RDW

Hotelurile din Bulgaria observate de Arhitect H. Delavrancea 1962

Itinerar de arhitect

HOTELURILE DIN BULGARIA

observate de Arhitect H. Delavrancea
1962

În 1962, Henrieta Delavrancea participa împreună cu un grup de arhitecți la excursia organizată de UAR (prin ONT Carpați) în Bulgaria, ocazie cu care H.D. dorea să-și revadă, după mai bine de două decenii, lucrările realizate la Balcic în perioada interbelică.
În articolul său din revista Arhitectura 1/1988, Radu Patrulius consemna acest moment:
„De mulţi ani recunoşteam la dânsa o înverşunare în contra snobismului, sub toate faţetele sale. Îşi permitea autoironia: «…În tinereţe, când cutreieram colţuri pitoreşti din ţară, păream actriţa care joacă pe Dama cu Camelii…».
În iunie 1962, din acel aer romantic se păstrase doar safirul ochilor ei, care nu numai că priveau şi aprofundau, ci observau ceea ce era nevizibil altora. Uniunea Arhitecţilor ne reunise într-un grup ce a parcurs, în scurt, cu autocarul, o ţară plină de surprize plăcute: Bulgaria. Prin toate – ca şi prin ţinută – decana noastră de vârstă se distanţa de noi. Purta într-o traistă blocul schiţelor zilnice şi nu irosea un minut ca să surprindă diverse modele de arhitectură locală. Într-o zi, întârziindu-ne o haltă, unii confraţi i-au adus un reproş cam… sonor. «- Barbarilor!», a fost replica ei, binemeritată de cei cu preocupări axate pe oarecare cumpărături şi care dormitau exagerat de-a lungul drumului. I-am fost recunoscători, Victor Aslan şi cu mine, când, în popasul din Balcic, autoarea ne-a explicat «Misterioasa», vilă construită pentru Ion Gesticone. În fine, judeca cu maturitate «românescul», la H. Delavrancea-Gibory aceasta rezultând din filiaţie genetică, sintetizată în simbioza cu prototipul grigorescian al Hanului de la Orăţii şi cu vocaţia ei de matematiciană.”
Textul pe care îl publicăm în continuare nu se referă la Balcic, ci doar la hotelurile în „stil bulgar” vizitate în orașele incluse în itinerar, „de la Russe, de la Sofia şi de la Plovdiv, toate ale Balcan-Turismului”, pe care Henrieta Delavrancea le comentează critic, dar cu o imensă bunăvoință și îngăduință, deși bogatul său portofoliu de până atunci (care întrecea cu mult din punct de vedere al calității arhitecturale hotelurile descrise în detaliu) ar fi putut justifica o oarecare aroganță. Avea 67 ani, numeroase realizări remarcabile, dar nu-și putea stăpâni curiozitatea și interesul pentru ceea ce vedea. Binecunoscută pentru modul liber în care-și exprima părerile tranșante și pentru înverşunarea sa „în contra snobismului, sub toate faţetele sale”, doamna Delavrancea se dezvăluie cu ocazia călătoriei în Bulgaria ca un elev conștiincios, modest și cuminte, care își ia notițe și face schițe pe tot parcursul excursiei, atentă la detalii, observând „ceea ce era nevizibil altora”, fără să se sfiască să învețe din toate câte ceva. Mai mult, din datorie față de organizatorii excursiei, ea scrie acest „raport de activitate” către Uniunea Arhitecților, „în amintirea unor zile frumoase datorate UAR”1!
Un model greu de urmat azi, când realizările arhitecților români nu sunt nici pe departe pe măsura orgoliilor exhibate în mediul profesional și în spațiul public. (Maria Mănescu)

Din vizitarea Bulgariei, în condiţii bune şi plăcute, dar atît de rapide şi de puţin corespunzătoare mentalităţii arhitectonice, cum se organizează excursiile cu Oficiul Naţional de Turism Carpaţi, consider că una din problemele interesante de subliniat este arhitectura „Hotelurilor, cu Restaurantele lor” pentru Călători, Turişti, Vilegiaturişti şi Artişti, în legătură cu „Drumul” şi „Vacanţia”. Arhitecţii bulgari ştiu să le realizeze în scopul pentru care sînt create şi le leagă cu natura, în cadrul căreia le concep.
Drumurile te duc, şi Hotelurile te primesc.
Te duc frumos pe şosele, majoritatea asfaltate, şi bine asfaltate, prin peisaje variate şi pitoreşti ca natură, împînzite cu aşezăminte impresionante, din toate epocile dintre cele mai vechi: tracice, romane, bizantine, cît şi turceşti şi postbelice, chiar actuale.
Fiecare regiune oferă caracteristicile ei, în această îmbinare, dar mîna omului, lupta lui, azi, pentru progres se resimte puternic peste tot. Pe drumuri, cu fîntîni şi cişmele, cu bănci de piatră şi adăposturi îngrijit concepute şi realizate pentru drumeţii obosiţi. La răscruci, însemnări de direcţii tratate arhitectonic prin mici monumente de piatră sau din beton, placat în diferite feluri, concepute cu fantezie şi expresive, finisate variat şi amuzant, uneori cu materiale alese, indicativul direcţiei adăugîndu-se la elementul decorativ. La baraje, am putut studia planurile regiunilor în ansambluri arhitectonice ridicate pentru priceperea planului, din marmură lustruită, de diferite culori, apa fiind realizată prin mozaic veneţian albastru. Seara, pe unele şosele frecventate, hemisfere metalice, aşezate în asfaltul drumului, cu mici becuri electrice în ele, marchează, luminat, despărţirea circuitelor; înlocuite în munţii sălbatici cu „ochi de pisică” atît pe traseul central – longitudinal, cît şi pe margine, în locurile periculoase.
Restaurantele şi buvetele2 opresc pe călător acolo unde consideră bulgarul că e bine să-şi întrerupă călătorul drumul, pentru o privelişte, un monument comemorativ istoric, un baraj transformat în centru de vele, înnot sau numai pentru propria lui odihnă. Şi ceea ce te pune pe gînduri sînt nu numai multiplele puncte comemorative istorice, pentru victorii sau eliberări, dar faptul că ei ridică monumente şi pentru înfrîngeri, pentru ca să nu le uite.
Cînd ajungi în oraşe, în localităţi balneare, în munţi, în depărtări pierdute şi pustii, Hotelurile te primesc şi au toate aceeaşi caracteristică: te primesc bine, hospitalier, curat, vesel şi civilizat.
Ne referim la cele construite în noul regim, care prezintă interesul concepţiei arhitectonice de azi.
Ele sînt mari, solid construite, bine finisate, au ferestre luminoase şi deschise către peisajul caracteristic fiecărei regiuni căruia se integrează, sau creat de mîna omului. Au holuri largi, primitoare, bine şi adecvat mobilate, covoare discret colorate, pentru a crea de la prima vedere o ambianţă intimă, la care contribuie foarte des pereţi întregi de sticlă şi plante exotice sau specifice ţării lor. Pardoselile sînt de marmură masivă sau compuse din diferite combinaţii şi colorituri. Scările, care urcă către camere sau către restaurante, sînt de asemenea de marmură ori reconstituie acelaşi material, prin prelucrări variate, de la cele mai complicate, pînă la cel mai simplu mozaic, dus la o asemenea perfecţie în execuţie încît îl transformă într-un element de lux. Uşile de circulaţie principală sînt din fer sau lemn mobil, cu mînere bogate de bronz. Rampele scărilor sînt executate îngrijit în baza unei concepţii plină de fantezie, realizate din materiale combinate conform placului fiecărui arhitect, foarte des accentul fiind pus pe aramă sau bronz, mat ori lucios, în contrast cu ferul şi plasticul. Culoarele sînt largi şi pavate ca holurile de acces şi, ca şi acestea, sînt acoperite parţial cu covoare, întreţinute impecabil, cum se prezintă şi tot hotelul.
Camerele au anticameră, toalete cu cele necesare: cuvetă, WC, duş ori baie. Uneori, camerele sînt duble, mai întîi un salon, apoi camera. Salonul este astfel conceput încît să poată servi sau să se poată transforma uşor în cameră de dormit pentru turişti. Mobilierul este aproape întotdeauna din lemn masiv lustruit sau ceruit într-un stil simplu şi rustic, pe care ei, din patriotism, îl numesc „stil bulgar”. Cretone luminoase, vesele şi curate, înflorate şi de bun gust, îi accentuează prospeţimea. Ferestrele variază după stilul epocilor, aducînd în interior din ce în ce mai multă lumină, pe măsură ce a evoluat arhitectura lor spre actualizarea de azi. Lumina artificială este discret realizată, cu lămpi din sticlă cu modele variate şi alese, concepute de arhitect, fiecare după caz.
Pe măsură ce s-a ridicat nivelul de trai în Bulgaria, a evoluat şi mentalitatea arhitectului şi au ajuns, nu numai la hotelurile de pe litoral, dar şi la cele din oraş, să aibe toate camerele de locuit loggii, despărţite unele de altele fie prin pereţi fini de beton, fie din panouri de sticlă.
Restaurantele la Hotelurile din oraşe sînt concepute într-o massă comună, legătura făcîndu-se prin holurile de acces sau prin saloane şi au şi intrare directă din stradă, pentru accesul publicului.

La hotelurile de vilegiatură şi de pe litoral, de cele mai multe ori, în special la cele făcute în urmă, Restaurantele, cu toate că rămîn legate de hotel, fie prin interior, fie prin terase, sînt realizate în masse arhitectonice deosebite, completate cu terase şi pergole libere sau acoperite, arcade pentru a izola Hotelul de zgomotul de noapte. În general, restaurantele sînt astfel concepute încît să fie completate prin terase largi, îndreptate către vederea cea mai interesantă, sau prin curţi interioare, sau între amîndouă. Curţile interioare sînt adevărate grădini, amenajate în terase, creînd peisajul cînd acesta lipseşte; foarte des au niveluri diferite, cu piste de dans, umbrare, basine şi plantaţii, care le dau un caracter de atrium roman, unde aduc şi plante exotice, în hîrdae mari şi plantează direct elementele dendrologice caracteristice regiunii. Jedouri3 variate dau viaţă şi armonie peisajului static al plantaţiilor.
Sălile de restaurant spaţioase, dar de multe ori multiple, legate între ele sau complet despărţite (caz Plovdiv), pentru a nu avea caracter de massă, amintesc uneori de saloane de recepţie primitoare. Coloritul sobru şi discret, uneori mai vioi, creează armonii căutate şi reuşite între pereţi şi tavane, care se completează plăcut prin îmbinarea lor cu mobilierul proiectat pe pardoselile compuse întotdeauna diferit. Fantezia arhitectului le imaginează ori în desene geometrice mai clasice, ori în neprevăzutul modern, cu jocuri de marmure şi mozaicuri, impecabil executate. În clădirile noi, ferestrele mari pe tot peretele exterior privesc către natură, care face parte integrantă din concepţie. În cele din epoca 1952-1958 legătura se realizează mai întreruptă, conform stilului la care s-au adaptat şi contrastul apare mai neaşteptat.
Anexele Restaurantelor, unde se pregăteşte mîncarea, şi pe cere le-am vizitat adesea din interes profesional, sînt proiectate şi realizate conştiincios, după ultimele principii moderne. Un oficiu longitudinal le leagă de sălile restaurantului (foarte des sînt mai multe săli, fie legate, fie distanţate); e lung şi destul de larg, ca personalul să circule uşor, chiar în orele suprasolicitate, şi despărţit de toate anexele printr-un perete general de sticlă; toate camerele care formează centrele de pregătire a elementelor prime şi a pregătirii mîncării fiind despărţite între ele tot prin pereţi de sticlă. Supravegherea se face dintr-o privire asupra întregului ansamblu şi materialul se trece, dintr-o cameră într-alta, prin ghişee în ghilotină care străpung panourile de sticlă; nemainecesitînd circulaţia personalului dintr-o cameră într-alta. Domneşte calmul, fără imixtiuni în funcţii şi se obţine rapiditate în serviciu. O ventilaţie mecanică bine pusă în funcţiune împiedică pătrunderea mirosurilor de mîncare în sălile restaurantului, care, de altfel, şi ele, la rîndul lor, sînt ventilate artificial.
Impresia de civilizaţie şi curăţenie plăcută a acestor anexe, adăugîndu-se la mulţumirea pe care a dat-o restul hotelului, plasează Bulgaria, dintr-odată, printre ţările civilizate şi evoluate.
Stilurile în care sînt concepute Hotelurile şi Restaurantele lor evoluează după caracteristicile acestor 17 ani din urmă.
Încep prin a fi concepute în 1945-1952 în aşa-crezutul „stil bulgăresc”, care provine din stilul german antebelic, în care tradiţia locală este marcată prin învelitoarea din olane (sau, uneori, greşit cu ţiglă), nefiind totuşi lipsite de un oarecare farmec (vezi Tîrnovo şi Plovdiv). Trec apoi la stilul renaştere influenţat de arhitectura 1952-1959 din URSS, pentru a trece treptat şi a ajunge la concepţia pur mondială arhitectonică, a timpurilor de azi, bazată pe betonul-armat şi pe posibilităţile pe care le dă în construcţie.
Observaţiile generale, pe care le-am descris mai sus, sînt extrase din impresiile fugitive pe care le-am putut reţine în oraşele vizitate atît de rapid şi cu interese atît de multilaterale; care, totuşi, mi-au putut permite să clasez hotelurile în diferite grupări, după caracteristicile funcţionale, care, se poate zice, că ar forma „Tema” de bază a lor, pe 4 principii deosebite şi anume:
I. HOTELURI DE VOIAJORI ŞI TURIŞTI care vizitează acele localităţi ori sînt nevoiţi să treacă prin ele.
II. HOTELURI DE TURIŞTI ŞI ARTIŞTI în urmărirea regiunilor specifice de interes pictural, arhitectonic-pictoresc sau arheologic.
III. HOTELURI DE VILEGIATURIŞTI ŞI TURIŞTI.
IV. HOTELURILE DE PE LITORAL pentru vilegiaturişti şi turişti.
Le voi descrie pe baza acestor grupări, atît pentru cele pe care le-am locuit sau le-am putut vizita, ori, pe litoral, parcurse cu vederea, oprindu-mă numai la cele care prezintă interes şi citind din ele numai caracterele specifice şi trecînd peste generalităţile mai sus-citate, pentru a nu mă repeta..

GRUPA I. HOTELURILE DE VOIAJORI ŞI TURIŞTI
Hotelurile de Voiajori şi Turişti sînt hotelurile din oraşe, care deservesc nevoile circuitelor normale ale oraşelor şi totodată sînt menite să servească turiştilor care trec prin acele oraşe şi se opresc în treacăt sau vin anume ca să viziteze acele oraşe şi particularităţile lor specifice.
Ele sînt concepute în general în baza principiului unei clădiri masive în care se cuprinde accesul general al Hotelului, care deserveşte restaurantul, camerele de Hotel şi Restaurantul, cu intrare şi direct de-afară. Sînt agrementele (cu tot specificul lor urban) şi ele cu terase către stradă, pe care se serveşte vara masa şi cu grădini-terase interioare.
Mă voi opri asupra hotelurilor care prezintă interes special: de la Russe, de la Sofia şi de la Plovdiv, toate ale Balcan-Turismului.
I. La RUSSE (Rusciuc). Hotelul este aşezat pe piaţa principală, care este o adevărată grădină umbrită de copaci bătrîni.

E clădit în stil sobru, de coloritul travertinului, din placaje şi piatră artificială, construcţie bazată pe beton monolit, parterul fiind o friză de ferestre care luminează sălile de mese ale restaurantului, completat cu terasele care se desfăşură către trotoare.

Cele 3 etaje ale camerelor de călători completează ansamblul, care participă din influenţele stilului holandezo-nordic dintre cele două războaie, cu ferestre izolate ancadrate cu profil simplu din piatră şi cornişă sobră la coronamentul construcţiei. Massa arhitectonică este în linii generale în „L”, încadrînd în interior o curte cu caracter de grădină, amenajată cu terase pentru completarea sălilor de mese, flancate astfel între două elemente care plac şi mulţumesc. Restaurantul se compune dintr-o înşiruire de 3 săli cu o armonie excepţional de reuşită în colorit, îmbinînd discret plafonul, pereţii şi mobilierul într-un ansamblu optimist, de rafinată căutare, ceea ce plasează dintr-o-dată Bulgaria într-o civilizaţie avansată. Fiecare din cele trei săli realizează altă varietate în combinaţia policromă clară şi luminoasă. Ele se termină prin rotonda cafenelei de colţ, cu acces direct din exterior, tratată într-un colorit mai vioi, adecvat mişcării şi agitaţiei publicului care-o frecventează. O scară circulară, degajată de pereţi, urcă spre balcoanele etajelor în portafou4 şi sprijinită pe stîlpi înalţi şi fini, placaţi cu marmoră colorată, dînd astfel grandoare volumului înalt central pe care-l creează.
Hotelul pare a se compune din circa 140 de camere, pentru 280 de călători şi a fi construit prin anii 1952-1953.
2. La SOFIA. Ultimul Hotel, construit în 196I-1962, tot al Balcan-Turismului, este Hotelul Rilla, clădit pe întreaga latură de sus a unei pieţe nou create, în apropierea centrului oraşului capitalei, care coboară în uşoară pantă, dînd grandoare massei arhitectonice, aşezată între trei străzi.
Construcţia realizează principiile constructive moderne, pe stâlpi de beton armat (clădire monolită) cu parter şi mezzanin, iar cele 8 etaje în accentuat portafou de circa 1,60 metri deasupra mezzaninului. Cele trei faţade exterioare ale clădirii, în „U”, sînt concepute în caracter alveolar, fiecare cameră fiind prevăzută cu o Loggie, cu pereţii laterali din beton fin, fundul Loggiei, tot de sticlă, dă lumină maximă camerei. Faţada principală, pe un front de circa 60 m lungime, prin axul căreia se intră în restaurant, îşi desfăşoară sălile mari şi luminoase ale restaurantelor cu geam pe tot peretele parterului înălţat, completat cu terase care domină piaţa. Întreaga faţadă se reflectă în două serii de basine gigantice, aşezate în acest scop pe piaţă, adevărate oglinzi de apă, graţie cărora hotelul ia proporţii miraculoase.
Faţada străzii laterale din stînga cuprinde intrarea în hotel, pentru a nu dăuna, prin sosirile şi plecările călătorilor, ambianţa creată de restaurant, terase, basine şi peluzele grădinilor de pe piaţă.
Faţada străzii din dreapta cuprinde încă o intrare printr-o serie de geamlîcuri proeminente; dar hotelul nefiind încă terminat complet (decît în aripa stîngă şi parte din centrul pieţei) nu am putut analiza scopul ei. De asemenea, terasele grădinii din interior, nefiind încă amenajate, nu s-a putut vedea ce vor da în viitor.
În schimb, holul de acces în hotel, luxos finisat, are caracter specific de circulaţie, cu acces direct în saloane de primire şi odihnă, în plus de sălile de restaurant.
Scara urcă la etaje, unde am putut constata o amenajare excepţional de căutată şi variată a camerelor. După necesitatea şi cerinţele fiecărui călător, se găsesc adevărate apartamente, compuse din 1, 2, 3 sau 4 camere, formînd ansambluri cu saloane, despărţite cu uşi simple sau cu glaswanduri, după caz; mobilate astfel încît saloanele să poată servi şi de camere de locuit familiilor mai numeroase sau grupului de turişti. Traveea (corespunzătoare unei camere) este de circa 4,00 m şi adîncimea camerei este de circa 5,00 m. Cele circa 340 de camere pot găzdui în medie 340 x 5/3 = 570 de voiajori. Antecamerele şi sălile de toalete la fiecare apartament le completează ansamblul în mod excepţional, care trebuie citat: fiecare cameră de toaletă are baie, WC, bideu şi cuvetă foarte largă, în colorit armonizat între pereţii de faianţă (pînă sus) şi pardoseala de gresie şi fiecare realizează altă armonie în colorit; dimensiunea lor excepţional de mare variază între 6 şi 12 m pătraţi.

Mobilierul, de asemenea, are un caracter specific; la cele patru tipuri de apartamente, pe care le-am vizitat, era din lemn deschis, majoritatea din paltin masiv, tot bazat pe principiul simplu, modern aşa zis „bulgăresc”, cu cretoane şi perdele în colorit foarte deschis şi vesel, cu desene originale şi distinse; cu covoare moderne, groase şi moi, în nuanţe deschise, armonizate cu restul coloritului mobilierului şi pereţilor, aşa încît dădeau impresia unei adevărate euforii odihnitoare, menite să primească călătorul obosit de drum sau să adăpostească un spirit care caută linişte şi reculegere departe de nevroza oraşelor.
Voalurile ferestrelor, odată date la o parte, te primeşte Loggia şi priveşti peluzele şi basinele pieţii, în care se reflectă cerul şi oraşul, care se pierde pînă în depărtare, pînă sub poalele munţilor Balcani, care îşi ridică silueta masivă şi bătrînă la orizont.
3. La PLOVDIV, vechiul oraş roman întărit „Trimonţium”, peste tradiţia tracică, şi-a luat numele după muntele cu 3 vîrfuri în care era situată şi întărită fortăreaţa, apoi în epoca bizantină Filipopolis posedă Hotelul orăşenesc cel mai plăcut al Balcan-Turismului, executat în epoca 1952-57. Se numeşte „Hotel Trimonţium” şi în aspectul său predomină influenţa neorenaşterii, realizat sub imboldul constructiv al arhitecţilor din URSS, din acea epocă. Este construit din beton armat monolit, fără să aibă caracterul elementului constructiv; după volume şi după goluri şi plinuri ar putea fi tot atît de bine realizat din zidărie portantă.

Massa generală a construcţiei este concepută în „U” cu faţada principală desfăşurîndu-se de-a lungul străzii plantate, pe circa 95 de metri, cele laterale de 40 de metri. Construcţia, se compune din subsol, parter supraînălţat şi 4 etaje de locuit, în interior creîndu-se, înconjurată de arcade, o grădină feerică, cu terase pe 3 niveluri coborînd spre mijloc, excepţional de bogat amenajate. Camerele dinspre faţada la Răsărit principală privesc direct spre cartierul vechiului Filipopoli, de pe muntele Trimonţium, veritabil muzeu, şi spre muntele împădurit, cu ceasul turcesc; şi de la Loggiile etajului IV spre cel care domină oraşul, cu monumentul lui Alioşa, simbolul eliberării Bulgariei şi spre cîmpia îndepărtată, unde curge rîul Mariţa. Cele dinspre nord privesc spre Parcul oraşului şi spre pădurea muntelui dominat de Alioşa.

Interiorul este special de amplu şi bogat amenajat. Scara principală de o desfăşurare monumentală, holurile de palier adevărate saloane cu balcoane şi privesc către grădina interioară, largi şi luminoase, circulaţiile de 3,50 metri late, camerele mari de circa 3,70 x 5,00 m, avînd fiecare un vestibul spaţios cu oglinzi şi loc de bagaje şi cameră de toaletă cu toate elementele necesare.

Hotelul are circa 200 de camere pentru primirea a circa 400 de călători sau turişti, care vin să viziteze Plovdiv-ul cu toate monumentele din trecut şi pitorescul său oriental.
În exterior, o scară largă şi maiestoasă permite urcarea la parterul supraridicat între două mari terase spre stradă, adăpostite de plantaţiile ei masive, completează sălile de mese (în special pentru micul dejun şi ora ceaiului). Intrarea la restaurant şi terasa-grădină interioară este aşezată pe una din străzile laterale. Trecînd din cele două mari Restaurante în grădina interioară, dintr-o privire amenajarea apare încîntătoare. Ansamblul ei, compus pe 3 niveluri ample, desfăşoară o grădină fermecătoare înconjurată de arcade care formează partea acoperită. În trei ani, plantaţiile au devenit mari şi, de pe regiunile mai înalte cu arcade şi pergole, se văd reflectîndu-se în apele basinului sălciile plîngătoare şi copacii exotici din hîrdae. În această ambianţă de atrium roman gigantic, lîngă impluvium-ul cu jedouri, pista de dans adaugă fantezie şi veselie, creînd un centru de atracţie al oraşului şi reţinînd pe călătorii veniţi din ţări îndepărtate cu auto-turisme şi auto-rulote.
GRUPA II. HOTELURILE DE TURIŞTI ŞI ARTIŞTI
Hotelurile care se creează, mai ales graţie necesităţii de-a permite turiştilor să viziteze regiunile pitoreşti sau renumite, pentru vestigiile arheologice, pietrele sau arhitectonice şi care devin şi locuri de reşedinţă a artiştilor în cercetările şi vizitările mai amănunţite, şi chiar centre de creaţie, sînt rezolvate arhitectonic după împrejurări, teren şi caracterul local.

Ca localităţi cu acest specific, am vizitat numai Tîrnovo şi Nesebar. În oarecare măsură participă şi Hotelul Trimonţium de la Plovdiv la această grupă, din cauza cartierului Trimonţium cu toate vestigiile trecutului – Roman şi Bizantin care, pe lîngă cele turceşti, atrag şi pe artişti şi le dau ocazia să creeze.
1. La TÎRNOVO, hotelul Balcan-Turist apare direct pe strada strîmtă a orăşelului balcanic, şi cu toată dorinţa de a-i da un caracter specific local (realizat numai prin învelitoarea de olane), spre stradă au creat o clădire în stil germano-helvețian din epoca 1930-1940, care precizează funcţiunea de turism. Este clădit în epoca 1952-1955.
Pe lîngă turişti străini, care vin în treacăt să-şi satisfacă curiozitatea superficială în centrul atît de romantic, fantezist şi neaşteptat al unui colţ pierdut în natură, care te transpune în special în epoca feudală a vechii capitale a Bulgariei, aici mai trag şi arheologii, pentru care vestigiile prezintă un cîmp virgin şi întins de cercetări; pictorii în căutare de pitoresc excepţional; şi arhitecţii îndrăgostiţi de documentare a unei epoce care, azi, nu le aduce un cîştig palpabil, ci numai unul sufletesc, ca o veche arie de demult uitată.
Massa arhitectonică, de data aceasta, este un paralelipiped dreptunghiular, cu o mică variaţie, dar aşezat pe o pantă abruptă şi stîncoasă, ca tot oraşul, aşa încît accesul care se face la parter printr-un hall-salon, cu o fereastră largă către priveliştea râului Yalta şi a munţilor Ţarevici şi Monastir, încărcaţi de vechi ruine bizantine, dă loc la urcare la cele 3 caturi ale hotelului (al 3-lea cat mansardat spre stradă) şi la coborîre în subsol pentru sala mare de restaurant; care însă, la rîndul ei, apare ca etajul al IV-lea de piatră, faţă de păduricea din care se ridică clădirea da piatră. Aşa încît clădirea, care apare pe stradă direct, invocînd un turism pseudo-tirolez modern, pe 3 caturi tencuite şi albe, din vale are monumentalitate şi arată ca fiind clădită pe o cetate de piatră de 3 caturi, terasa cu al 4-lea cat al sălilor de mese şi 3 caturi văruite, total 7 caturi. Aici poate să apară caracterul mai oriental cu tot rezalitul scărei, care se compune dintr-o serie de blumer-ferestre5 moderne.

Restaurantul are acces şi direct din stradă, prin scări speciale, şi este completat în tot lungul lui de o terasă foarte largă, acoperită cu plastic, în care se pot cuprinde toate mesele restaurantului şi care pare suspendată peste vidul văgăunei, în care şerpueşte rîul Yalta. Restaurantul şi terasa, mobilate cam simplu, nu cadrează cu căutarea altor hoteluri; în schimb participă din acelaşi romantism feeric al dealurilor în succesiuni de planuri, create de meandrele rîului Yalta, pe care se desprind căsuţele etajate, printre siluetele de turnuri, porţi de cetăţi, biserici şi ruine medievale.
Din cele circa 75 de camere, cele despre est se bucură de priveliştea descrisă mai sus şi cele dinspre apus de farmecul orăşelului balcanic, etajat şi cu trăire astăzi atît de patriarhală ca într-o continuitate ce pare fără început şi fără sfîrşit! Hotelul Balcan-Turist, singurul modern, care poate găzdui numai circa 150 turişti, nu satisface nevoile create de un centru atît de căutat.
2. La NESEBAR (Mesembria, din antichitate), străvechea insulă, la care se îmbină azi atît de armonios urmele cetăţii romane fortificate şi bisericile bizantine, încă în picioare, cu caracterul pur constantinopolitan al caselor particulare (la rîndul lor, cetăţi minuscule din piatră şi lemn), pe o piaţă principală, am văzut un restaurant cu camere de hotel la etaj, în stil local, cu pergole de lemn precum cele din grădiniţele gospodăriilor orientale. Mesele erau aşezate pe caldarîmul pieţei şi adumbrite de copaci piperniciţi, acoperiţi de un praf alb caracteristic locului, şi de pergole rustice de lemn, subt care atîrnau struguri Afuzali ca nişte bijuterii colosale. Caracterul mediteranean, unde viaţa se petrece pe stradă şi participarea stilului la acel al orăşelului minune, eşit ca din mare, reînviind epoci trăite de mult, din timpuri ancestrale, cu portul străvechi, este cea mai potrivită soluţionare asupra căreia se puteau opri arhitecţii, neîncercînd să-şi exteriorizeze personalitatea, ci mulţumindu-se să păstreze, să întreţie şi să continue o permanentă existenţă.
Turiştii sînt mai rari şi artiştii, în liniştea hotelului simplu, pot visa şi crea.

Grupa hotelurilor de Turişti şi Artişti ar fi fost un subiect amplu, dacă am fi putut vizita şirul de localităţi excepţional de pitoreşti, unde se risipesc pictorii, în special: Sozopol, cu caracterul lui turcesc pe stînci abrupte; Ropotamo, împădurit; Primorsco; Kiten, cu golfurile lui pitoreşti şi pădurea care coboară pînă în apă; Miciuri; Ahtopol.

GRUPA III. HOTELURILE DE TURIŞTI ŞI VILEGIATURIŞTI
Hotelurile de Vilegiaturişti şi Turişti au ca scop de-a da posibilitatea vilegiaturiştilor să găsească un loc de odihnă, după excursii şi plimbări sau repaos după un an de muncă şi de a primi ospitalier şi plăcut pe turistul obosit de drum.
Restaurantele lor, care devin uşor locuri de petrecere şi de veselie, arhitecţii bulgari le construesc în legătură directă cu hotelul, dar în masse constructive deosebite, pentru a izola unul de altul.
Pentru parte din vilegiaturişti, hotelul şi restaurantul fiind scopul final, centrul vieţii, arhitecţii au ştiut să îmbine natura şi construcţia şi să o prindă în însuşi elementele lor arhitectonice, adaptînd compoziţia ambianţei înconjurătoare şi creînd chiar elemente de natură pentru ridicarea şi punerea în valoare a concepţiei. Voiu putea descrie hotelurile de la PLEVEN, VITOSA, BOROVEŢ şi STOLETOV, vizitate sau locuite.
1. PLEVEN, micul oraş istoric, Plevna, legat de independenţa poporului bulgar, pe care şi-o explică detaliat turiştilor, au reuşit, prin voinţă şi ingeniozitate, să-l transforme într-un centru de vilegiatură.
Într-adevăr, la o mică distanţă de orăşel, în locul zis Kaylaca, pe unde curge un rîuleţ minuscul, au creat un centru de sporturi nautice şi băi cu un mic stabiliment şi un hotel, graţie unui baraj făcut pe vale în amonte, care dă posibilităţi rîului.
Hotelul de la Kaylaca, construit de Balcan-Turist, are caracter uşor germanic, ca la Tîrnovo, dar aproape monacal [monahal, n. red.], învelit cu olane, cu parter de piatră, etajul I-iu tencuit şi alb, iar etajul II mansardat, cam prea meschin. Au crezut că realizează stil bulgăresc.

Aşezat în mijlocul pădurilor, îşi desfăşoră volumul oarecum în „L”, care prinde o grădină-terasă mare cu denivelări, plantaţii, basene, umbrare acoperite cu masse plastice gălbuie, sub care se ia masa; şi în plin soare, lumina devine ciudată.
Colţuri variat şi rustic amenajate se alătură, în fund, cu un basen şi în centru e pista de dans, printre pavaje variate cu măsuţe strecurate printre plantaţii.
După ce s-a trecut romanticul pod peste rîuleţul staţiunii de vilegiatură, accesul în hotel se face printr-un hall amplu şi jos de plafon, care se prelungeşte cu un salon ca al unei case particulare mari, înzestrat cu un vitraliu larg deschis către o peluză verde, pierdută sub pădurea care ocoleşte hotelul pe trei părţi. Camere de turişti se găsesc şi la parter, pe frontul principal al clădirii şi la etajul I-iu şi la mansarde, pitoreşti, dar prea întunecate de specificul lor constructiv.
Construcţia se bazează pe ziduri portante, planşee de beton armat şi mansarde în şarpantă acoperite cu ţigle.
Mobilierul este destul de simplu, tot în principiile lor realizat.
Camere sînt circa 110 pentru 220 de vilegiaturişti. O sală mare de restaurant, căptuşită cu panouri de lemn, accentuează stilul clădirii, care, atît în exterior şi mai accentuat în grădina interioară, au un caracter monacal austriac, cu toată reuşita amenajării teraselor.
Pentru completarea distracţiilor necesare vilegiaturiştilor şl turiştilor, parcul continuă în apropierea hotelului către o grotă naturală, traversînd peluze, flori sculpturi, unde este amenajat un restaurant, pe locurile unde s-au găsit stabilimente vechi paleontologice. Stilul interior are un caracter germanic-naiv cu urşi împăiaţi, coarne de cerb printre stalactite, pereţii căptuşiţi cu panouri de lemn brun, lumini electrice misterioase, mese tiroleze, orchestră, pistă de dans… tot ce este necesar, fără a uita jocuri de apă în marginea boltei de intrare în peşteră, pentru a crea veselie şi antren, care nu discontinuă zi şi noapte.
Pe de altă parte, în amontele rîuleţului, valea continuă printre pereţi de stînci, care duc la barajul de care am vorbit, care formează un lac destul de mare. În susul barajului, de 2 ani s-au început o serie de construcţii pentru hoteluri moderne nu prea mari şi case de odihnă, creînd un mic centru de vilegiaturism cu centru nautic, vele, sporturi, băi, completat cu surse de ape minerale.
Jos, lîngă lac, s-a scobit în stîncă pentru a crea o construcţie originală pentru cabine de desbrăcare a cărei soluţionare liberă a încîntat prin simplicitatea şi îndrăzneala fanteziei creatoare pe colegii mei romîni.
Iată ce-a creat în Plevna voinţa şi munca bulgarilor, în locurile unde a fost odată moarte şi chinuri în apropierea cîmpurilor de bătălie.
2. La VITOŞA, punct în munţii Balcani în imediata apropiere a Sofiei, dar la altitudine cu 800 de metri mai sus, Balcan-Turismul a construit pe terasa numită Kopito un hotel pentru turişti, weekenduri şi vilegiatură de munte, care este o adevărată revelaţie.

arhitectură de beton-armat grupată în două masse deosebite. Realizări arhitectonice din ultimii 2 ani în spirit complet modern, în care se citeşte construcţia uşoară şi fără învelitori. Restaurantul pe două etaje cu priveliştea minunată larg deschisă, prin panourile lui de sticlă şi terasele cu balustrade, uşor dantelate, abia existente şi, în parte, reduse la planuri complet libere pe stîncă. O legătură de sticlă, cu un salon somptuos deasupra, leagă restaurantul de Hotelul compus din patru caturi, care cuprinde circa 70 de camere pentru circa 140 de vilegiaturişti care se bucură de aceleaşi impresii. Trecerea subită de la 600 de metri la 1400 altitudine, cît şi ambianţa locală, produc un efect puternic şi nu am văzut loc mai suprasolicitat şi cu o veselie mai nebună ca la „Kopit”, unde vîrfurile înalte ale Balcanilor atrag pe turiştii-alpinişti cu încă 700 de metri mai sus, către culmi.
3. La BOROVEŢ, localitate de vilegiatură în munţi înalţi, în plină pădure de răşinoase, Balcan-Turist are un hotel construit, ca masse, pe principiul de la Kopito, de despărţire a hotelului de restaurant, legătura funcţională făcîndu-se prin halul de acces în hotel.
Accesul la restaurant se face şi direct pe latura opusă şi prin cele două terase etajate, atît de largi încît, apropiindu-ne de el, dispare mai întîi parterul, apoi etajul. Dominanţa este categorică asupra întregei staţiuni climaterice, care se desfăşoară înspre vale cu clădirile pierdute subt trunchii înalţi ai brazilor şi pinilor, aici fiind centrul de atracţie al localităţii.
Faţada aproape toată de sticlă a restaurantului dă un caracter modern de construcţie de beton armat (foarte cuminte) cu toată învelitoarea roşie care o leagă de caracterul Hotelului.

Stilul hotelului mai modern decît cel de la Kaylaca-Pleven, se compune însă din Parter şi două etaje, parţial 3, alb simplu, cu învelitoare roşie, din zidărie portantă, cu planşee monolite de beton-armat, ia un caracter montaniard din Europa Centrală din cauza obloanelor verzi răsfrînte în afară. Acelaş principiu de Parter din piatră şi etajele tencuite şi văruite. Rezultatul este un stil rustic, care cadrează, în destulă măsură cu pădurea şi smeura.
Interiorul celor cca 100 de camere, cu al 3-lea etaj mansardat, plasează hotelul printre cele îngrijite şi alese, pe acelaşi principiu general explicat mai sus, de care se bucură cei circa 250 de vilegiaturişti; camerele avînd aci cîte trei paturi.
În interiorul Restaurantului, paiante de lemn aparente limitează panouri de cretone înflorate, mobilier de lemn şi sticlă, în contrast cu ferestrele mari, moderne şi coloritul vesel, reuşesc să creeze un neaşteptat care atrage şi variază în fiecare din sălile parterului şi ale etajului.
În vale, basene şi un fir de rîu completează ansamblul neterminat încă.
În exterior, cu toate că stilul Restaurantului este mai puţin rustic, cele 2 masse, legate prin geamlîcul Holului, se armonizează, poate în mare parte datorită şi trunchilor înalţi ale brazilor şi pinilor din pădurea neatinsă de constructorii clădirilor.
Holul mare, larg, jos, cu formă neregulată, este o adevărată surpriză prin formă, lumină, reuşita excepţională a pardoselei prelucrată din marmură, linia, discretă a scării şi abilitatea cu care leagă direcţiile diferite ale celor masse arhitectonice, îndreptate după curbele de nivel ale terenului, cadenţă de trecere de la un ton la altul, realizat cu fantezie de artist.
4. La STOLETOV, punct istoric de izgonire definitivă a turcilor de către Ruşi, ajutaţi de romîni şi de voluntari bulgari, este un centru turistic astăzi şi oarecum de odihnă, pe o şea împietrită de munte, justificat prin vederea excepţională peste văi întinse şi împădurite pe două direcţii diferite, prin altitudinea şi prin aerul pur datorit înălţimii.
Turistul este atras de monumentul către care se ajunge urcînd cele 900 de trepte şi este reţinut în hotelul construit pe acelaşi principiu ca la Pleven, stil neogermanic, cu parter de piatră, etaje tencuite şi obloane aparente deschise. Construcţie mai puţin reuşită, dar care are valoare morală; după atîta suiş în singurătate, fie de la Nord, fie de la Sud, ospitalitatea rustică, ascetă aproape, în asemenea împrejurări, mulţumeşte tot atît ca cele mai rafinate din regiunile locuite de oameni. O sală deosebită adăposteşte restaurantul.
Clădirea participă mult la solitudinea locului, a regiunii care, cu toate că domină văi de păduri, rămîne tristă şi împietrită, cum o spune însuşi numele „Stoletov”6.
Hotelul, clădire din anul cca. 1955, este plantat izolat, fără nici un motiv ornamental şi nici o îmblînzire a naturii vitrege şi neospitaliere.

N-au lucrat aici cu destul curaj şi n-au învestit sumele necesare pentru a domina şi a învinge.
Localitatea rămîne un pelerinaj istoric, pios, la care vizitatorul Bulgariei trebuie să se supuie.
GRUPA IV. HOTELURILE DE LITORAL PENTRU VILEGIATURIŞTI ŞI TURIŞTI
Hotelurile de Litoral sînt realizate în special pentru vilegiaturişti, bulgari şi străini, turiştii reprezentînd o proporţie mult mai mică, prin însuşi timpul scurt pe care-l petrec în localităţi, în raport cu cei care-şi petrec timpul de odihnă la malul mării.
Toată coasta bulgară este o vastă înşirare de vilegiaturi de pe malul Mării Negre cu un pitoresc covîrşitor. Se înşiră unele după altele şi care de care mai fermecătoare şi mai neaşteptate pe o lungime totală de circa 230 de km, care reprezintă în realitate o singură şi nesfîrşită plajă, cînd largă, aurită şi deschisă, cînd în golfuri mici cu stînci, cînd stîncoasă, mai totdeauna împădurită, de la graniţa turcească pînă la cea romînească.
Din ce-am văzut, nu voi spune decît impresiile generale, care se desprind, pe localităţi, deoarece, unele după altele, şirurile de Hoteluri şi Restaurante ar trebui să facă obiectul unei lucrări lungi, amănunţit şi îndelungat studiate.
Ce se desprinde din toate construcţiile şi amenajarea urbanistică este grija pentru om şi odihnă, liniştea şi veselia care-i sînt necesare pentru refacerea sănătăţii după anul de muncă, atît cît şi primirea străinilor în ţara lor; confortul, civilizaţia, mulţumirea fiind egale pentru toţi.
1. La BURGAS, port important la Marea Neagră, oraş mare, se realizează un centru de vilegiatură, bazat şi pe apele minerale care se iau la 15 km de oraş şi pe plajele lui caracteristice, cu nisip special negricios, care conţine fer şi are o acţiune puternică asupra sănătăţii.
Un hotel modern, vădit realizat din beton armat monolit, nou, din anii 1959-1960 pe principiul camerelor cu Loggii alveolare pe toată suprafaţa lui; cu parter şi 4 etaje, poate primi circa 250 de vilegiaturişti şi turişti.
Restaurantul, clădire izolată pe parter şi etaj este legat funcţional de hotel şi completat cu umbrare ample şi terase, legate de terasele hotelului, ansamblu formînd masse arhitectonice repartizate în „L”.
Compoziţia este îndreptată către grădina nou creată, plantaţie tînără care coboară direct către plajă. Din camerele hotelului, Loggiile privesc spre mare şi, seara, muzica teraselor restaurantului ajunge patinată şi discretă către camere, acompaniată de murmurul valurilor mării.
Camerele sînt dotate cu vestibul, băi cu toalete complete şi luxos finisate; sînt în mare parte reunite cîte două într-un apartament, în care salonul este mobilat în aşa fel încît să poată primi o persoană în plus. Adică la 2 camere, trei persoane.
Ambianţa care se degajă din hotel este de ordine, civilizaţie şi ospitalitate, este odihnitoare, cu toată veselia, dansul şi muzica care reţin pe terase multă lume, seara tîrziu.
Din hotel, vilegiaturiştii, prin grădină, ajung direct la plajă, care se-nşiră pe tot litoralul, în continuare, oprită numai local de portul destul de important al Varnei.
De două ori pe zi, autobusul duce şi la stabilimentele de băi de ape minerale, aşezate la 15 km.
Prin luxul cu care este prezentat şi finisat hotelul, în cele mai bune condiţiuni, aproape ca cel de la Sofia, „Rilla”, el atrage şi reţine.
2. COASTA ÎNSORITĂ este o grupare mare de hoteluri, un centru de vilegiatură de litoral la malul Mării Negre, creat în locul unei stepe părăsite cu o plajă extraordinar de frumoasă, de-a lungul căreia cresc ierburi de mare şi plante specifice deşerturilor nisipoase şi apoi împăduriri sălbatece, pe care le-au pus la punct şi le-au îmbogăţit. Malul stîng al coastei, un deal verde şi populat, iar la dreapta, insula uitată de vremuri, Nesebar.
Bulgarii au amenajat împădurirea şi, legate de alei bine asfaltate şi sinuos şerpuite, au construit hoteluri şi Restaurante, distanţate unele de altele, de par, la fiecare dată, cîte o nouă descoperire.
Coasta însorită este cea din urmă amenajare de ansamblu de litoral, pe care au făcut-o; fiecare clădire este astfel tratată, proporţiile şi înălţimile variază, încât nici una nu seamănă cu cealaltă; s-a dat liber curs fanteziei şi ideilor şi principiilor fiecărui arhitect în parte. Hotelurile încep de la cele mai joase, de un cat, şi se desfăşoară, în general, între 2 şi 4 etaje, iar unul cu 7 etaje, aşa încît mîna omului se pierde în natură, printre plantaţii, nici o clădire nu întrece şi nu strică zona ierburilor verzi-cenuşii care păstrează caracterul sălbatec, dînd adevărata odihnă şi refacere vilegiaturiştilor, care-şi refac sănătatea, găsind aici un cadru de adevărată uitare şi izolare de elementele oraşului, monotone, mari, massive, asemănătoare şi suprapopulate.
Şi, totuşi, calmul arhitectonic este punctat prin accente dominante, izolate, care creează neprevăzutul. Hotelul Balcan-Turist îşi ridică massa clădirii cu 14 caturi deasupra împăduririi, iar la extremitatea dreaptă, mai aproape de dealuri, în marginea dunei, se ridică cel de 7 etaje.
Ansamblul de la Coasta Însorită este ultima creaţie de litoral şi pentru că a fost proiectată şi realizată în cei 3-4 ani din urmă, cu toată libertatea care s-a permis în concepţie şi anume din cauza libertăţii, acest ansamblu este cel mai unitar din toată Bulgaria; pentru că reprezintă curentul normal mondial al unei epoce. Unitatea este în material: beton-armat; în principiu, uşor, subţire şi funcţional; izolare completă în viaţa care se desfăşoară în cadrul construcţiei; libertate, lumină şi aer; colorit discret, aproape neexistent ca valoare între albastrul cerului şi al mării, auriul nisipului şi verdele variat al plantaţiilor.
De exemplu, hotelul Astoria, în marginea ierburilor, are o înşiruire de camere pe parter şi etaj, toate cu Loggii alveolare de beton armat plin, izolînd perfect camerele unele de altele, cu balustradă uşoară şi rară de fer, ca să lase să pătrundă bine razele violete dimineaţa şi cu ferestre de-a lungul peretelui adăpostite de perdele uşor colorate în ocru-roze la parter şi albastru-verzui la etaj.

Este din aceeaşi familie cu dominantul Balcan-Turist de 14 caturi, bazat exact pe aceleaşi principii constructive şi funcţionale. La cel cu 14 etaje, stâlpii monoliţi susţin balcoanele foarte larg eşite în portafou, care creează loggii camerelor despărţite lateral de panouri de sticlă (suprimate acolo unde gruparea camerelor în apartamente o cere), care sticlă se continuă pe tot peretele clădirii. Balustrade de beton armat uşoare şi delicate din fîşii subţiri şi stîlpişori verticali între ele realizează o dantelare constructivă pe toată suprafaţa paralelipipedului, dînd materiei uşurinţă şi imponderabilitate, calitatea cea mai grea şi insesizabil de realizat în arhitectură.
Dincolo de prima alee asfaltată, accesul în Hotel este puţin prea redus, în schimb terasele se desfăşoară adăpostite între plantaţii la partea opusă. Caturile se înşiruie în felul următor: La primul un „raz-de-sol”7 din placaj de piatră: intrările, administraţia; holuri – saloane etc. la al 2-lea cat; un parter supraridicat, înalt şi placat cu lemnărie brună adăposteşte sălile de mese – restaurant, cu ferestre dese, dar mai înguste sub o placă de beton armat foarte proeminentă, creează categoric un „pare-soleil”8 pentru întoarcerea de la plajă. Efectul placajului întunecos a displăcut multor colegi; eu am avut sentimentul că era un fel de a lega clădirea de mediul dendrologic înconjurător. Retras din acest subasment9 general de 2 caturi, mai proeminent, se ridică al 3-lea cat, mezzaninul, de la care apoi pornesc, albe, luminoase şi aeriene, cele 10 caturi ale camerelor de locuit, care domină plantaţia şi privesc spre dună şi mare. Al 14-lea etaj este un grup de camere de terasă, retrase din massa clădirii şi acoperite cu trei valuri de beton amplu şi uşor înclinate, încît apar aproape sinusoidale. De pe teren, am socotit a fi cca. 350 de camere pentru 500 de vilegiaturişti (la 2 camere, eventual 3 persoane în medie).
Hotelul cu 7 caturi de la extremitatea nord este şi el demn de citat, în special pe principiul alveolar, de beton-armat, cu pereţi fini care despart Loggiile; exteriorul tot de sticlă spre mare. Varietate mare şi neaşteptată în combinaţia apartamentelor şi în formarea camerelor. Massele arhitectonice concepute dibaci, în „T”, cu bară orizontală către mare, în marginea plantelor marine.
Trebuie subliniată încă o dată realizarea arhitectonică unitară şi totodată atît de variată şi fantezistă, datorită libertăţii complete în care s-a proiectat, a unităţii în timp care reflectă în mod sincer o epocă. Din punct de vedere arhitectonic, este cea mai reuşită dintre vilegiaturile bulgare şi foarte inteligent concepută din punct de vedere urbanistic.
3. DRUJBA (Prietenia.) în cadrul unor foste parcuri botanice gigantice cu plantaţii de copaci bătrîni, ciudaţi şi exotici, care se împreunează cu pinii şi stejarii crescuţi natural, s-au clădit hoteluri şi restaurante pentru turişti şi vilegiaturişti, pe care le-am văzut în treacăt; constatând ca o caracteristică comună adaptarea construcţiei la natură: terase acoperite, străpunse de copaci bătrîni, terase de restaurante umbrite de frunzişul pinilor, acoperămînt natural rezemat pe tulpinele lor, ca pe stîlpii unor săli polystyle.
Pierdute între plantaţiile aşezate în luminişuri, de unde se văd marea şi plaja, stilurile diferitelor epoce, în majoritate din ultimele 2 decenii, pînă la cele corespunzătoare epocei noastre, se îmbină, legate armonios de natură, care le domină. Circulaţia între ansamblurile arhitectonice împrăştiate în împădurire se face numai pe drumuri umbrite plăcut, bine asfaltate şi care se leagă agreabil de diferitele plaje, prinse între stînci, pînă la care coboară, etajat, giganticul parc. Fiecare centru locuit pare a fi unicul şi fiecare hotel sau Restaurant nou apare ca o descoperire, nici unul semănînd cu celălalt şi, totuşi, în acelaşi spirit în ultimii cinci ani.
Caracteristică este menajarea plantaţiei şi adaptarea clădirii la denivelarea terenului, făcînd din acestea unul din elementele directoare ale „Temei” pe care o realizează.
În construcţia nouă din beton monolit şi zidărie cu deschideri mari luminoase, pergole şi terase, care se îmbină cu plantaţia, fie ocolind-o, fie integrînd-o în însăşi construcţia, după fantezia şi puterea de adaptare a arhitectului.
Plantaţiile massive şi peluzele coboară pînă la plajă prin drumuri şerpuite, bine asfaltate şi cu schimbări continue de decor.
În asemenea condiţii, zilele de concediu al oamenilor muncii sînt cît se poate de plăcute şi străinii care vin din ţări îndepărtate, triste, reci şi umede, găsesc un mediu prielnic şi civilizat în cadrul unei naturi excepţionale.
4. NISIPURILE DE AUR este vilegiatură mai veche, începută a se clădi în epoca dintre cele două războaie şi care s-a dezvoltat în continuare.
Hotelurile şi Restaurantele sînt mai luxoase şi mai masive, împădurirea mai puţin interesantă şi aşezarea urbanistică a clădirilor mai puţin misterioasă, construcţiile coborînd pînă jos, chiar la nisip, ansamblul este mai static şi apropierea între clădiri dă loc la mai mult amestec de populaţie.
Nu am putut vizita hoteluri mai de-aproape şi restaurante prea puţine, principalul [hotel, n. red.] fiind extrem de mare, cu o deschidere către o perspectivă pretenţioasă către mare, are un gol eşit din scară pe întregul perete, cu toate că este masiv înconjurat de plantaţie.
5. CĂSUŢELE DE LEMN sînt un fel de hotel de vilegiatură şi weekend, descompus în căsuţe de lemn independente, campate în acelaşi loc. Fiecare reprezintă o odae, din scândură, limitată la spaţiul necesar unei mici familii; sînt vopsite fiecare în altă culoare şi instalate în grupe la puncte interesante de vilegiatură, la munte, pe margini de lacuri de baraje sau pe litoral (Drujba), avînd anexele comune, în clădiri mici, izolate, care deservesc tot grupul.Din punct de vedere practic şi social sînt foarte interesante, dar nu au interes constructiv, nici estetic.

Par casele unor pitici.
Coasta Însorită, Drujba, Nisipurile de Aur, atît cît şi celelalte vilegiaturi de sud ale litoralului ar merita să fie văzute şi studiate cu de-amănuntul, pentru a descrie detaliat atît ansamblul, cît şi Hotelurile şi Restaurantele care se integrează viziunii, concepţiei şi funcţiei de azi.
Din ce-am vizitat în Bulgaria reiese că arhitecţii bulgari au studiat în de-aproape arhitectura mondială a hotelurilor de oraşe, vilegiaturi de munte, staţii balneo-climaterice şi litoral şi că au avut libertatea să conceapă fiecare după gîndirea lui, ceea ce a dat rezultate categoric interesante.
Ei nu construiesc încă în prefabricate, pentrucă fiind un popor sărac şi practic, aşteaptă ca să facă alte ţări experienţe mai aprofundate şi să le adapteze la ei cînd vor judeca momentul prielnic din punct de vedere economic.
Studiul de adaptare la teren şi aprecierea şi integrarea în natură a construcţiilor arată totodată că un popor legat de pămînt încă de curînd, poate şi pentru că poate, nu trebuie să renunţe la ceea ce este permanenţa în om: trăirea în conformitate cu legile firei.
Arhitecţii romîni ar avea mult de învăţat, studiind mai cu de-amănuntul ceea ce au construit şi cum au construit şi ce au realizat bulgarii, vizitîndu-le ţara în aceleaşi condiţii în care o fac artiştii noştri plastici, adică liber.
Bulgarii ne aşteaptă şi poarta din Tîrnovo a lui Caloian10, care era construită pentru a împiedeca intrarea străinilor în Cetate, în jurul căreia se dădeau lupte sîngeroase, azi ne este larg deschisă ca să intrăm în oraş.

1 Acest „raport”, dactilografiat, cu corecturile și adnotările originale și ilustrat cu fotografiile și schițele doamnei Delavrancea, cu dedicația olografă a autoarei, ne-a fost pus la dispoziție de Biblioteca UAR. Am păstrat grafia originală și am explicat unele cuvinte și expresii derivate din limba franceză care trădează „originea nesănătoasă” a autoarei (n.r.).
2 De la „Buvette” în limba franceză, tradus prin mic local, tavernă, unde se servesc gustări, mic dejun.
3 „Jet d’eau”, termen provenit din franceză, reprezentând jocuri de apă, fântâni arteziene.
4 „Porte à faux”, termen provenit din franceză, reprezentând o consolă.
5 Este vorba de ferestre formate din grupuri de cel puţin trei ferestre înguste în plin cintru.
6 „Stoletov” se traduce prin „secol”.
7 „Rez-de-sol”, în limba franceză, se traduce prin „la nivelul solului”.
8 Parasolar.
9 Soubassement – fundaţie, bază.
10 Referinţă la Ioniță Caloian, numit și „Omorâtorul de romei” (în bulgară Калоян Ромеоубиец), țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. A fost cel de-al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. A stabilizat puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și a extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul Imperiului Latin de Constantinopol. Supranumele de Caloian (în limba latină, Caloiohannes), tradus ca „Ioan cel Frumos” sau „Ioan cel Bun” derivă din limba greacă: Kaloiōannēs reprezentând o formă devenită standard pentru unii împărați bizantini având numele de „Ioan” (Iōannēs) în perioada comnenă, dar mai ales ulterior. Celălalt nume, Ioniță sau Ioannitsa (Йоаница, Ioannica), reprezintă un simplu diminutiv pentru Ioan. Numele de Ioniță Caloian este cel utilizat de istoriografia română modernă. Bizantinii preferau să îl numească în secret Skyloïōannēs („Câinele Ioan”). Înmormântat la Veliko Tarnovo.

A fost păstrată grafia originală, iar fotografiile și desenele care ilustrează articolul aparțin autoarei.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR 2-3/2017

Femei în arhitectura românească

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog