RDW

„Popasul” din Giardini

© Alexandru Crișan

© Alexandru Crișan

 

Giardini’s  “Szakállszáritó”

Curatorii pavilionului Ungariei la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2014, Jakab Csaba și Márton László Attila, au organizat concursul „Poarta – loc de întâmpinare” adresat studenților, pentru proiectarea și construirea unei instalații în curtea interioară a pavilionului Ungariei.

Dintre 43 de proiecte a fost ales proiectul „Szakállszárító” realizat de șase studenți de la Facultatea de Arhitectură din Timișoara: Molnár Zsolt, Szemcsuk Franciska, Czáka Zoltán, Tóth Bertalan István, Benedek Tímea, Järger Zsolt. Proiectul lor, „Szakállszárító”, include și reînnoirea a șapte bănci din cadrul grădinii Bienalei.

A construi/ Építés/ Building 

Expoziția pavilionului maghiar, purtând titlul „A construi/ Építés/ Building”, găzduiește fotografii despre construcții realizate pe teritoriul Ungariei, Transilvaniei, dar și machetele și planșele desenate ale studenților participanți la concurs. Se continuă ideea edițiilor anterioare: BorderLine Architecture (2010), SpaceMaker (2012), anul acesta fiind un exercițiu de construire specific Bazinului Carpatic, care implică desenul, machetarea și construirea.

De-a lungul acestor idei principale, cea mai importantă este proiectarea elementului central al expoziției, care este zona de recepție, Poarta. Aceasta este o construcție demonstrativă, care – în conformitate cu intențiile arhitecților – va fi o posibilă modalitate de a arăta răspunsul construcției față de problemele de bază – Fundamentals, tema generală a Bienalei de la Veneția.

Concept

În conturarea conceptului am considerat importantă reînnoirea obiceiului de a construi și a lucra în clacă. Din această cauză am ales o piesă care este pe cale de dispariție, aparținând folclorului maghiar, și am încercat să îi redăm din importanță. Luând în considerare cerințele temei date, am acordat o importanță majoră întăririi interacțiunilor sociale. Astfel, ne-am inspirat din tradiția construirii unui popas în preajma accesului în diferite incinte, în folclorul maghiar fiind numit „szakállszárító”.

,,Szakállszárító” este o structură acoperită, dotată cu un loc de stat, pentru odihnă. Se construiau lângă porțile cetăţilor, a orașelor, la intrarea în incinta bisericilor sau a clădirilor publice. În construcțiile de acest tip aflate lângă biserici își petreceau timpul bărbații și băieții care mergeau la slujbă. Aici se discuta despre diferite întâmplări, probleme, politică etc.

În Transilvania, mai ales în Secuime și în regiunile săsești, acest concept are o mare amploare, construcțiile de acest tip regăsindu-se până și la intrarea în locuințe. Am încercat să capturăm și să redăm „imagini” din acele timpuri, pentru a reînvia atmosfera interacțiunilor sociale caracteristice vremurilor trecute. Am simplificat acest model, reducându-l la ideea principală de loc de socializare, astfel am accentuat caracterul său de formare a unor mici comunități. Pe acest principiu au fost gândite atât banca din fața pavilionului, cât și cea din atrium.

Descrierea proiectului

Folosirea clemelor simbolizează ideea construirii în clacă, astfel, fiecare vizitator poate contribui la crearea unui caracter unic al pavilionului. Pot fi create trei texturi cu ajutorul clemelor așezate în diferite moduri, fiecare textură sugerând alt element din folclorul maghiar.

Clemele prinse pe bețele de lângă banca de la intrarea pavilionului sugerează lanurile de grâu,  care sunt prezente în viața de zi cu zi a oamenilor, atât direct, cât și indirect. Am ales motivul grâului deoarece joacă un rol important în viața socială a oamenilor, de la semănare până la recoltă. Motivul spicului de grâu apare și în interiorul pavilionului.

Pe cele două părți ale porții găsim tensionate fire metalice orizontale. Pe acestea sunt susținute alte fire verticale, cu diametrul de 2 mm, acestea fiind menite agățării altor clame. Așezate una lângă cealaltă, sau una peste cealaltă, clamele formează o suprafață care se ridică spre cer, la fel ca plantele agățătoare. Vizitatorii pot participa interactiv la creșterea „plantei”.

Continuând traseul, odată trecuți de poartă, observăm câteva locuri de stat, pe rama cărora se va crea cea de a treia textură.  Aici agățăm clame pe fire orizontale, acestea semănând cu acoperișurile din șindrilă.

The curators of the Hungarian National Pavilion at the 14th edition of the Biennale di Venezia – Jakab Csaba and Márton Lászlo Attila, organized a contest for students called “Entrance – Place for Welcome”. The contest focused on designing and building an installation for the Hungarian Pavilion’s atrium at Giardini. Out of 43 participating projects, “Szakállszáritó” by Molnár Zsolt, Szemcsuk Franciska, Czáka Zóltan, Toth Bertalan Istvan, Benedek Tímea and Järger Zsolt, all students at the Polytechnic University of Timișoara, Architecture Department won the contest. This project also includes the renewal of seven benches from the Venice Giardini. The main objectives are the development of the visitors’ own personality through the process of building in communities, and its power and ability of creating human links, and also the presentation at this International Exhibition of the so-called Carpathian Basin educational model, which is based on the tradition of building in groups. This tradition can be found in Hungarian communities, mostly in the seclers’.The Hungarian Pavilion invites the public to an interactive game. The visitors bring a symbolic contribution to the process of building by attaching a wooden clip to the built frame.

Main Task

The “Épités/ Building exhibition of the Hungarian Pavilion hosts various images, photos of buildings from Hungary and Transylvania, but also the scale models and drawings made by the other participants in the initial contest.  Moreover, it continues the idea of the previous editions of the biennale – BorderLine Architecture in 2010 and SpaceMaker in 2012.

This year is put into practice the actual building process specific to the Carpathian Basin, which includes drawing, designing scale models as well as building.

Among these main ideas, the most important is designing the central element of the exhibition – the Entrance. This is a demonstrative construction, which according to the curators’ objectives will be a possible way to show the response of the construction to the basic problems – the fundamentals, the main task of this year’s Biennale.

The subject of the contest requires highlighting the symbolic power of building – creating actions that will help the communities in one way or another.  By attaching the wooden clips, each visitor will be part of this mechanism/ process, while creating a unique feature of the pavilion. The clips used in different positions can be combined resulting three possible types of textures, each texture suggesting an element that can be found in the Hungarian folklore.

Placed side by side or one on top of another, the clips form a surface which is ascending to the sky, as the climbing plants do. Placed on horizontal wires, the clips form a surface, which resembles the shingles roof.

Concept

We consider the renewal of the tradition of building and working together in groups to be crucial. That’s why we chose an example from traditional architecture, a construction which is almost disappearing from the rural landscape. We are talking about a construction which belongs to the Hungarian folklore. Taking into account the requirements of this contest, we focused on strengthening the human interactions and relations that are taking birth in this kind of team works. Thus, we were inspired by the tradition of building a halt near the access point in various enclosures, which in Hungarian folklore in called “szakállszáritó”.

“Szakállszáritó” is a covered construction equipped with a place to stay for leisure. These kind of constructions were built near citadel entrances, city access points, church entrances – in which case they were the place where boys and men were spending time before or after the religious ceremonies, discussing about different events, problems, or even politics.

In Transylvania, especially in Seclerland and the Saxon regions, this concept is widespread. We can find it even at the entrance of the houses. We tried to capture and design some of the images of those times for reviving the atmosphere of those human interactions characteristic for past times. We simplified this model, reducing it to the main idea of a social place and highlighting its ability of forming communities around itself. This was the principle for designing both the bench in front of the pavilion and the one inside the atrium.

Text și foto: stud.-arh. Czáka Zóltan, Järger Zsolt, Szemcsuk Franciska,
Toth Bertalan Istvan, Molnár Zsolt, Benedek Tímea

 

Simina Stan: Care este conceptul vostru în cadrul BAV 2014?

Järger Zsolt, Szemcsuk Franciska: Conceptul nostru se bazează pe caracteristica muncii în echipă, în procesul de construire tradițional în unele regiuni din Ungaria, Transilvania și Secuime. Acest tip de construire subliniază atât eficiența tehnică, cât și cea socială. Vrem să subliniem puterea sa de a crea noi legături umane și mici comunități.

S.S.: Puteți dezvolta o analogie între limbajul modern și tehnicile vernaculare, precum și între proiectul dumneavoastră și tema principală?

J.Z., S.F.: Limbajul modern a făcut arhitectura să piardă orice legătură cu vernacularul, modul tradițional de a face arhitectură, nevoia de bază a identității unei națiuni. În cadrul acestui proiect, am luat una dintre cele mai comune construcții vernaculare din folclorul maghiar și am simplificat-o, prin utilizarea unor tehnici simple, dar am păstrat ideea principală, anume funcția sa de a aduce oamenii împreună ajutându-i să facă legături sociale. Procesul de construire are un rol major; acesta este un catalizator, iar oamenii interacționează mai rapid și mai ușor. Oamenii ajung să se cunoască mai bine și să învețe unii de la alții. Este un memento pentru oameni  pentru a nu își uita tradițiile/obiceiurile și a aduce arhitectura mult mai aproape de nevoile unei comunități. Prin urmare, acesta este modul în care dorim să împărtășim punctul nostru de vedere practic despre arhitectură, prin performanțele noastre de a construi împreună cu publicul și arătând, de asemenea, importanța procesului de construcție.

S.S.: Cum a răspuns publicul Bienalei la demersul vostru?

J.Z., S.F.: Răspunsurile publicului la abordarea noastră practică au fost diverse. A fost destul de neobișnuit pentru o expoziție de a organiza un atelier de lucru, așa cum am făcut noi. Unii au fost foarte curioși, interesați de conceptul nostru și entuziasmați de onestitate sa. Alții s-au speriat de sunetul de ciocan sau bormașină și de imaginea noastră urcând și coborând pe scară, cu piese lungi de lemn în mâini. Credem că ne-am atins scopul pentru că vizitatorii s-au implicat în acest proces; mulți oameni ne-au ajutat pentru a pune piesele împreună, pentru a ridica elemente pe care nu le-am putut ridica noi înșine. Cei care nu au vrut să-și murdărească mâinile, pur și simplu, au contribuit prin atașarea în instalația noastră a unor cleme pictate.

S.S.: Ce alte pavilioane naționale ați recomanda să fie vizitate la BAV 2014?

J.Z., S.F.: Am recomanda o vizită la Pavilionul Letoniei, datorită mesajului transmis și a modului foarte simplu și elegant pe care l-au ales pentru a face asta (o instalație efemeră realizată din paginile unei cărți – n.r.). De asemenea, vă recomandăm să vizitați pavilionul central din Giardini, numit „Elemente de arhitectură”, pentru informațiile pe care le conține și modul foarte util și eficient în care puteți afla mai multe despre fiecare element. Aici puteți găsi atât soluții clasice, cât și de înaltă tehnologie.

Simina Stan: What is you conceptual framework within the BAV 2014?

Järger Zsolt, Szemcsuk Franciska: Our concept draws on the team work characteristic to the traditional building process in some regions of Hungary, Transylvania and Seclerland. This type of building underlines both technical and social efficiency. We want to highlight its power of creating new human links and small communities.

S.S.: Can you develop on your analogy between modern language and vernacular techniques as well as between your project and the main theme?

J.Z., S.F.: Modern language has made architecture lose any bond with the vernacular, the traditional way of making architecture, the basic need of a nation’s identity. Within this project, we take one of the most common vernacular construction of the Hungarian folklore and simplify it, by using simple techniques, but we still keep the main idea, its function of bringing people together and helping them to make social connections. The process of building has the major role; it is a catalyzer where people interconnect faster and easier. People get to know each other better and learn from each other. It is a reminder for people not to forget their traditions/customs and bring architecture much closer to the needs of a community. Therefore, this is how we want to share our practical view on architecture, by our performance of building together with the public, and showing the importance of the process of building as well.

S.S.: How did the Biennale public respond to your approach?

J.Z., S.F.: The answers of the public to our practical approach were diverse. It was quite unusual for an exhibition to organize a workshop as we did. Some were very curious, interested in our concept and excited of its honesty. Others were frightened of the sound of the hammering and the view of us climbing up and down the ladder with long pieces of wood in our hands. We think we reached our goal, because visitors got involved in this process; many people helped us to put the pieces together, to lift the elements that we could not lift by ourselves. Those who did not want to get their hands dirty simply contributed by attaching painted clips to our installation.

S.S.:  What other national pavilions would you recommend as a must visit at BAV 2014?

J.Z., S.F.: We would recommend visiting Latvia’s Pavilion because of the message that sends and the very simple and elegant way they have chosen for it. We also recommend visiting the central pavilion from the Giardini, named “Elements of Architecture”, for the information that it contains, and the very helpful and efficient way in which you can learn about each element. There you can find both history and high tech solutions.

*interviu acordat în exclusivitate revistei Arhitectura în august 2014

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog