Conversia spațiilor sacre creștine

1. Magazinul Gherardini, Ex-Oratorio del Santissimo Sacramento di San Lorenzo in Lucina (1578). Detaliu plafon.
UN SUBIECT CONTROVERSAT ȘI INSUFICIENT TEORETIZAT ESTE CONVERSIA SPAȚIILOR SACRE, FĂRĂ A EXISTA UN CONSENS ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE ASUPRA PRACTICILOR CORECTE CARE POT FI APLICATE LĂCAȘURILOR DE CULT, ÎN MOMENTUL ÎN CARE PRIMESC FUNCȚIUNI SECULARE.
Cum poate fi refolosit un spaţiu care este prin definiţie opus spaţiului profan1, fără a-i compromite irevocabil caracterul primar? Cât se poate interveni și care sunt funcțiunile pe care le pot primi asemenea spații?
CADRUL GENERAL AL TEMEI: CONVERSIA ÎN ARHITECTURĂ.
Cu toate că pare să fie o descoperire a ultimelor decade, conversia clădirilor este practic avant-la-lettre din antichitate, fiind mai mult sau mai puţin o improvizaţie – de la caz la caz – foarte rar teoretizată și clasificată, însă utilizată şi recunoscută în epocile anterioare2. Începând cu anii 1960, conversia devine parte integrantă sine qua non a politicilor de revitalizare urbană, fapt datorat în mare măsură demolărilor și pagubelor suferite în urma celui de-al Doilea Război Mondial, fiind puse în legătura intrinsecă cu noțiunea de patrimoniu cultural. Readaptarea funcţională reprezintă o nouă mişcare în arhitectură și în urbanism, un fenomen social important care denotă atitudinea individului contemporan faţă de trecut, asupra patrimoniului arhitectural moștenit şi oglindind, implicit, poziția actuală a unei societăți față de cele trecute. Este vorba de capacitatea de a insufla o nouă viață/funcțiune unei coji, care a fost proiectată să dureze mai mult decât funcțiunea sa primară3, păstrând intacte, pe cât posibil, calitățile sale arhitecturale.
Conceptul de clădire „reciclată”4 sau comparația sa cu obiectul „ready made” al lui Duchamp5 a generat entuziasm în rândul arhitecţilor şi designerilor de interioare din întreaga lume. Construcţiile vechi sunt conservate sau restaurate, dar elementul inovativ al conversiei o reprezintă piesele noi/străine care transformă spaţiul într-unul apropiat de cel al fanteziilor, fără a distruge memoria locului. În practica actuală a conversiilor se consideră că cele mai bune răspunsuri pentru clădirile istorice au venit din partea arhitecţilor care au lucrat în maniera tradiţiei moderne, nu în sensul pastişei, prin care cele două elemente (vechi și nou) sunt net separate. Pe această linie, cele mai potrivite abordări, în viziunea lui Kenneth Powell – unul dintre teoreticienii dedicați acestui fenomen -, sunt cele care implică o restaurare meticuloasă în contrast cu intervenţii îndrăzneţe realizate cu materiale de ultimă generaţie6.
Problemele care se pun la ora actuală nu mai constau în cele legate de subiectul legitimității vechi versus nou, ci în natura relaţiei dintre cele două. Discuţia este încă aprinsă între taberele de arhitecţi şi reprezentanţii asociaţiilor/institutelor monumentelor istorice.
Citiți textul integral în numărul 2/2013 al revistei Arhitectura
FOTOGRAFIi:
CIPRIAN BUZILĂ 1-24
AURELIAN STROE 25-26
CONVERSIE NEUTRĂ
- 2. Studio Cappella Orsini, ex-biserica Santa Maria di Grottapinta, Roma, utilizată ca spațiu expozițional și loc de întruniri publice. În momentul fotografierii, adăpostea expoziția ”I volti del Buddha: testimonianze e collezionismo” (30 octombrie 2012-28 februarie 2013), concepută și promovată de Centro Studi Cappella Orsini (Andrea Conte și Roberto Lucifero), Associazione Vocazione Roma, sub patronajul Provincia di Roma, Ambasada Indiei și Ambasada Sri Lanka. Interior, parter, vedere spre vest.
- 3. Studio Cappella Orsini, ex-biserica Santa Maria di Grottapinta. Interior, etaj, vedere spre est.
- 4. Studio Cappella Orsini, ex-biserica Santa Maria di Grottapinta. Interior, etaj, vedere spre vest.
- 5. Studio Cappella Orsini, ex-biserica Santa Maria di Grottapinta. Interior, etaj, peretele nordic.
- 6. Studio Cappella Orsini, ex-biserica Santa Maria di Grottapinta, Roma. Interior, scara cu acces la etaj.
- 13. Ex-Oratorio Sant’Andrea dei pescivendoli. Interior. Vedere spre peretele nord, detaliu.
- 12. Ex-Oratorio Sant’Andrea dei pescivendoli. Interior. Vedere spre vest.
- 11. Ex-Oratorio Sant’Andrea dei pescivendoli. Interior. Vedere spre est.
- 10. Ex-Oratorio Sant’Andrea dei pescivendoli, Roma, azi showroom pentru un brand de decorațiuni interioare (Leone Limentani 1820). Design Alessandra Novelli. Fațada.
- 9. Magazinul Gherardini, ex-Oratorio del Santissimo Sacramento di San Lorenzo in Lucina (1578). Vedere de ansamblu spre vest. Autorul proiectului: arh. Francesco Marescotti.
- 8. Magazinul Gherardini, ex-Oratorio del Santissimo Sacramento di San Lorenzo in Lucina (1578). Etaj. Vederea spre peretele vestic. Autorul conversiei: arh. Francesco Marescotti.
- 7. Conversie neutră. Magazinul Gherardini, ex-biserica Oratorio del Santissimo Sacramento, Roma.
CONVERSIE SLABĂ
- 14. Sala Santa Rita, ex-biserica Santa Rita in Campitelli, Roma. Fațada principală.
- 15. Santa Rita in Campitelli. În momentul fotografierii, adăpostea expoziția ”Abbecedario della Memoria. Giancarlino alla sala Santa Rita”, a artistului Giancarlino Benedetti Corcos, acompaniată de proiecția video realizată de Marina Fiorentino, Livia Bigi și Paolo Pagnoncelli (16 ianuarie -1 februarie 2013). Vedere spre altar.
- 16. Santa Rita in Campitelli. Vedere a peretelui vestic.
- 17. Santa Rita in Campitelli. Detaliu. Proiecție pe cupolă (autori video: Marina Fiorentino, Livia Bigi și Paolo Pagnoncelli).
- 18. Oratorio del Gonfalone (jum. sec. XVI), Roma. Sală de concerte pentru Coro Polifonico Romano și sediu pentru Associazione Amici del Gonfalone. Fațada principală, detaliu.
- 19. Oratorio del Gonfalone. Interior. Vedere spre altar/scena de concerte.
- 20. Oratorio del Gonfalone. Interior. Vedere spre accesul principal în sală (peretele vestic).
- 21. Sala Palasciano, Croce Rossa Italiana. Ex-biserica San Giuseppe Calasanzio, Roma. Fațada.
- 22. Sala Palasciano, Croce Rossa Italiana. Ex-biserica San Giuseppe Calasanzio. Interior. Vedere spre est.
- 23. Sala Palasciano, Croce Rossa Italiana. Ex-biserica San Giuseppe Calasanzio. Interior. Vedere spre vest.
- 24. Sala Palasciano, Croce Rossa Italiana. Ex-biserica San Giuseppe Calasanzio. Vedere peretele nordic, accesul secundar.
- 25. Biserica “Sfântul Mihail” din Cisnădioara, România. Exterior. Fațada nordică cu portalul de acces.
- 26. Biserica Sfântul “Mihail din Cisnădioara”, România. Interior. Vedere spre altar.
NOTE:
1. Mircea Eliade, Sacrul şi Profanul, Editura Humanitas, 1995, pag. 22-23.
2. Florent l’Hernault, „Quelle Reconversion?”, în Architecture d’Aujourd’hui, Reconversion, dec. 1997, nr. 194, pag. 2.
3. Sherban Cantacuzino, New Uses for Old Buildings, Abbeville Press, New York, 1989, pag. 8.
4. Kenneth Powell, Architecture Reborn, Ed. Rizzoli, New York, 1999, pag. 14.
5. L. Feireiss şi R. Klanten, în Build-On Converted Architecture and Transformed Buildings, prefața albumului [fără număr de pagină].
6. Kenneth Powell, op. cit., pag. 17.