Căeni, pornind de la desenele VERNADOC; tânăra arhitectă Andrada Ghineț a descris biserica relevată într-un articol ce însoțește desenele din tabără; iar eu mi-am exprimat păsurile cu privire la efectele negative pe care nerespectarea legislației în construcții le are asupra arhitecturii vernaculare.

2014 a fost din nou un an dedicat Maramureșului, de data asta pe valea Vișeului, în comuna Petrova, unde au fost documentate 4 gospodării și o poartă tradițională. Participarea a fost mai largă, cei 16 participanți au format un colectiv eterogen și pitoresc: arhitecți și studenți-arhitecți din Finlanda, Thailanda, China, Franța și România, cu vârste între 20 și 65 de ani, au format 4 echipe care au lucrat într-un mod profesionist la documentarea a 4 tipologii de case tradiționale împreună cu anexele gospodărești. Echipele s-au bucurat de felul deschis în care localnicii au interacționat cu ei, aflând astfel istoria caselor și alte detalii în legătură cu utilitatea anexelor și a uneltelor de lemn din gospodărie.

Pentru editarea revistei VERNADOC MM 2014, 21 de autori au aderat cu entuziasm, contribuind astfel la complexitatea ei: în afara celor 5 articole care însoțesc desenele fiecărui obiectiv al taberei VERNADOC MM 2014 din Petrova, revista prezintă subiecte diverse pe tema documentării arhitecturii vernaculare și a problemelor generate de locuirea în aceste construcții tradiționale. Problematica este aceeași peste tot, diferă doar modul în care comunitățile locale găsesc (sau nu) rezolvări pentru integrarea locuințelor vernaculare în viața de zi cu zi.

Revista cuprinde articole ce prezintă studii de caz în China – orașul Cicheng, Etiopia, Egipt – regiunea Nubia, Finlanda – orașul vechi Rauma, Estonia, Croația, România – orașul Baia Mare și satele Tur și Nistru. De asemenea este prezentat cu onoare ultimul interviu luat celebrului meșter dulgher Hotico Herenta, din Ieud.

Lista autorilor este următoarea: arh. Markku Mattila (Finlanda), dr. arh. Guo Li (China), dr. arh. Mamdouh Mohamed Sakr (Egipt), arh. Parichat Sakunjaroenpornchai (Thailanda), etn. Joosep Metslang (Estonia), design. Luka Jelusic (Croația), stud.-arh. Ella Killa-Kause (Finlanda); iar din România au participat: arh. Maria Enache, arh. Mihaela Arsene, arh. Christiana și Mihai Pienescu, arh. Gențiana Crăciun, arh. Ina Funețan, arh. Horea Stoia, arh. Andrada Ghineț, arh. Alexandra Lobonțiu, arh. Veronica Iosip, arh. Andreea Ștefania Kadar, dr. ing. Gelu Zaharia, stud.-arh. Alexandru Greceniuc (România) și arh. Laura Zaharia.

Concluzii

VERNADOC înseamnă procesul de colectare de date și informații din teren și redarea lor prin desene de înaltă calitate artistică și tehnică, folosind mijloace tehnice foarte simple. Toate măsurătorile sunt transpuse imediat în desen, pe coala de hârtie, fără alte notații sau schițe intermediare. Instrumentele de lucru sunt cele mai ieftine posibil ce pot fi cumpărate la fața locului: hârtie, creion, gumă de șters, ruletă și furtun cu apă. Desenele, odată finalizate în creion, sunt trase în tuș în atelier, iar finalul este atât de real și de expresiv încât orice profan poate întelege desenul și poate surprinde frumusețea construcției reprezentate.

VERNADOC înseamnă tabere de lucru de câte două săptămâni, organizate în așa fel încât participanții își plătesc doar deplasarea, iar organizatorul are grijă de costurile necesare activităților taberei.

Orice tabără VERNADOC se finalizează cu o expoziție ce prezintă toate desenele elaborate în timpul taberei și o publicație care reproduce produsele taberei, redă în scris informațiile conexe și colectează diverse articole pe tema arhitecturii vernaculare, elaborate de participanții VERNADOC sau de alți pasionați de acest subiect.

Rețeaua VERNADOC a început să se coaguleze în 1994, în Finlanda. De atunci și până acum, s-a extins în Europa (Rusia, Estonia, Suedia, România, Italia, Portugalia), dar și pe continentele sudamerican (Mexic), african (Egipt) și asiatic (Thailanda, Japonia, Filipine, Emiratele Arabe Unite).

În final, se dovedește că VERNADOC este mai mult decât o simplă serie de tabere de documetare. VERNADOC este, de fapt, o rețea de socializare pentru pasionații de arhitectură vernaculară. S-a născut în insulele din arhipelagul finlandez, a trecut prin Rusia, Thailanda, Italia, Egipt, a poposit în Maramureș, România… Se nasc prietenii, se deschid orizonturi, se înfiripă colaborări și totul are ca laitmotiv interesul pentru arhitectura vernaculară și pentru promovarea ei.