Tegmark. Despre imagine și alte povești
În formula Tegmark - studio de vizualizare arhitecturală, ne-am reunit de aproape un an și cred că a fost cea mai naturală mișcare, în contextul în care, de foarte multă vreme, avem - fiecare în parte și uneori împreună - o preocupare constantă pentru lucrul cu imaginea, complementară arhitecturii.Aș specula că etapa cea mai importantă în evoluția studioului au fost, paradoxal, ultimii trei-patru ani de dinaintea înființării, foarte denși în activitate, experimente și contacte, pentru fiecare dintre noi, atât în țară, cât și în diverse colțuri ale lumii.Drept consecință, deși ne leagă interesul pentru imagine, ceea ce ne definește ca grup este faptul că suntem cu toții implicați în alte activități în paralel cu Tegmark. Competiții de arhitectură, cercetare doctorală sau proiecte umanitare, acestea însumează un bagaj împovărător, pe care cu siguranță ar fi fost mai ușor să îl lepădăm fiecare atunci când am înființat studioul și am văzut că e funcțional și consistent.
Dar nu s-a întâmplat, așa că ne asumăm interferențele și încercăm să transformăm problema într-un avantaj printr-o poziționare duală. Pe de o parte suntem biroul ce prestează un serviciu puternic specializat și înțelegem să o facem în așa fel încât să oferim clienților siguranță; ei vin, în principal, din Europa de Vest și din Scandinavia, cel puțin deocamdată, deci sunt obișnuiți cu o calitate și o rigoare pe care am avut șansa să le cunoaștem din interior și la care suntem obligați să ne aliniem. Pe de altă parte, ne place să ne prezentăm ca grup orientat spre interdisciplinaritate și deschis la experiment în afara domeniului nostru de bază. Ne interesează și încercăm colaborări în scenografie, fotografie, diverse forme de artă contemporană sau publicitate și branding, iar unii dintre noi sunt foarte pasionați de călătorii lungi, în locuri îndepărtate, și de acțiuni umanitare. Prin urmare, devine evident că miza pentru noi, în prezent, este de a găsi formula prin care toate aceste interferențe să nu ne încurce, ba dimpotrivă, să aducă mai multă creativitate și prospețime în abordarea imaginii de arhitectură. *** Dialogul ce urmează nu este un interviu real; întrebările ni le-am ridicat singuri, ca pe niște mingi la fileu, pentru a putea atinge atât detaliile reprezentative, cât și frământările noastre. Am preferat structura aceasta pentru că omogenitatea unui text cursiv de prezentare nu ne caracterizeză deloc. Tegmark nu funcționează ca o structură omogenă, ci ca un colaj (a se citi conflict, uneori) de individualități. Am încercat să grupăm subiectele de discuție în trei arii: background, activitate și frământări. *** Echipa numără în prezent șapte arhitecți; din lista de mai jos, doar primii cinci au participat la conversație: - Tudor Vlăsceanu; - Dan Popescu; - Ștefan Nedelcu; - Gheorghe Bratu; - Sebi Lupea; - Alecu Tudose; - Florin Cobuz. |
TEGMARK - the architectural visualization studio - was born about a year ago as a natural extension of our constant interest in both architecture and computer generated imagery. Oddly enough, one could say that the most important phase in the studio’s evolution were the last few years prior to its beginning, rich in experiments, work experience and valuable personal contacts, both locally and abroad.As a consequence, even nowadays the thing that actually connects us as a group, beyond the interest in producing architectural imagery, is the fact that we are all involved in other activities alongside Tegmark. Architectural competitions, doctoral research or even humanitarian actions certainly become time and energy consuming, so we chose a particular market positioning in order to turn this issue into an advantage. On the one hand we are the studio that provides a highly specialized product at very professional standards, which are the norm for the kind of offices that contact us - mainly from Western Europe and the Scandinavian Countries. On the other hand, we like to promote ourselves as a collaborative project that support a community of emerging talents in various fields related to architecture: arts, film, new media and social sciences. Therefore, the most important thing for us now is to integrate this background in order to level up our creativity and boost our fresh point of view in the architectural imagery. The interdisciplinary approach is certainly the next step in this field, since we try to reach beyond the conventional representation, photorealistic and predictable.If we are to offer an explanation for our chosen name, it has been borrowed from the Swedish physicist Max Tegmark whose works circle in the area of parallel universes, multi-verses and the limits of the infinite. In the same way, our studio represents for us our alternate reality where imagery becomes the unit of measurement and we are freed from the real architectural design limitations. I would say that Tegmark is the vehicle we use in order to travel beyond „the limits” of architecture.
In a simplistic way, our work can be reduced to translating project data into accurate illustrations by means of technology and superior techniques. Still, we prefer to alter the cold data and generate emotional reactions through our images. Just as in painting or art photography we filter everything through our own subjectivity in order to generate a sensible alternative to the objective reality. We are interested in the psychological dimension of architecture and architectural imagery. Gestures, lines, proportions and colors, all of them trigger emotions and submit hidden messages. The same way we try to visualize built projects being inhabited, we like to imagine people’s reaction in front of our images. In the end, we are not afraid to question the authenticity of our work in the nowadays visually over saturated context. We have reached the stage where image overlaps reality to the point of intermingling and substitution, as predicted py past century philosophers. We, the illusion marketers, actively take part in perpetuating Baudrillard’s hyper reality by using the means of seduction in order to achieve economical and political goals. But this does not mean we have to give up being critical even to our own field of work. |
Citiți textul integral în nr 4/2012 al revistei Arhitectura.