Ex libris

Adnotări - lecții de pictură - Constantin Flondor și gruparea NOIMA

Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamțu, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Róbert Köteles, Liliana Popa Mercioiu, Ierom. Pantelimon Șușnea.

„Pictura ca profesiune ne solicită câteva competențe care pot fi grupate pe următoarele trei direcții:

a. cultivarea privirii, a capacității de observare și cultivarea gândirii vizuale;

b. cunoașterea, exersarea și dezvoltarea mijloacelor tehnice ale picturii; c. dobândirea și creșterea unui simț al valorii și al unor motivații personale (= o etică a profesiunii). (...)”

Pictura în straturi. Constantin Flondor / Note din 1986-1987 (Liceul de Arte), 1994 și 2000-2001 (Facultatea de Arte)

„Luni, 16 februarie 2004, am fost în Londra să văd expozițiile retrospective ale momentului: El Greco, Vuillard, Philip Guston, Brâncuși, Roy Llichtenstein. N-am reușit să le văd pe toate. Am văzut trei dintre ele. El Greco - 10 ₤, Vuillard și Philip Guston. La ora 12, la prânz, am intrat la expoziția El Greco de la National Gallery, expoziție care a venit de la New York. Erau expuse 58 de lucrări, vreo 3-4 desene și 2 statuete policrome (el picta după statuete cu lumină direcționată). Oricum, vreau să spun că am fost copleșit de expoziție. Au fost șase săli. A fost cea mai extraordinară și mai impresionantă expoziție din câte am văzut în viața mea. Am stat în expoziție două ore și 30 minute, aproximativ. Am parcurs-o o dată, după care m-am întors în prima sală și am mai parcurs-o o dată, iar a treia oară m-am reîntors și am reprivit doar lucrările cele mai bune din fiecare sală.

În prima sală am văzut, pentru prima oară, trei icoane pe lemn asemănătoare cu cele mai bune icoane ortodoxe pictate în tempera. Culori nemaipomenite, blicuri cu alb, o dexteritate a tehnicii demne de un Rubliov. Tot în prima sală mai erau expuse câteva lucrări de început. Un portret mai mare asemănător celor venețiene (icoanele erau mai mici, cam 50/40, 30/20 cm). Intrând în cea de-a două sală, am început să văd ceea ce e El Greco. Acel manierism al său. Desigur, fiind pictor, singurul lucru care îmi stătea în minte în momentul acela era ca eu să pot picta asemănător sau să-l copiez. Dar cum? Că nu mai pot avea viața lui și nici epoca lui. (...)