Port cultural

Înger Parc

Portul Cultural Cetate s-a născut pe ruina fostului port agricol, apărut pe la 1880, pe vremea când grâul nu putea crește, ca astăzi, pe asfalt și când croasantul vienez se făcea chiar cu făina adusă, cu vapoarele cu zbaturi, din Cetate. În 1945, portul a fost închis și transformat în pichet de grăniceri, aventura bobului de grâu luând o întorsătură neașteptată, în direcția Moscovei. Cei aproape o mie de negustori de cereale înregistrați în acest port în 1900, printre care foarte mulți greci și evrei, au emigrat atunci sau au înfundat, mai târziu, alături de negustorii români, pușcăriile comuniste. După revoluția din ’89, clădirea comandamentului portului, construită de meșteri italieni, a fost devalizată de localnici și redusă la stadiul de adăpost pentru doisprezece purcei și două vaci. Așa am descoperit-o eu, fără uși, fără ferestre și fără acoperiș, cu aerul părăginit de boieroaică de viță veche, strigând parcă, aidoma unei soții de domnitor român violată de bașbuzucii lui Sinan Pașa: „Rușinatu-m-au păgânii!”.
În 1997, am reușit să cumpăr și să transform ruina într-o casă de creație. În loc de grâu, am încercat să umplem hambarele cu sculptori, scriitori, pictori și muzicieni, iar pentru că Guvernul României lansase pe piață brandul Dracula Parc, de dragul polemicii am inițiat și noi, pe malul Dunării, un Înger Parc, pornind de la premisa că România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bântuită și de îngeri, măcar pe la margini. În localitatea Cetate, vecină cu Bulgaria și la doar câțiva kilometri de granița sârbească, se spune că cocoșii cântă în trei limbi - sârbă, bulgară și română. Așa că ideea unui port cultural multinațional s-a potrivit ca o mănușă. Cuptoarele pentru ars ceramica sunt concurate de cuptoarele în care se frig berbecii de la ferma poetului căzut în doaga agriculturii, iar tiradele aprinse ale autorilor străini invitați la colocvii sunt stinse cu vinuri nobile din producția proprie. Păstrând proporțiile, după negustorul de sclavi Rimbaud, negustorul de vin Dinescu pare un dulce copil. Așa că nu vă sfiiți și călcați-i pragul casei. Vă asigur că la toate evenimentele și întâmplările artistice de la Cetate vor participa, cum au participat și până acum, pădurile din jur, Dunărea, vrăbiile și ciorile - mari amatoare de cultură.
Despre Port Cultural Cetate
Ideea de port cultural a venit de la sine: între 1998-2007, pe perioada restaurării clădirilor principale, portul a găzduit cu preponderență tabere de artiști, în cadrul unor proiecte organizate de Fundația pentru poezie „Mircea Dinescu”. La început au fost ceramiștii care și-au construit cuptoarele pe malul Dunării și apoi chiar și un „sat neolitic” pe lângă iazurile din vatra veche a satului, la Ulmi. Apoi au venit sculptorii care au lăsat primii îngeri din lemn și piatră. Proiectul „Înger Parc” - născut la începutul anilor 2000 ca o reacție polemică la ideea ministrului turismului de atunci de a construi „Dracula Parc” - a continuat să crească, adăugându-și în ultimii ani câteva sculpturi monumentale de metal. Din 2007, când fundația, sub auspiciile firmei Port Cetate, a început să restaureze și celelalte clădiri aflate pe malul Dunării, și după construirea unei bucătării moderne și a unui mini-hotel, locul a devenit accesibil și pentru turism. Tot din 2007, după instalarea unui ponton nou, a fost reinaugurat și portul, care primește acum periodic vase turistice de croazieră sau ambarcațiuni private. Portul Cetate este astăzi recunoscut pentru gastronomia sa cu totul specială, inspirată de vechi rețete boierești și produsă doar cu ingrediente naturale de la ferma proprie, dar și pentru „Vinul lui Dinescu”, produs la crama Galicea Mare. Cele două plantații de la Cetate și Galicea însumează 100 ha și includ atât soiuri autohtone, cât și soiuri nobile europene și, deși încă tinere, au deja în palmares câteva vinuri de excepție. Astăzi, deși din ce în ce mai popular ca destinație de turism, portul continuă să găzduiască evenimente culturale organizate sub auspiciile fundației pentru poezie: Divanul de film și artă culinară de la sfârșitul verii (ajuns deja, în 2015, la ediția a 6-a), SoNoRo Interferențe, un workshop de muzică de cameră care precede și pregătește Festivalul SoNoRo, tabere de traduceri (împreună cu Goethe Institut și parteneri din Germania), tabere de scriere creatoare și rezidențe pentru scriitori în cadrul unor programe de schimburi europene, spectacole de teatru în colaborare cu festivaluri de renume (Festivalul Shakespeare de la Craiova, Festivalul de Teatru de la Sibiu), expoziții, tabere și rezidențe pentru artiști plastici (pictură - în colaborare cu Galeria Zorzini -, sculptură și ceramică), simpozioane și întâlniri culturale cu parteneri regionali, europeni și internaționali.