Satul Nou din Muzeul Satului

„Satul e cea mai frumoasă podoabă a pământului românesc. În el se găsesc toate premisele civilizației noastre. Prin felul lui de a se pierde în verdeață, cu aspectu-i de grădină, satul românesc afirmă acea înțelegere a naturii și acea noțiune sensibilă a vieții care se resfrânge în toate artele noastre populare...”

(G.M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, Ed. Eminescu, 1977, p.155)

Profesorul arhitect George Matei Cantacuzino, subtil cunoscător al valorilor civilizației rurale românești, a sintetizat esența uneia dintre cele mai relevante valori ale patrimoniului ahitectural din România – arhitectura vernaculară, expresie a necesităților materiale și spirituale ale unor comunități ce împărtășesc același sistem de valori. Satul românesc tradițional, prin toate componentele sale: așezare, materiale, forme, proporții, cromatică, este un exemplu de unitate, de armonie, între natura vie a peisajului și natura artificială a elementelor construite. Casele, gospodăriile, așezate la o oarecare distanță față de uliță, constituie puncte de interferență a spațiilor naturale cu cele făurite de om. Primul proprietar al unei case era meșterul sau ajutorul meșterului care o înălța. Această participare directă, afectivă și efectivă la durarea propriei case îi imprima o armonie prezentă atât în aspectul exterior, cât și în organizarea interiorului.

Fondat în anul 1936, ca rezultat al cercetărilor complexe desfășurate de Școala Sociologică de la București sub coordonarea profesorului Dimitrie Gusti, Muzeul Satului Românesc, azi Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, este un loc de suflet pentru mulți dintre arhitecții români. Aici au făcut primul releveu în anul I, nenumărate schițe, perspective, acuarele, fotografii, reveniri în vizite, marcate, aproape de fiecare dată, de alte detalii descoperite sau regăsite peste ani. Activitățile dedicate transmiterii valorilor patrimoniului etnologic către toate generațiile constituie o constantă a ofertei muzeale, iar colaborarea cu facultățile de arhitectură, cu arhitecții are caracter permanent, fie că este vorba despre patrimoniul construit, restaurarea monumentelor sau de moderna sustenabilitate a arhitecturii vernaculare.

Aniversarea, în luna mai 2016, a 80 de ani de la întemeierea Muzeului Satului Românesc marchează un moment important în devenirea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, prin deschiderea spre vizitare a Satului Nou, un proiect realizat pe un teren de peste 3 ha din Parcul Herăstrău, între Palatul Elisabeta și Arcul de Triumf, acordat de Primăria Capitalei în urmă cu 25 de ani. Au fost necesare campanii de cercetare și achiziții, elaborarea unui proiect coerent de amenajare a parcului, lansat în anul 2007, cuprinzând soluții de amplasare a unor clădiri originale – locuințe cu anexe gospodărești sau ateliere ale unor meșteșugari, dar și clădiri cu funcționalitate publică.

Monumentele din Satul Nou au fost strămutate din satele de proveniență păstrându-se, la fel ca în anul 1936, toate elementele originale, cu respectarea materialelor și tehnicilor tradiționale de construcție. Hanul Galben din București, construit la începutul sec. al XIX-lea și demolat în anul 1985, a fost refăcut după planșe din Arhiva de relevee a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, iar Cantonul de drum este reconstituirea unui monument identificat de cercetătorii muzeului într-o campanie dedicată cantoanelor de drum, desfășurată în perioada 1995-1997 în județele Prahova, Dâmbovița, Mehedinți.

Grupate în trei mari zone de vizitare – Centrul civic, Zona meșteșuguri și ocupații și Zona minorităților – cele 27 de gospodării, instalații de tehnică tradițională, clădiri cu funcționalitate publică, datează din sec. XVIII–XXl, provenind din toate provinciile istorice ale României. Câteva dintre monumentele din expoziția inițială a muzeului au fost transferate în Satul Nou pe amplasamente mai generoase, completând în mod fericit parcursul muzeal. Este cazul Bisericii Turea, jud. Cluj, sec. al XVIII-lea, primul monument strămutat pe noul teren la începutul anilor ’90, în care a fost oficiată singura slujbă de Înviere din istoria muzeului.

Centrul civic al Satului Nou cuprinde Biserica Turea, Hanul Galben, Cantonul de drum și Salonul de dans din Aluniș, jud. Prahova, 1928. Au fost deja realizate campanii de cercetare pentru identificarea unei școli, a unei primării și a unei remize pentru pompieri, monumente ce vor completa zona Centrului civic.

Zona minorităților continuă ideea tematică ilustrată în muzeu prin gospodăria lipovenească de la Jurilovca, jud. Tulcea, 1898 și gospodăria secuiască din Bancu, jud. Harghita, 1862. Au fost identificate pe teren, demontate și reconstruite în Satul Nou gospodăria săsească din Dealu Frumos, jud. Sibiu, sec. al XIX-lea, casa săsească din Saschiz, jud. Mureș, 1762, casa evreiască din Poienile Izei, jud. Maramureș, 1860, gospodăria huțulă cu ocol întărit din Breaza, jud. Suceava, sec. al XIX-lea. Este în curs de derulare cercetarea ce vizează completarea zonei minorităților cu o gospodărie aparținând comunității turce sau tătare din Dobrogea.

Zona meșteșuguri și ocupații cuprinde 16 monumente, din care 4 făceau parte din expoziția inițială a muzeului și au fost strămutate în Satul Nou – atelierul de olărit din Horezu, jud. Vâlcea, sec. al XIX-lea, atelierul de fierărit din Vărzarii de Jos, jud. Bihor, 1905, gospodăria din Câmpanii de Sus, jud. Bihor, sec. al XIX-lea și gospodăria din Șerel, jud. Hunedoara, sec. al XIX-lea.

Gospodăria de apicultor din Cut, jud. Alba, 1882, teascul de stors ceară din Sebeșu de Jos, jud. Sibiu, sec. al XVIII-lea, gospodăria de văsar din Lăzești, jud. Alba, sec. al XIX-lea, cabana silvicultorului din Valea Doftanei, jud, Prahova, sec. al XX-lea, staurele din Grădiștea de Munte, jud. Hunedoara, sec. al XX-lea, și din Șugag, jud. Alba, sec. al XIX-lea, bordeiul pentru păstorit din Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, sec. al XVIII-lea, casa Beuran din Budieni, 1882, și casa din Țicleni, sec. al XIX-lea, ambele din jud. Gorj, ca și monumentele din sec. al XX-lea din Soveja, Vrancea și Afumați, Ilfov, ilustrează spații ce adăposteau meșteșuguri și ocupații specifice vieții rurale din toate zonele României.

Satul Nou din Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, o excepțională realizare muzeologică, își așteaptă oaspeții – desigur, mulți dintre ei arhitecți – care vor fi, cu siguranță, încântați de atmosfera mirifică a parcului-muzeu, de valoroasele monumente de arhitectură vernaculară, de spectacolele folclorice autentice cu care muzeul își onorează patrimoniul și imaginea ca instituție culturală de referință a Capitalei.