Livable co-city

MAŞINA DE TOCAT VISE, autor Ionel Cojocariu, amplasată pe malul Brațului Borcea, reper și principalul atractor în parcul central

Orașul călăreților ștafetari

Orașul are o istorie nu foarte îndepărtată, fiind menționat prima dată ca Lichirești, așezare deja constituită la 1600 (Tudor, 2008). Zona este însă cunoscută între specialiști pentru siturile vechi ale civilizațiilor Hamangia, Boian și Gumelnița. Odată cu dreptul călăreților ștafetari de a se stabili pe moșia Lichireștilor localitatea începe a fi cunoscută și prin denumirea de Călărași (Tudor, 2008), urmând ca în timp să-și consolideze acest nume, așa cum este cunoscut și astăzi.
În prezent, multe dintre orașele de la Dunăre sunt în contracție, fapt vizibil și cuantificabil pe toate palierele unei analize: de la social la economic, cu urme în spațiul geometric construit și, deopotrivă, în cel perceput. Desigur, există o nuanțare dată și de eticheta orașelor de provincie, cu o atmosferă liniștită, spații verzi publice generoase, densitate urbană mică, iar Călărași nu este exclus din această descriere.
Localitatea a cunoscut dezvoltarea în urma războiului ruso-turc, momentul fiind marcat de anul 1833, când a devenit avanpost militar în fața Silistrei, atunci încă sub ocupație turcă. Deși motivația dezvoltării celor două localități nu are origini fericite, destinul le este să evolueze împreună, uneori ca localități adversare, alteori ca localități înfrățite. Începând cu această perioadă, sub impuls administrativ și militar, localitatea a cunoscut o dezvoltare accelerată, fiind marcată de competiția cu sora ei aflată dincolo de Dunăre. Un alt moment important îl constituie dobândirea statutului de oraș liber, la 1852, când, pentru o scurtă perioadă, își schimbă numele în Știrbeiu1 (Tudor, 2008).
Dezvoltarea orașului rămâne însă, în mod firesc, strâns legată de Dunăre, prin Brațul Borcea. Aici, în apropierea apei, sunt localizate principalele clădiri administrative și social-culturale și tot în apropierea apei sunt funcțiunile economice, bazate (aproape) exclusiv pe comerț. Pe mal sunt dezvoltate cheiurile portului care, din anul 1886, sunt legate cu restul țării și prin calea ferată - premisă importantă a dezvoltării și afirmării orașului ca punct comercial regional. Prin portul industrial sunt exportate mărfuri, în principal cereale și cherestea către țările europene din amonte: Austria și Germania. Lângă portul industrial este dezvoltat portul civil, cele două având clădiri administrative reprezentative, purtând semnătura ing. Anghel Saligny2 (Tudor, 2008): Căpitănia portului, astăzi în stare avansată de degradare, și Gara fluvială, în prezent cu intervenții care i-au schimbat imaginea inițială și funcționalitatea.
În primii ani ai secolului al XX-lea, pe malul apei a fost amenajat Parcul Central și, în cadrul său, Teatrul comunal cunoscut și ca Bufetul din Parcul Comunal sau Cazinoul Comunal. Teatrul era completat de un pavilion de muzică, astăzi dispărut. Prin aceste amenajări, orașul și-a consolidat statutul de centru economic, social și cultural dezvoltat începând cu secolul al XIX-lea, fiind într-o relație de dependență cu apa.

Orașul, prin conformarea și funcțiunile sale, este orientat către malurile Borcei.
Perioada interbelică a continuat dezvoltarea orașului prin extinderea administrativului cu noi parcelări de locuințe, clădiri social-culturale și de învățământ și consolidarea economiei prin înființarea bursei de cereale.
În mod inedit, pentru o scurtă perioadă de timp (1936-1940), asociată Cadrilaterului, la Călărași a fost amenajat un aeroport civil pentru cursa de linie București-Călărași-Bazargic/Balcic. Deși aeroportul era situat la nord, opus Dunării, existența acestuia certifică, încă o dată, poziția importantă a orașului în cadrul sistemului regional, dobândită ca oraș la Dunăre.
Anii dezvoltării comuniste de după al Doilea Război Mondial marchează și aici, ca și în alte orașe, construcția unui nou centru - simbol al unei noi ere și detașarea de trecut - însă intervenția nu este complet străină evoluției în relație cu apa. Noul centru civic a fost dezvoltat în continuarea nucleului central existent, reprezentat de Palatul Administrativ, Tribunal, Judecătorie, Spitalul orășenesc și alte câteva dotări, prin inserția unei noi clădiri administrative care se interpune în fața celei vechi. Între clădirea veche și cea nouă este configurată piața civică, componentă importantă a sistemului spațiilor publice centrale proiectate în acele timpuri și de aici este deschis un ax pietonal către piața orașului. Intervenția păstrează clădirile reprezentative ale centrului vechi.
Axul nou dezvoltat este orientat paralel cu apa, iar relația cu aceasta și parcul comunal amplasat în lungul malului este filtrată printr-un șir de construcții, paravan având funcțiuni administrative, social-culturale, comerciale și servicii și de locuințe. Fără a detalia estetica arhitecturală, intervenția nu anulează în sens urbanistic tendința istorică de orientare a orașului și are afectul de amplificare a zonei centrale existente, corect raportată la scara dezvoltării planificate. Zona din imediata vecinătate a Brațului Borcea este completată cu noi funcțiuni publice: zona de loisir a parcului este extinsă cu suprafețe apreciabile, fiind completată și de grădina zoologică, iar în zona dintre piață și port este amenajat teatrul de vară. Spațiul ocupat de aceste funcțiuni publice este flancat, în zona de est, de prezența portului industrial, iar la vest de noile investiții industriale.
De cealaltă parte a Brațului Borcea este amenajată plaja orașului. Prin această extindere funcțională, apa devine din element de separare un element de legătură, integrat orașului. Apa susține și unifică cele două funcțiuni complementare, fiind element determinant al existenței lor; are un rol activ prin folosință socială - urbană, dincolo de estetica vizuală și importanța economică. Plaja este legată de parc prin curse regulate de vapor.
Deși nu face parte din categoria spațiilor publice clasic definite în morfologia urbană, trebuie amintită construcția combinatului siderurgic „Siderca” - obiectiv economic și structural la scara regiunii, reper al investițiilor comuniste gigantice. Prin anvergura și funcționalitatea sa, investiția a modelat o suprafață de aproximativ 650 ha și, deși acesta nu a fost amplasat pe malul Dunării, a fost conectat cu aceasta printr-un canal navigabil, cu port industrial, accentuând importanța economică dată de prezența Dunării.
Pe fondul schimbărilor politice, sociale și economice de după 1989, o suprafață semnificativă a orașului, în special cea aparținând dezvoltării comuniste, a fost afectată de abandon și restrângeri ale cadrului construit până la dispariția completă a acestuia. Industria, care însemna motorul economic al orașului, a fost restructurată, iar orașul, gândit ca pol al dezvoltării regionale3, a pierdut aproape tot ce a însemnat industrie siderurgică. Vechiul port al orașului și-a diminuat drastic activitatea și decăzut din poziția de port comercial regional. Acesta, ca majoritatea construcțiilor din sectorul economic, a fost abandonat și a intrat într-o fază de degradare. Combinatul siderurgic a fost închis, abandonat și în cele din urmă, cu excepția câtorva unități, demolat. În urma sa, în teritoriu, rămân urmele obiectivelor conexe realizate: lacul portului industrial nou creat, ruinele din beton ale portului neterminat și canalul navigabil. Deși abandonate și în curs de degradare, aceste investiții încă prezente reprezintă valori ce pot fi recuperate și reintegrate unei noi economii.
Ca amintire a industriei prelucrătoare, Călărașiul găzduiește opt sculpturi din metal, lucrări de artă monumentală și monumente de for public rezultate în urma unor tabere de sculptură în metal (1998, 1999) și răspândite în spațiile publice ale orașului.

Schimbările înseamnă și o reașezare la altă scară a activităților economice: sunt înființate câteva unități industriale noi, care continuă orientarea industrială a perioadei comuniste.
Prin localizarea sa pe brațul Dunării și în proximitatea Bucureștiului, având un cadru natural deosebit de atractiv orașul pare să se orienteze în mod natural către diversificarea profilului economic, dar mai ales prin promovarea turismului cultural, de agrement și ecoturism.
Aici au loc festivaluri de muzică, unele depășind granițele cultural-locale și devenind repere pe cursul Dunării, cum ar fi festivalul de muzică electronică „3 Smoked Olives”. Funcțiunea de recreere-loisir este susținută de existența plajelor cu nisip dotate cu servicii complementare și accesibile din drumul care duce către punctul de trecere al frontierei, către Silistra.
Există o infrastructură aferentă pentru turism, orașul dispunând de o concentrare valoroasă de spații verzi în partea sudică - Parcul Central, Parcul Dumbrava și Grădina Zoologică, masive de vegetație, pepiniere, localizate de-a lungul brațului Dunării. În vecinătate se află aria de protecție specială acvifaună „Iezeru-Călărași”, sit Natura 2000, cu o suprafață de 2.877 ha. Acestora existente li pot adăuga fostele dotări (canal, lac) aferente platformei industriale Siderca, resursele de teren neutilizate care pot fi valorificate pentru a completa sistemul de spații verzi al orașului astfel încât turismul să devină motor de creștere.

Creative Danube

Integrarea în Uniunea Europeană oferă oportunitatea unor noi proiecte, care pot fi dezvoltate pornind de la valorile existente, conștientizate și îmbrățișate de comunitatea locală. O direcție a dezvoltării europene se regăsește în inițiativa Noul Bauhaus European care cheamă „să ne imaginăm și să construim împreună un viitor durabil și incluziv”, referindu-se la „locuri, practici și experiențe”.
În ultimii patru ani, studenții din cadrul Facultății de Urbanism a UAUIM au fost implicați în trei proiecte de cercetare cu finanțare prin granturi europene: DANUrB și DANUrB+ derulate prin programul INTERREG- DANUBE și DANUBIAN_SMCs, prin programul ERASMUS+.
Aceste proiecte dedicate Dunării au însemnat participarea UAUIM în cadrul unor consorții internaționale ample, formate din universități din întreagă regiune (Viena, Budapesta, Bratislava, Belgrad, NoviSad), alături de centre de cercetare, ONG-uri și municipalități ale unor orașe dunărene mici și mijlocii, ca parteneri strategici asociați, acestea reprezentând totodată și teritoriile analizate prin studii de caz, unde atenția s-a concentrat în mod deosebit. Pentru UAUIM, orașele-pilot în care studenții au dezvoltat, în cadrul atelierelor de proiectare, analize detaliate și propuneri concrete, sub îndrumarea cadrelor didactice și în conexiune cu actorii locali din aceste orașe, au fost Giurgiu (2017-2019) și Călărași (2020-2022).

EXPERIMENTAREA ȘI MAPAREA ORAȘULUI

În cadrul atelierul din 2021, al proiectului ERASMUS+ DANUBIAN_SMCs studenții au experimentat și mapat o serie de orașe dunărene din Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia și România, având în prealabil puse la dispoziție documentație și prelegerile explicative ale cursului internațional online realizat de partenerul în proiect TU Wien – „Simlab”, despre tehnologiile moderne de obținere a datelor spațiale, concentrându-se pe două aspecte: accesibilitatea pietonală (walkability) și mobilitatea pe bicicletă (bikeability). Studenții Facultății de Urbanism a UAUIM au identificat locuri relevante din orașul Călărași, au generat marcaje digitale și trasee cu smartphone-urile și apoi le-au integrat în hărți interactive, generând un blog al proiectului,

util pentru diseminarea rezultatelor cercetării lor în teren către localnici și alți actori interesați. Metoda de colectare, acumulare și vizualizare a datelor cu ajutorul aplicațiilor cu geo-locație și prin realizarea blogului s-a dovedit inovatoare în procesul de înțelegere a nevoilor orașelor dunărene, în evaluarea și vizualizarea aspectelor importante de viață urbană, iar procesul poate fi replicat la o scară mai largă.

LIVABLE CO-CITY

O altă întâlnire internațională coordonată de Facultatea de Urbanism UAUIM a oferit studenților din cele șapte țări implicate în proiectul DANUBIAN_SMCs posibilitatea de a utiliza hărțile interactive realizate în cadrul blogului din 2021 și de a realiza un pas mai departe în planificarea orașului, printr-un proces gradual și nuanțat de co-planificare și co-proiectare, împreună cu comunitatea locală, în spiritul dezvoltării incluzive a orașului. Această întâlnire a avut loc în Călărași, în iunie 2022 și s-a desfășurat ca un Living Lab4, contribuind cu noi perspective și cu noi cunoștințe creative și date personalizate obținute de studenți despre incluziunea/excluziunea spațială și socială, zonele periferice și zonele verzi ale orașului. Rezultatele acestei activități au fost pregătite pentru a oferi un sprijin în dezvoltarea orașelor mici și mijlocii dunărene și pentru a implica părțile interesate într-o dezbatere adevărată despre dezvoltarea incluzivă. Activitatea s-a desfășurat într-un cadru educațional deopotrivă formal și informal, implicând studenți, experți, locuitori, reprezentanți ai administrației și alți actori locali, și a condus la dobândirea unor cunoștințe noi și a abilităților de interacțiune interdisciplinară. Studenții, prin propunerile de valorificare realizate in proiecte, au contribuit cu informații pentru realizarea unui traseu turistic pentru aplicația Pocket Guide, unul din rezultatele proiectului DANUrB+, proiect complementar și în sinergie cu ERASMUS+ DANUBIAN_SMCs.

axa verde a Călărașiului

Pe parcursul perioadei proiectului și studenții din anul al II-lea la masterul „Peisaj și Teritoriu” (2019-2021), precum și cei din anul IV de la Secția de Amenajarea și Planificarea Peisajului a Facultății de Urbanism, din cadrul UAUIM, au avut ca temă planificarea orașului Călărași în contextul regional al Dunării, în cadrul diferitelor cursuri și atelierelor de proiectare.
Scopul acestor discipline a fost să exploreze și să reevalueze patrimoniul construit și natural și să promoveze revitalizarea /redefinirea unui turism sustenabil în oraș și în regiunea Dunării de jos. Analiza lor s-a concentrat pe spații publice, parcuri, grădini și scuaruri urbane, drumuri și zone de pe malul fluviului care ar putea oferi acces la atracțiile orașului și de-a lungul cărora ar putea fi dezvoltate și alte dotări publice în beneficiul comunității locale și al turiștilor. Studenții au propus sisteme spațiale, modelând posibilele trasee turistice în interiorul orașului, ținând cont de cerințele locuitorilor, proiectând coridoare urbane verzi continue, revitalizând și amenajând spații publice prietenoase cu pietonii și modelându-le ambiental prin arhitectură contemporană, peisagistică și design. O atenție specială în cadrul propunerilor acestora a fost acordată punctelor de acces în oraș, zonei din jurul gării și, nu în ultimul rând, zonei verzi aferente canalului Borcea și teritoriului de conexiune cu Dunărea. Aceasta din urmă a fost concepută ca o suită de grădini și spații amenajate publice continue, coerent proiectate - o axă verde a Călărașiului - înglobând parcurile existente și extinzând acest ansamblu cu noi amenajări peisagistice pentru agrement, plimbare, sport și activități culturale.

Disclaimer: Proiectul DANUBIAN_SMCs a fost (parțial) finanțat prin programul de granturi ERASMUS+ al Uniunii Europene sub grantul nr. 2019-1-RO01-KA203-063878. Conținutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenția Națională ANPCDEFP și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conținutul informației.

NOTE

1 De la domnitorul Barbu Știrbei, cel care a înlesnit dezrobirea și eliberarea orașului
2 Aceeași tipologie arhitecturală se regăsește la Giurgiu, planurile fiind semnate tot de ing. Anghel Saligny.
3 Din 1981 este capitală a județului Călărași.

4 https://www.ltu.se/cms_fs/1.101555!/file/LivingLabsMethodologyBook_web.pdf.

Referințe

Țiripan, Nicolae, coord. (2010). Monografia Municipiului Călărași, ediția a III-a, Ed. Pământul, Călărași
Revistă culturală a Bărăganului, 4 (2006), p. 20-21
Tudor, Constantin (2008). Istoria orașului Călărași, ediția a II-a, Ed. Agora, Călărași
Hărmănescu, M., Manea, S. (2022). In Djukić, A., Kadar, B. Stan, A., Antonić, B. (Eds.) 2022. D+ Atlas: Atlas of Hidden Urban Values along the Danube, Belgrad University
Stan, A., Hărmănescu, M (2021). Abandoned lands in small and medium sized cities situated on Southern and Lower Danube’s urban fronts, as opportunity to enhance the river urban green infrastructure (UGI) in Urban Services to Ecosystems: Green Infrastructure Benefits from the Landscape to the Urban Scale, Catalano, C., Andreucci, M.B., Guarino, R., Bretzel, F., Leone, M., Pasta, S. (Eds.), Springer: Nature.

ErasmusPlus (2019) Creative Danube: innovative teaching for inclusive development in small and medium-sized danubian cities https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/projects/eplus-project-details/#project/2019-1-RO01-KA203-063878 / https://danubian-smcs.uauim.ro
Joklová, V., Djukic, A., Hărmănescu, M., Janková, N. (2019). 3.3. Conceptual approaches to environmental quality and liveability in smaller cities. In Benko Melinda, Gregor Pavel, Lubica Vitkova , eds. (2019). Book on the Unexplored Cultural Heritage in Communities by the Danube, „Nakladatelství Gasset”, Prague

Hărmănescu, M., Stan, A. Manea S.V. eds. (2023). Methodological guidelines and new theoretical and practical methods of interdisciplinary teaching for assessing small and medium sized cities on Danube, Ed. Ion Mincu, Bucharest.
Benko M. ed. (2022). Report of data collection of good practices and teaching/ learning cross border cooperation on Danube SMCs, for transferring research and innovation in continuing education (traducere: Raport asupra colectării datelor referitoare la bunele practici și metodele de predare/învățare în cadrul cooperării transfrontaliere a orașelor dunărene mici și mijlocii, pentru transferul cercetării și inovației în educația pe tot parcursul vieții) Ed. Ion Mincu, Bucharest