Eveniment

Mnemonics, game over

Aventura de o vară a Bienalei de Arhitectură de la Veneția s-a încheiat. Pavilioanele se închid unul câte unul, expozițiile se fac pachet și se îmbarcă, pornesc în rătăciri nomade itinerante. Totul se întâmplă fără zgomot, fără emoție, ca o obligație de serviciu. Atmosfera este atât de departe de efervescența momentului în oglindă, al începutului, plin de promisiuni și entuziasm!

La fiecare doi ani, Veneția este a arhitecților, a vizitatorilor îmbrăcați în negru. Semn de recunoaștere al breslei sau, pur și simplu, frondă în fața cromaticii excesive ce poate ascunde lipsa de conținut? Dorința de a părea sobri și interesanți fără efort sau, pur și simplu, interesanți? Oricare ar fi răspunsul - de altfel, câți arhitecți, atâtea răspunsuri - sobrietatea negrului este compensată de excentricitatea coafurilor și a designului vestimentar original și curajos, chiar obraznic uneori, menită să epateze. Haine croite atipic, foarte largi sau foarte mulate, excesive prin bogăția sau, dimpotrivă, prin economia de material, cu poale largi sau mulate, cu falduri și clini fără număr, în afara oricărei mode sau poate prevestind liniile unei mode ce urmează să vină, o mixitate de influențe culturale greu de controlat, în egală măsură fascinantă și greu de asimilat.
Pentru că arhitectul, oriunde merge, mănâncă sau doarme, practic, oriunde respiră, se erijează în luptător împotriva monotoniei ordinarului sub orice formă, căutând să modeleze mediul, vremelnic sau durabil, cu absolut orice mijloace are la îndemână. Cum Veneția numai monotonă nu este, justificarea acestui spectacol bienal poate fi eterna vocație carnavalescă a orașului, a disimulării identitare? De ce nu un carnaval cu măști atipice, cu arhitecți mascați în… arhitecți?

Încheiem seria de articole dedicate expoziției românești participante la Bienala de Arhitectură de la Veneția din acest an cu două texte, un scurt jurnal de impresii de vizitator și susținător moral (și nu numai) al lui Bogdan Tofan (comisar al Uniunii Arhitecților din România, însărcinat cu organizarea procesului de selecție a echipei de arhitecți care au amenajat pavilionul - 2012, 2014, și Comisarul Bienalei Naționale de Arhitectură 2018) și o scrisoare colectivă a echipei Mnemonics către publicul care a vizitat în această vară Pavilionul României. (Maria Mănescu)