„Faceți o casă așa cum vreți voi!”

Dosar Tematic

O casă unifamilială cu spațiu de lucru

text: Mihai ENE, Adela ENE
Imagini: Ene+Ene Arhitectură

Arhitectură: Ene+Ene Arhitectură - arh. Mihai Ene, arh. Adela Ene
Structură: Profesional Construct - ing. Paul Ioan
Instalații: Alma Instal Pro - ing. Adrian Sandu
Client: Loreco Investments
Suprafață: 280 mp

„Faceți o casă așa cum vreți voi!” - astfel suna tema concursului de arhitectură pentru Dumbrava Vlăsiei la care am fost invitați să participăm, având ca unice constrângeri regulamentul local de urbanism și o limită de buget. Pentru un arhitect, acesta e genul de moment la care visează continuu, dar când, în sfârșit, apare, realizează cu surprindere că inexistența unor impuneri poate fi o capcană înșelătoare.

Lipsa unor repere spațiale, morfologice, istorice sau culturale, ce caracterizează intervențiile într-un cartier complet nou, aflat în punctul zero al devenirii sale, este, câteodată, o piedică mai importantă decât poate părea la prima vedere, în demararea și dezvoltarea procesului de creație propriu arhitecturii. În consecință, lipsa limitelor naște autocenzură, imaginarea și însușirea conștientă a unui set propriu de impuneri.

Așa că am proiectat o casă având ca reper propria noastră familie.Prima dorință a fost o casă dezvoltată pe parter, cu un contact mai mult decât vizual cu propria curte, fiecare spațiu având acces către exterior, însă cu o relație discretă cu frontul stradal. O dezvoltare spațială liniară, perpendiculară pe stradă, o succesiune de secvențe spațiale calibrate după necesitățile funcționale atribuite fiecăreia dintre acestea. Pentru a elibera cât mai mult spațiile interioare, camerele sunt delimitate unele de altele de către „pereți funcționali”, întotdeauna având aceeași grosime și care conțin mobilier și echipamente - de la dulapuri și rafturi până la blaturi de bucătărie. Două curți exterioare întrerup liniaritatea casei, una care anunță accesul și alta, mai generoasă, în relație cu bucătăria și locul de luat masa. Casa se împarte în două zone, cea dinspre stradă, destinată vieții diurne, caracterizată de fluiditate spațială, și cea retrasă, cu vizibilitate pe partea opusă, zona de noapte, care asigură intimitate.
Un posibil reper a fost ceea ce, uneori, cu dispreț se denumește „casă vagon”, având o morfologie caracteristică zonei rurale în cauză, și care, în ciuda simplității aparente, are un potențial spațial încă insuficient exploatat în arhitectura contemporană.

Dumbrava Vlăsiei se prefigurează a deveni un cartier rezidențial atipic pentru dezvoltările imobiliare din România. Înconjurat de pădure, beneficiind de un urbanism de tip peisager, cu străzi sinuoase și spații publice verzi, având loturi cu formă și dimensiuni particulare, Dumbrava Vlăsiei se conturează ca un loc special, iar acest lucru este deja evident din ceea ce s-a construit până în prezent. Un parc public de o amploare și complexitate remarcabile este propus chiar în inima noului cartier. Elementele ce compun dotările specifice, mobilierul urban, carosabilul, trotuarele, bordurile, rigolele precum și iluminatul stradal sunt luate în calcul din faza de proiect și sunt puse în operă cu maximă rigurozitate. Lipsa gardurilor ce delimitează proprietățile, atât către stradă, dar și între loturi, constituie o altă caracteristică a cartierului ce îi conferă o notă inedită, de liniște și siguranță. Spațiile verzi proiectate de arhitecți peisagiști, alcătuite din specii atent selecționate de arbuști, copaci și gazon reprezintă elemente importante ce contribuie la standardul ridicat de calitate a spațiului construit. Un urbanism de tip peisager, care evită în mod deliberat linia dreaptă, atât pentru căile de acces, cât și pentru loturi, individualizează fiecare loc în parte și îi conferă caracter, imprimând sentimentul că dezvoltarea s-a făcut în mod natural, pe parcursul unei lungi perioade de timp.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.6/2018
„NOUA” PARADIGMĂ A LOCUIRII