RDW

Cronică mondenă – Balul Arhitecților 2015

DSC08099

Cercul Militar Naţional mi se pare cea mai potrivită clădire aleasă pentru Balul Arhitecţilor. E o glorie a arhitecturii timpului (şi timpurilor), gloria Armatei, gloria Căii Victoriei, un tezaur de amintiri colective şi particulare, inclusiv încă alte două baluri ale arhitecţilor.

Pentru mine, Cercul Militar evocă un eveniment primordial: în 1937, la un bal, un proaspăt locotenent o invita la dans pe cea care avea să-i devină soţie şi mama mea.

Pentru cei ce au fost şi pentru cei ce n-au fost anul acesta la Bal, consemnez:

O trataţie elegantă, la mese rotunde de 10 persoane, aşa cum numai restaurantele de clasă îşi permit să păstreze în rezerva de mobilier pentru astfel de ocazii. În restaurantele „de rând”, mesele pătrate ori dreptunghiulare sunt preferate, căci ele se pot grupa uşor în diverse forme, după dorinţă.

Un „combo” de jazz – clape, chitară, saxofon, trompetă, vocalist-chitarist – a susţinut neobosit un repertoriu „rhythm and blues” foarte potrivit şi bine cântat. Să cânţi în stilul acesta e o reţetă care nu dă greş (e un stil bogat în piese, universal şi gustat de toată lumea), dar care a fost excelent pregătită.

Un vocalist semi-italian de vârstă incertă, cu părul vopsit, s-a adaptat mediei de vârstă din sala de bal, care gravita în jurul a 50 de ani. Cu toată impresia generală de senectute, ringul a fost plin, antrenat de două perechi superbe de la şcoala de dans „Contesina” (sic). Ringul s-a populat chiar şi cu o horă (cam nelalocul ei, ca şi melodia generatoare „Țărăncuţă cu bujori în obrăjori…” etc. – mai lipsea să se strige „darul”) gustată de tinere doamne în rochii lungi, fireşte din generaţia „facebook” lipsită de complexe şi de conformism. Cine ştie, nu cumva denumirea de „Bal” a devenit vetustă?

Tombola oferită de sponsorul principal – DAAS – a fost câştigată de profesorul Ion Lucăcel (zvonuri din familie zic că el e norocosul tuturor tombolelor), de altfel, o frecventă prezenţă la balurile noastre.

Falsa problemă a partajării veniturilor din Timbrul de Arhitectură între Uniune şi Ordin, evocată şi invocată din afara breslei în dezbaterile pe marginea Legii Timbrului Cultural, nu a fost menţionată nici măcar în treacăt în conversaţiile la care am tras cu urechea. Poate că nu era locul, deşi orice manifestare, chiar şi mondenă, e un prilej de discutat probleme esenţiale. Multe lucruri s-au pus la cale la mese, petreceri sau vânători… Prin comparaţie cu alte Uniuni de Creaţie care se încaieră pe bani, arhitecţii îşi dovedesc încă o dată comportamentul elegant şi afişează unitatea de breaslă.

La o masă l-am observat pe domnul Iulian Ţepure, în haine negre și papion. Pentru cine nu ştie, el este un vechi membru al staff-ului Uniunii şi apoi al Ordinului, nelipsit şi indispensabil în logistica şi administrarea manifestărilor profesionale sau organizatorice încă de dinainte de înfiinţarea Ordinului în 2001, cunoscător al bazei de date, al componenţei filialelor şi al persoanelor, un exemplu de tenacitate, politeţe, modestie şi autodeterminare.

Cuvinte bine simţite au fost adresate la deschiderea balului de doamna preşedinte arh. Viorica Curea, de domnul consilier prezidenţial arh. Sergiu Nistor şi de domnul preşedinte arh. Şerban Ţigănaş. Vă relatez în rezumat o „Schiţă neterminată” propusă de preşedintele Ordinului: „Au fost undeva două ţări: într-una toţi erau arhitecţi şi un singur client – CLIENTUL. Arhitecţii se organizau, deschideau expoziţii, anuale şi bienale, îi propuneau proiecte, dar aveau insatisfacţia de a nu găsi «Proiectul suprem». În cealaltă ţară toţi erau clienţi şi un singur arhitect – ARHITECTUL. Clienţii comandau proiecte, dar aveau insatisfacţia că nu li se oferea «Proiectul suprem». Într-o noapte, ARHITECTUL şi CLIENTUL au avut câte un vis, după care s-au hotărât fiecare să treacă graniţa în cealaltă ţară. La frontieră s-au intersectat şi probabil că li s-au încrucişat privirile. Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat? Pentru a afla urmarea trebuie să veniţi la Balul Arhitecţilor de anul viitor”.

Cred că mulţi vor fi tentaţi să își imagineze continuarea. Să vedem la Balul 2016!

Foto: Mircea ȚIBULEAC

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog