Argumente pentru conversia clădirilor industriale

Evoluția procesului de industrializare a determinat o permanentă modificare a componentelor sale, atât în ceea ce privește obiectele produse, cât și metodele de producție folosite.

Perfecționarea proceselor tehnologice și a modului de valorificare a materiilor prime, procesul continuu de miniaturizare a componentelor mecanice și electronice au condus la restrângerea considerabilă a suprafețelor ocupate de spațiile destinate producției și la uzura morală a vechilor tehnologii în raport cu noile cerințe. De asemenea, producerea anumitor bunuri s-a diminuat sau a încetat, acestea fiind înlocuite cu altele având aceeași funcționalitate însă concepute și fabricate diferit. Drept urmare, a apărut necesitatea unor spații adaptate noilor tehnologii și produse. Un alt aspect al schimbărilor care au avut loc în industrie îl reprezintă fenomenul migrării întreprinderilor în zonele cu forța de muncă ieftină.

Toate aceste fenomene au avut drept consecință părăsirea unor suprafețe industriale întinse, care constituie un patrimoniu construit important, ce poate fi utilizat prin conversie datorită potențialului și calităților pe care le însumează.

Majoritatea clădirilor părăsite, deși de cele mai multe ori cu un potențial arhitectural remarcabil, au fost fie lăsate să se degradeze treptat, fie demolate în scopul folosirii terenurilor pentru alte investiții. Acest fapt se perpetuează și în prezent, pe de o parte din indiferența față de valorile unui trecut prea puțin îndepărtat, pe de altă parte din cauza ignoranței în ceea ce privește ideile de sustenabilitate, conservare și refolosire a resurselor, manifestată mai ales în țările mai puțin dezvoltate.

Prin conversia funcțională, omul a început însă, în măsură din ce în ce mai mare, să ocupe o parte a acestor spații odinioară cu acces limitat sau interzis pentru public.

Inițiate în anii ’50 de avangarda artistică americană din motive de ordin practic, primele conversii au constat în amenajarea de ateliere și zone de expunere ample, bine luminate, în spațiile industriale părăsite, „ieftine și demodate”¹ din Soho - Manhattan. Astfel, apar „loft-urile”, care refac peste Ocean ambianța podurilor-mansardă ocupate de boema pariziană. Succesul acestor acțiuni, atât pe plan financiar, cât și prin insolitul realizărilor arhitecturale, a declanșat interesul pentru domeniul conversiei construcțiilor industriale.

În timp, conversia a cunoscut o dezvoltare amplă care a implicat obiecte sau întregi zone urbane ale arhitecturii industriale, căpătând astfel dimensiunea unui program arhitectural distinct și foarte complex, care în ultimele decenii a fost marcat de realizări de o calitate excepțională.

Notă:

1 Niesewand, Nonie, Converted Spaces (London:

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura