Dubla măsură

Turn de control

După ani și ani, în care supravegherea activităților pe fluviul Dunărea se făcea în condiții controversate, exigențele traficului internațional și ale apartenenței europene au trebuit îndeplinite.
Important de menționat este și asigurarea vizibilității de-a lungul fluviului: ecluza, barajul hidrocentralei, malurile Dunării etc. Pe de o parte, înțelegerea celor de mai sus condiționează/motivează claritatea ideilor din temă, dar solicită creativitate și îndrăzneală compozițională pentru lucrarea „Turn de control și supraveghere de la Porțile de Fier 1”.
Iată o posibilă mantră warholiană a acestor vremuri, în care datorită nenumăratelor și eficientelor canale de distribuire/acumulare în timp real, cuvintele și imaginile înregistrate acolo sus, în „cer”, capătă un alt potențial mesaj. Astfel, totul a condiționat claritatea așezării funcțiunilor pentru operatorii de la cota +34,00 m, din cabina de supraveghere.
Evident, așezați cu spatele la zona de acces și spațiul tehnic, cu ochii către fluviul Dunărea și monitoare (ochii tehnologici), personalul tehnic are permanent o percepție sub un unghi de 360 de grade: totul se filmează și se interpretează de către computerul de control (vântul, temperatura, precipitațiile, însorirea etc.).
Suntem pe un teritoriu al activității umane foarte delicat, persoanele implicate sunt instruite în acest sens.
Pe de altă parte, proiectul avea de transmis un mesaj important simbolic, nu numai vizibilitatea și controlul evenimentelor prezentate mai sus sunt lucrurile importante, ci și simbolul reprezentat de proiect. Designul studiat pentru ochiul de supraveghere pe fluviul Dunarea, vizibil și de pe șoseaua națională, s-a finalizat sub forma unui „diamant șlefuit”, care noaptea se profilează pe bolta cerească și se integrează cerului precum o stea. Astfel, acest „diamant șlefuit” din sticlă vede tot, dar în dublă masură funcțional și simbol, marchează câteva evenimente importante din traseul fluviului: ecluza, barajul hidrocentralei ce leagă malurile român și sârb.

Ecluza românească de pe malul drept al Dunării a intrat în exploatare în 1972. În anul 2000, s-a luat decizia retehnologizării acesteia. În 2012, ecluza românească de la Porțile de Fier I a fost complet modernizată și redeschisă traficului navigabil. În cadrul acestui proiect, Turnul de comandă a fost, de asemenea, modernizat și complet digitalizat.

Defileul Dunării a fost supus unei drastice metamorfoze în anii ’70, prin realizarea complexului hidroenergetic. Imaginea actuală este nu mai puțin impresionantă, dar pe alte coordonate, deschise de intervenția antropică în peisaj. Turnul de control opune dominantei orizontale a barajului un salutar accent vertical, inserat cu aplomb în confruntarea dramatică a celor trei elemente majore: fluviul, muntele, barajul. Noua construcție preia, la parametrii actuali, funcția de supraveghere fluvială a turnului realizat cu 40 de ani în urmă.
Spațialitatea interioară și exterioară păstrează memoria formei și amplifică valoarea simbolică de „stea de veghe” permanent activă pe firmamentul Dunării.
În același timp, are o puternică identitate contemporană, exprimată prin dialogul materialelor utilizate și mai ales prin tratarea volumetrică - un prețios poliedru din sticlă segmentată și dispusă pe diverse direcții, expus într-o montură masivă de beton. Interiorul lucrării urmărește consecvent aceeași gândire, fiind ghidat de funcționalitatea particulară a proiectului.
Trebuie menționate modernizarea circulațiilor verticale - scară și lift, rezolvarea platformei de acces, dar și accesul pe terasă, oficiul biroului de control, grupul sanitar etc.
Partea de instalații - electrice, termice și sanitare - a fost studiată, de asemenea, în strânsă legătură cu activitatea specifică.
Unul dintre dezideratele impuse prin temă a fost vizibilitatea - calitatea percepției de-a lungul Dunării. În consecință, configurația și dimensiunile structurii de rezistență a fațadei de sticlă au fost cât mai rațional dispuse.
Pe acest fundal de preocupări, anvergura funcțională și spațială capătă amploare, manifestându-se printr-un volum autonom vizual, care se impune ca un reper permanent pentru loc.