Locuință-birou în București. Apartamentul arhitectului Rudolf Fränkel

Locuință-birou în București. Apartamentul

arhitectului Rudolf Fränkel

text: Mihaela PELTEACU
foto: Daniela PUIA

Arhitectul Rudolf Fränkel (1901-1974) se afla de puțin timp în România atunci când în 1933 accepta, la solicitarea avocatului Edmond Roth, comanda de a renova un imobil de mici dimensiuni din centrul Capitalei.
Imobilul există și astăzi în București, pe str. George Enescu, la nr. 8A. Este o construcție discretă, cu două registre distincte, un parter comercial peste care se ridică apartamente de locuit dispuse pe trei niveluri. Construcția ocupă întreaga deschidere la stradă a unui lot neregulat mai îngust către spate. Materialele nou-adăugate în ultimele decenii sufocă lent corpul originar, dar nu reușesc încă să ascundă unui ochi avizat elaborarea atentă a unui spațiu de locuit modernist.
În apartamentul situat la ultimul nivel al acestui imobil au locuit și au lucrat o vreme soții Eva și Rudolf Fränkel.

În 1933, Rudolf Fränkel sosea în România după un deceniu de practică profesională desfășurată la cote înalte, în contextul artistic efervescent al Berlinului din timpul Republicii de la Weimar; realizase deja, încă din anii ’20, un proiect de anvergură urbană, ansamblul de locuințe din Lichtburg, cunoscut sub numele de Garden City Atlantic¹, iar prin Cinematograful Lichtenberg, pe atunci cel mai mare proiect de iluminat la scară urbană din Germania, aducea arhitectura destinată divertismentului de masă „într-o zonă eterică în care distincția dintre fantezie și misticism, dintre comercial și idealism” era estompată². Era anul în care, sub influența ideilor lui Eric Mendelsohn, construia Vila Stern din Breslau, reper major al operei sale, o încununare a preocupărilor constante de a găsi echilibrul unic între clasic și modern, între „un sens cvasi-clasic și foarte abstract al formei și simțul modern pentru luxus”³.

În acest context biografic, relativ modestul imobil bucureștean cu care a debutat în arhitectura din România este semnificativ și surprinde printr-o remarcabilă și subtilă manieră de concepere hibridă, un exercițiu minuțios de declinare spațială a activității profesionale în spațiul domestic.

Amenajarea apartamentului de la ultimul nivel a fost, fără îndoială, și o carte de vizită importantă la sosirea la București, un experiment de arhitectură prin care asocierea între profesie și locuire conferă ocupanților săi o aură de emancipare și libertate în acord cu idealurile moderne ale societății și profesiei de arhitect.

Inițiată încă de la stradă, ideea încrucișării între spațiul partajat/public și spațiul domestic/privat se distinge ca o preocupare importantă la toate nivelurile de elaborare ale proiectului, jonglând cu nuanțe diferite de intimitate sau convivialitate.

Secvența public-privat este construită atent începând încă de la stradă, accesul făcându-se prin traveea din stânga, pe sub un volum-bovindou, semicilindric, care acoperă și marchează la nivelul parterului un loc cu un aer mai privat în raport cu cealaltă jumătate, cu destinație comercială.(fig. 1)

Ușa de intrare dublă, cu panouri laterale, este prevăzută cu sticlă translucidă și conduce într-un hol de acces de forma unui pasaj semicircular, care asigură, treptat, trecerea de la atmosfera străzii la cea privată.

Un aer de urbanitate interioară surprinde vizitatorul care pătrunde aici prima dată: conceput ca o stradă sinuoasă, spațiul de acces predispune la explorare, favorizând interacțiunea socială. Acest pasaj asigură intrarea angajaților magazinului de la parter, precum și accesele către alte spații conexe: subsol, servicii auxiliare etc. (fig. 2, fig. 3, fig. 4)

Pe măsură ce se avansează în profunzimea pasajului, lumina care străbate dinspre stradă se estompează treptat făcând loc unei alte lumini, filtrată de sticla translucidă a peretelui curb al casei scării. Schimbarea de atmosferă marchează pătrunderea într-o zonă cu caracter mai privat și invitația de a continua, pe scări sau cu ascensorul, traseul vertical către apartamente.(fig. 5, fig.6) Prin acest dispozitiv de acces, tema circularității propusă inițial în fațadă este continuată și, mai mult decât atât, complicată prin prelungirea parcursului urban la interior; prezența unor scafe de lumină circulare se alătură elementelor care accentuează această senzație.

Pentru organizarea interioară a apartamentului, arhitectul recurge pentru început la figuri corective în raport cu forma neregulată a parcelei și împarte întreaga suprafață în benzi orizontale de dimensiuni diferite, subdivizate la rândul lor într-o serie de încăperi conectate.

În raport cu programul, această organizare asigură o distribuție spațial-funcțională adecvată simultaneității preconizate a activităților private și profesionale (lucru angajați, primire clienți, discuții etc.). (fig. 7)
Ambiguitatea programatică este inițiată mai întâi prin sesizarea activităților domestice care nu necesită același grad de intimitate (de ex.: dormitor vs. cameră de zi) și recursul la o strategie spațială în care holul central de distribuție apare ca element-cheie, negociind și ținând la distanță funcțiunile diferite pe care le distribuie (direct - spațiul de lucru și dormitorul cu cameră de baie, sau indirect - bucătăria și locul de luat masa).
Privit prin prisma utilizării sale, apartamentul-studio se prezintă ca o structură hibridă, o micro-rețea de încăperi conectate, născută dintr-o tipologie arhetipală de organizare a planului în jurul unui spațiu central de distribuție.
În condițiile unei revizitări tot mai atente a modelelor tradiționale astăzi, ar trebui subliniat și dezvoltat într-o cercetare viitoare interesul actual pentru tipologiile arhetipale considerate de mulți arhitecți contemporani drept un teren de căutare important în domeniul locuințelor colective (cu precădere în arhitectura elvețiană a locuințelor). În rezonanță cu un comentariu al arhitectului Roger Diener, statutul incert al încăperii centrale de distribuție o face să ne apară cu atât mai importantă în raport cu ceea ce este în realitate, în măsura în care, prin intermediul acestei încăperi se experimentează întregul apartament; mai mult chiar, întreaga construcție din care face parte4.
Dimensionarea generoasă a încăperii de distribuție permite mobilarea și, în funcție de nevoie, poate comuta de la spațiu servant la spațiu de zi. În spiritul artei totale care anima acel început de secol, Fränkel a proiectat integral mobilierul apartamentului, gândind utilizări diferite pentru fiecare zonă, piese independente sau mobilier care fuzionează cu pereții.

În cazul încăperii centrale de distribuție, mobilarea realizată de arhitect confirmă calitățile sesizate anterior: rolul de distribuție și calități de spațiu locuibil, păstrarea caracterului servant, fără a se substitui încăperilor majore ale casei. Un bar pentru păstrarea și servirea băuturilor și un colț de relaxare și discuții sunt suficiente pentru a da holului de distribuție o atmosferă de convivialitate; lumina indirectă care străbate prin glasvand îi accentuează acest caracter tranzitoriu. (fig.8)

Holul central determină în mare măsură spațiile private pe care le distribuie. În acest caz, pentru dormitor, dificultatea este rezolvată prin sasul care mediază între spațiul comun și spațiul intim, iar în cazul bucătăriei, vestibulul de intrare intermediază în mod similar (bucătăria nefiind accesibilă decât prin vestibulul de intrare sau din locul de luat masa). În ce privește spațiul partajat, acesta cuprinde două zone care pot funcționa fie împreună, fie separat: (1) camera-studio amenajată cu planșete de lucru pentru angajați și rafturi pentru depozitare (fig. 9) și (2) camera-bovindou - mobilată cu masă circulară - ce poate fi oricând loc pentru discuții profesionale (cameră de primiri/vizite) ori living familial atunci când este cazul. (fig. 10)
Cele două zone pot fi conectate sau deconectate vizual printr-o draperie. Conformarea diferită a peretelui exterior în dreptul bovindoului produce însă, în oricare dintre situații, un registru diferit de lectură și accentuează perceperea lor separată. (fig. 11)
Este evidentă aici preocuparea de estompare a opoziției continuitate-discontinuitate: dacă schimbarea formei peretelui accentuează discontinuitatea încăperilor, în schimb, opțiunea de a le conecta de-a lungul peretelui exterior asigură percepția lor continuă, cele două spații curgând unul în celălalt de-a lungul fațadei și punând în valoarea curbura vitrată a bovindoului.

În aceeași ordine de idei, ferestrele, similare și dispuse în ambele încăperi spre fața exterioară a peretelui, se înscriu în aceeași tematică a continuității celor două spații. Proporția, mai degrabă indecisă decât o negare a verticalității în spiritul dogmei moderniste, și modul de dispunere țin la distanță peisajul străzii. Rezultatul este senzația unui spațiu centripet, în căutarea permanentă a universului său intim, concomitent cu deschiderea către preocupările universale ale profesiei. Planul arhetipal suferă transformări și se preschimbă într-un spațiu hibrid, orientând stilul de viață al ocupanților săi.
În condițiile acordării respectului cuvenit spațiului privat și intimității familiale, apartamentul-studio al soților Fränkel este o demonstrație a înțelegerii faptului că a locui și a munci/a crea sunt activități importante și definitorii în viața oricărui om.
Exteriorul imobilului, lipsit de ostentație, și concentrarea întregii bogății ideatice în conceperea spațiul interior pot fi descifrate în aceeași cheie de concepere hibridă a arhitecturii locuinței. Nu este întâmplător faptul că în imobil funcționează și astăzi birouri ale unor firme private alături de locuințe.

NOTE

1 În germană, Gardenstadt Atlantic, ansamblul mixt de locuințe și loisir, cuprinde 800 de apartamente, magazine și spații comunitare. A fost restaurat și declarat monument istoric în anul 1995.
2 James-Chakraborty, Kathleen, German Architecture for a Mass Audience, Routledge, 2000, p. 70.
3 Frampton, Kenneth, „Rudolf Fränkel”, în Brown-Manrique, Gerardo, Rudolf Fränkel and Neues Bauen. Work in Germany, Romania and the United Kingdom, Wasmuth, 2009, p. 9.
4 Roger Diener, Faces, nr. 28, 1993, p. 8.

Bibliografie

BROWN-MANRIQUE, Gerardo, Rudolf Fränkel and Neues Bauen. Work in Germany, Romania and the United Kingdom, Wasmuth, 2009
CRITICOS, Mihaela, Art deco sau modernismul bine temperat, Simetria, 2009
JAMES-CHAKRABORTY, Kathleen, German Architecture for a Mass Audience, Routledge, 2000
MACHEDON, Luminița & SCOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism, the architecture of Bucharest, The MIT Press, London, England, 1999

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.6/2018
„NOUA” PARADIGMĂ A LOCUIRII