RDW

„Conace”

Palatul Cantacuzino din  Florești, Prahova

Palatul Cantacuzino din Florești, Prahova

Grupul de lucru „Conace” s-a constituit în vara anului 2012, an în care trei dintre membrele grupului urmau cursul postuniversitar „Restaurarea monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice”, organizat de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism  „Ion Mincu” din Bucureşti. Grupul s-a născut ca reacţie la situaţia în care se află conacele şi culele din Ţara Românească, beneficiind de sprijinul şi îndrumarea prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, precum şi din partea altor membri ai Departamentului de Istoria&Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din U.A.U.I.M.

Clasate ca monumente sau nu, abandonate sau cu proprietari cunoscuţi, cele mai multe dintre aceste construcţii sunt într-o stare deplorabilă, degradându-se pe zi ce trece, victime ale unei combinaţii de factori distructivi antropici şi naturali.

Starea lor actuală este, de cele mai multe ori, o necunoscută şi pentru specialişti, astfel că prima direcţie de acţiune a grupului nostru a fost cercetarea pe teren.

Pentru inventarierea şi cercetarea obiectivelor am pornit de la Lista Monumentelor Istorice, iar în vara anului 2012 am organizat primul tur pe teren. Până la acest moment s-au desfăşurat trei expediţii pe aria judeţelor Prahova, Ilfov, Buzău şi Ialomiţa, care au acoperit 11 conace, aflate în cele mai diverse stări, de la muzeu vizitabil şi până la ruină abandonată şi greu accesibilă. Obiectivele expediţiilor sunt identificarea exactă a amplasamentului, adunarea de material fotografic şi interacţiunea cu localnicii, în scopul înţelegerii percepţiei locale a monumentului. Pentru vara 2013 am programat două excursii în Argeş, Giurgiu şi Teleorman.

În urma expediţiilor a apărut ideea unui atelier de cercetare la unul dintre conace, ceea ce, cu sprijinul administraţiei, a devenit realitate în primăvara 2013 pe domeniul de la Floreşti, Prahova. Între 21 şi 23 aprilie, Palatul Cantacuzino, cunoscut ca „Micul Trianon”, a fost gazda unui atelier de restaurare organizat de grupul nostru în parteneriat cu D.I.T.A.C.P. – U.A.U.I.M. şi Dipartimento di Architettura – Università „Gabriele d’Annunzio” Chieti-Pescara. Au participat profesori, doctoranzi şi studenți de la ambele universităţi, precum și arhitecți voluntari. Obiectivele workshopului au fost analizarea degradărilor şi a cauzelor acestora, scanarea cu tehnologie laser 3D a palatului şi identificarea unor posibile direcţii de intervenție integrată asupra domeniului, etapă care continuă încă.

A doua direcţie de acţiune a grupului nostru este comunicarea transdisciplinară, reflex al unei societăţi sănătoase, dar care la noi este de-abia la primii paşi. De ce o considerăm importantă pentru situaţia conacelor? Pentru că, în general,  fiecare dintre cei care au un rol în existenţa unui conac – proprietar, autorităţi locale, comunitate locală, arhitect, constructor etc. – este preocupat doar de propria sa viziune şi obtuz la problemele celuilalt. Din convingerea că fiecare dintre „părţi” are de câştigat din comunicarea cu celelalte, grupul nostru creează premisele unei interacţiuni între specialişti şi proprietari, comunităţi locale şi public.

Ca o urmare firească a atelierului de la Florești, în cursul lunii mai 2013 am iniţiat o serie de întâlniri cu persoane din alte medii profesionale decât cel al arhitecţilor (economişti, avocaţi, jurnalişti, oameni de afaceri, regizori, artişti etc.), având ca primă temă interogarea participanţilor în legătură cu posibilităţile de intervenţie asupra Palatului Cantacuzino din Floreşti. Participanților li s-au prezentat istoricul palatului și situația actuală, iar discuțiile s-au purtat pe tema strategiilor de intervenţie legitime din punct de vedere social, economic şi cultural. Rezultatele au relevat un pragmatism neaşteptat al „nespecialiştilor” şi au pus în lumină punctele tari şi punctele slabe ale întregului ansamblu construit.

Într-o altă etapă a exerciţiului de comunicare, le-am solicitat câtorva proprietari de conace să răspundă unui chestionar cu întrebări despre motivaţia iniţială şi cea actuală a achiziţionării/recuperării conacului, problemele întâmpinate, relaţiile cu autorităţile, arhitectul, constructorul, comunitatea locală şi publicul larg, respectiv să prezinte idei pentru un plan naţional de salvare a conacelor. Au avut amabilitatea de a ne răspunde, lucru pentru care le mulţumim, doamna Alexandra Callimachi-Reininger, moştenitoarea Conacului Callimachi-Văcărescu din Măneşti, Prahova, domnul Constantin Şerban Cantacuzino, moştenitorul Conacului Cantacuzino din Râfov, Prahova, domnul Moray Letham, cetăţean britanic, proprietarul Conacului Procopie Caşotti din Caşota, Buzău, şi domnul Florin Drăgulin, administrator din partea U.A.R. al fostei sale proprietăţi, Casa cu Blazoane din Chiojdu, Buzău, acestea două din urmă fiind în curs de restaurare. Scopul demersului nostru a fost de a face un exerciţiu de comunicare menit să ne ajute pe noi, arhitecţii (şi nu numai), să înţelegem problemele unor oameni cărora le suntem aliaţi în demersul de a salva de la dispariţie o categorie de construcţii valoroase din punct de vedere arhitectural, estetic şi istoric.

Funcţiunile prevăzute pentru conacele restaurate se regăsesc în zona pensiune/hotel de lux/centru de formare profesională. Doi dintre respondenţi au identificat corupţia la nivelul autorităţilor locale ca fiind problema lor majoră, un altul – indiferenţa autorităţilor, iar al patrulea – furtul şi lipsa resurselor financiare. Relaţia  cu arhitecţii a fost calificată drept foarte bună de către un respondent şi bună de către un altul („trebuie să ne adresăm specialiştilor fără însă a ne lăsa întru totul pe mâna lor”), ceilalţi doi neatingând această etapă în procesul de restaurare. Niciunul dintre ei nu are o relaţie bună cu membrii comunităţii locale (care sunt fie indiferenţi, fie fură), dar doi sunt doritori să implice şi localnicii în funcţionarea conacului. Ca soluţie aplicabilă naţional pentru salvarea conacelor, un proprietar spune: „Cred foarte mult în iniţiativa şi puterea privată într-un domeniu în care statul a dat greş”, iar un altul indică asistenţa statului acordată investitorilor privaţi drept soluţia bună. Avantajul major în restaurarea unui conac în România pare să fie costul scăzut al lucrărilor, în comparaţie cu acela din ţările occidentale.

Foto:
Cătălina Bulborea (Măneşti, Florești)
Raluca Zaharia (Caşota)
Horaţiu Vasilescu (Râfov)

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog