RDW

FREESPACE la #BiennaleArchitettura2018

FREESPACE la #BiennaleArchitettura 2018

                      text: Maria Mănescu 

Consiliul director al Bienalei de la Veneția, condus de Paolo Baratta, s-a întâlnit în 16 ianuarie 2017 și a hotărât ca Yvonne Farrell și Shelley McNamara să fie curatoarele celei de-a 16-a ediții a Expoziției Internaționale de Arhitectură din 2018, care va avea loc în perioada 26 mai-25 noiembrie 2018, în spațiile de expunere tradiționale ale bienalei, Giardini și Arsenale, în zona istorică și în alte locuri emblematice ale orașului.
În conferința de presă susținută împreună cu Paolo Baratta la Ca’ Giustinian pentru lansarea Bienalei din 2018, Yvonne Farrell și Shelley McNamara au ținut să explice alegerea titlului ediției din acest an, Freespace/Spațiu liber:

Freespace descrie o generozitate a spiritului și un sens al umanității care se află în centrul preocupării arhitecturii contemporane, axându-se pe calitatea spațiului însuși;
Freespace se axează pe abilitatea arhitecturii de a oferi celor care o utilizează daruri care îi sunt specifice, spații publice gratuite și pe capacitatea sa de a îndeplini dorințele nespuse ale oamenilor;
Freespace pune în valoare forța arhitecturii de a descoperi resurse de generozitate neașteptate în fiecare proiect – chiar în condițiile restrictive cele mai individualiste, mai defensive, mai exclusive și mai comerciale;
Freespace deschide calea către darurile gratuite ale naturii – lumina soarelui și a lunii, aerul, gravitatea, materialele, resurse naturale sau făcute de mâna omului – și le pune în valoare;
Freespace încurajează revoluția modurilor de a gândi, de a vedea lumea, soluțiile arhitecturale inovatoare capabile să asigure bunăstarea și demnitatea fiecărui cetățean al acestei planete fragile;
Freespace poate constitui spațiul ideal al dezvoltării oportunităților, un spațiu democratic, neprogramat și liber pentru utilizări încă neconcepute. Există schimburi între oameni și clădiri, chiar dacă nu intenționate sau proiectate; mult timp după ce arhitectul a ieșit din scenă, clădirile găsesc căi proprii de a stabili relații cu utilizatorii lor; s-ar putea spune că arhitectura are o viață activă și pasivă deopotrivă;
Freespace vorbește despre libertatea de a imagina, despre spațiul liber al timpului și memoriei, care leagă trecutul, prezentul și viitorul, construind pe straturi culturale moștenite, urzind o țesătură ce aduce laolaltă spații vechi și noi.

Expoziția va avea o prezență spațială, fizică, la o scară și o calitate ce vor avea un impact puternic asupra vizitatorului, comunicând natura spațială complexă a arhitecturii; va invita la un angajament emoțional și intelectual publicul care vine la Bienală pentru a înțelege mai bine arhitectura, va stimula dezbateri privind valorile de bază ale arhitecturii și celebrarea contribuției dovedite și solide a arhitecturii la istoria umanității.

Jørn Utzon a gândit banca din beton și ceramică smălțuită de la intrarea în casa familiei din Majorca, Can Lis, ca pe un obiect perfect modulat pe corpul uman, un element de confort, de plăcere. Din punct de vedere spațial, acest obiect de mobilier este un «cuvânt de bun venit».
Angelo Mangiarotti «spune» și el același lucru la intrarea în imobilul din Via Quadronno 24, Milano, unde o alee în trepte, cu o bancă la intrare te pregătesc, te întâmpină și îți urează bun venit acasă.
Lina Bo Bardi a ridicat pe piloni un muzeu de artă în Sao Paolo pentru a oferi cetățenilor o «belvedere» de unde să poată privi orașul de sus.
Palatul Medici din Florența este un simbol al puterii și bogăției, dar banca din piatră care face corp comun cu fațada inițiază un dialog cu spațiul public al pieței. Zidul solid al clădirii devine zid de incintă al spațiului public. Ceea ce, la prima vedere, pare solid și de nepătruns devine deschis și generos.
Credem că fiecare are dreptul să se bucure de arhitectură și să profite de beneficiile ei. Rolul arhitecturii nu este doar acela de a oferi adăpost corpurilor noastre, ci și de a ne hrăni spiritul. Fațada frumoasă a unei clădiri înfrumusețează strada și oferă plăcere trecătorului, chiar dacă nu va intra niciodată în acea clădire. Tot așa și o privire furișă într-o curte interioară printr-o arcadă; sau un zid pe care să te sprijini, o nișă, un intrând în care să te poți refugia la umbră sau să te adăpostești de ploaie și de vânt.
Suntem interesați în a merge dincolo de vizual, accentuând rolul arhitecturii în coregrafia vieții cotidiene.
Pământul este Clientul nostru, ceea ce aduce cu sine responsabilități pe termen lung. Arhitectura este jocul luminii, al soarelui, al umbrei, al lunii, al aerului, al vântului și al gravității în moduri care revelează misterele lumii. Toate aceste resurse sunt la îndemâna noastră.
Expoziția Internațională de Arhitectură din 2018 va reuni exemple de generozitate și de grijă față de oameni din arhitectura lumii. Credem că astfel de calități susțin capacitatea fundamentală a arhitecturii de a alimenta și susține un contact semnificativ între oameni și locul în care trăiesc. Ne concentrăm atenția pe aceste calități care se hrănesc din optimism și continuitate. Arhitectura care integrează aceste calități cu generozitate și cu dorința de schimbare în bine este ceea ce numim Freespace.
Invităm toți participanții și fiecare pavilion național să-și aducă la Veneția «spațiul lor liber»/Freespace, astfel încât împreună să putem revela diversitatea, specificitatea și continuitatea în arhitectură, având mereu în minte oamenii, locurile, timpul și istoria, pentru a susține cultura și relevanța arhitecturii pe planeta noastră dinamică.
«O societate devine prosperă atunci când oamenii bătrâni plantează copaci deşi ştiu că nu vor sta niciodată în umbra lor», spune un proverb grec.”

Cu aceeași ocazie, președintele Paolo Baratta declara:

„În mod similar edițiilor anterioare ale Bienalei, continuăm investigația noastră privind relația dintre arhitectură și societatea civilă. Ruptura dintre cele două părți, cauzată de dificultatea crescândă a societății civile de a-și exprima propriile nevoi și de a găsi răspunsurile adecvate, a dus la dezvoltări urbane dramatice a căror trăsătură principală este absența marcată a spațiilor publice și creșterea altor zone dominate de indiferență în suburbiile și periferiile orașelor noastre.
Absența arhitecturii face lumea mai săracă spiritual și material, diminuând bogăția publică rezultată din dezvoltările economice și demografice. Să redescoperim arhitectura înseamnă să revigorăm dorința de a trăi în spații de calitate, care sunt o formă de bunăstare publică ce trebuie constant protejată, reînnoită și creată.
Aceasta este calea aleasă de viitoarea Bienală de Arhitectură”.

Yvonne Farrell si Shelley McNamara

Yvonne Farrell și Shelley McNamara.
Repere biografice și palmares profesional

Cunoscute ca o echipă deja bine formată, Yvonne Farrell și Shelley McNamara trăiesc și lucrează în Dublin, unde au absolvit School of Architecture of University College și au fondat împreună biroul de arhitectură Grafton Architects, în 1977.
Palmaresul Grafton Architects este jalonat de câteva repere importante:

  • participări la Bienalele de Arhitectură din 2002, 2012 (unde au câștigat Premiul Silver Lion pentru proiectul pentru campusul UTEC University din Lima, Peru, împreună cu Paula Mendes da Rocha) și 2016 („The Physics of Culture”).
  • proiectarea și construcția mai multor școli și lucrări de arhitectură pentru instituții și universități, în special în Irlanda – Birourile Civice Dunshaughlin; Parson’s Building, Trinity College, Dublin; Departamentul de Finanțe al Guvernului pentru Biroul de Lucrări Publice din Dublin – și o nouă clădire pentru Università Bocconi din Milano, Italia.
  • câștigarea unor competiții internaționale: proiectul pentru Școala de Economie a Universității din Toulouse; Kingston University Town House; campusul Institutului de Mine Telecom din Saclay, Paris; noua Bibliotecă Municipală din Dublin (în colaborare cu Shaffrey Associates); selectare pentru proiectarea unei clădiri a facultății pentru London School of Economics and Political Science (LSE) din Holborn, Londra, mai multe Premii ale Architectural Association din Irlanda; Premiul World Building of the Year (2008, pentru proiectarea noii clădiri la Università Bocconi din Milano); finaliste ale Premiului Sterling pentru University of Limerick Medical School and Student Accommodation; Premiul inaugural RIBA International pentru UTEC University din Lima, Peru (2016); Premiul Jane Drew (2015); Premiul președintelui Irish Design Institute (2016).

Yvonne Farrell și Shelley McNamara au și o activitate didactică susținută începând cu 1976, la University College of Dublin: sunt profesori titulari de arhitectură la Accademia di Mendrisio și profesori adjuncți la UCD; au fost titularele catedrei Kenzo Tange de la GSD Harvard (2010) și ale catedrei Louis Kahn de la Yale (2011). Au predat cursuri și au susținut seminarii în toată Europa și în SUA.

Au fost membre în juriile unor premii de arhitectură prestigioase ca RIBA Stirling Prize în 2008, Mies van der Rohe Prize în 2011 și RIBA Award în 2012.

Sumar Revista Arhitectura nr.2-3/2017

Femei în arhitectura românească

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog