Arhitectura 1-2/2023 (703-704)

Acest număr este o colecție de metode de explorare a Dunării menite să ne aducă împreună pe malurile ei, participanți la acea masă pe care o vedem pe copertă. Un mal care și-a retras apele pentru ca niște oameni tineri să-i stea aproape. Dunărea. 1.075 km de graniță fluidă în mișcare pe malul căreia stăm de mii de ani. Suntem noi, românii, oameni ai Dunării? Sau această graniță ne-a impus o limitare în orizontul căreia trăim? Dar este oare un râu o graniță cu adevărat? Avem noi, ca popor, amintiri comune despre Dunăre sau, mai degrabă, singulare? Și despre care loc de pe Dunăre vorbim atunci când vorbim? Dacă închidem ochii, ca să ne putem aminti mai bine, ce imagine plăsmuiește amintirea împreună cu imaginația? Sunt întrebări multe la care am vrut să răspundem făcând o călătorie în timp și în spațiu. Metodele de analiză pot fi diverse: arhitectură, urbanism, fotografie sau poezie. Am făcut zoom-in și zoom-out în istorie, în hărți și în mentalul nostru așa cum faci pe Google Maps atunci când vrei să vezi traseul Dunării de la izvoare până la vărsare. Am descoperit cu uimire cât de puține știm și cât de rar ajungem pe malurile ei. Pe apele ei încă și mai puțin. I-am vizitat izvoarele, orașele, insulele, podurile și malurile cu intenția de a o cunoaște. Sunt multe lucruri de aflat în o mie și ceva de kilometri. Istoria orașelor de pe mal și posibilitatea lor de dezvoltare analizată în proiecte studențești. Programe europene, școli de vară sau workshopuri menite să ne aducă împreună. Poduri culturale virtuale și fizice. Cotele apelor care an de an nasc insule și modifică maluri. Zeci de sculpturi metalice făcute din rămășițele unor foste industrii care îi păzesc curgerea.