„Conace”

03.09.2013

Grupul de lucru „Conace” s-a constituit în vara anului 2012, an în care trei dintre membrele grupului urmau cursul postuniversitar „Restaurarea monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice”, organizat de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Grupul s-a născut ca reacție la situația în care se află conacele și culele din Țara Românească, beneficiind de sprijinul și îndrumarea prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, precum și din partea altor membri ai Departamentului de Istoria&Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului din U.A.U.I.M.

Clasate ca monumente sau nu, abandonate sau cu proprietari cunoscuți, cele mai multe dintre aceste construcții sunt într-o stare deplorabilă, degradându-se pe zi ce trece, victime ale unei combinații de factori distructivi antropici și naturali.

Starea lor actuală este, de cele mai multe ori, o necunoscută și pentru specialiști, astfel că prima direcție de acțiune a grupului nostru a fost cercetarea pe teren.

Pentru inventarierea și cercetarea obiectivelor am pornit de la Lista Monumentelor Istorice, iar în vara anului 2012 am organizat primul tur pe teren. Până la acest moment s-au desfășurat trei expediții pe aria județelor Prahova, Ilfov, Buzău și Ialomița, care au acoperit 11 conace, aflate în cele mai diverse stări, de la muzeu vizitabil și până la ruină abandonată și greu accesibilă. Obiectivele expedițiilor sunt identificarea exactă a amplasamentului, adunarea de material fotografic și interacțiunea cu localnicii, în scopul înțelegerii percepției locale a monumentului. Pentru vara 2013 am programat două excursii în Argeș, Giurgiu și Teleorman.

În urma expedițiilor a apărut ideea unui atelier de cercetare la unul dintre conace, ceea ce, cu sprijinul administrației, a devenit realitate în primăvara 2013 pe domeniul de la Florești, Prahova. Între 21 și 23 aprilie, Palatul Cantacuzino, cunoscut ca „Micul Trianon”, a fost gazda unui atelier de restaurare organizat de grupul nostru în parteneriat cu D.I.T.A.C.P. - U.A.U.I.M. și Dipartimento di Architettura - Università „Gabriele d’Annunzio” Chieti-Pescara. Au participat profesori, doctoranzi și studenți de la ambele universități, precum și arhitecți voluntari. Obiectivele workshopului au fost analizarea degradărilor și a cauzelor acestora, scanarea cu tehnologie laser 3D a palatului și identificarea unor posibile direcții de intervenție integrată asupra domeniului, etapă care continuă încă.

A doua direcție de acțiune a grupului nostru este comunicarea transdisciplinară, reflex al unei societăți sănătoase, dar care la noi este de-abia la primii pași. De ce o considerăm importantă pentru situația conacelor? Pentru că, în general, fiecare dintre cei care au un rol în existența unui conac - proprietar, autorități locale, comunitate locală, arhitect, constructor etc. - este preocupat doar de propria sa viziune și obtuz la problemele celuilalt. Din convingerea că fiecare dintre „părți” are de câștigat din comunicarea cu celelalte, grupul nostru creează premisele unei interacțiuni între specialiști și proprietari, comunități locale și public.

Ca o urmare firească a atelierului de la Florești, în cursul lunii mai 2013 am inițiat o serie de întâlniri cu persoane din alte medii profesionale decât cel al arhitecților (economiști, avocați, jurnaliști, oameni de afaceri, regizori, artiști etc.), având ca primă temă interogarea participanților în legătură cu posibilitățile de intervenție asupra Palatului Cantacuzino din Florești. Participanților li s-au prezentat istoricul palatului și situația actuală, iar discuțiile s-au purtat pe tema strategiilor de intervenție legitime din punct de vedere social, economic și cultural. Rezultatele au relevat un pragmatism neașteptat al „nespecialiștilor” și au pus în lumină punctele tari și punctele slabe ale întregului ansamblu construit.

Într-o altă etapă a exercițiului de comunicare, le-am solicitat câtorva proprietari de conace să răspundă unui chestionar cu întrebări despre motivația inițială și cea actuală a achiziționării/recuperării conacului, problemele întâmpinate, relațiile cu autoritățile, arhitectul, constructorul, comunitatea locală și publicul larg, respectiv să prezinte idei pentru un plan național de salvare a conacelor. Au avut amabilitatea de a ne răspunde, lucru pentru care le mulțumim, doamna Alexandra Callimachi-Reininger, moștenitoarea Conacului Callimachi-Văcărescu din Mănești, Prahova, domnul Constantin Șerban Cantacuzino, moștenitorul Conacului Cantacuzino din Râfov, Prahova, domnul Moray Letham, cetățean britanic, proprietarul Conacului Procopie Cașotti din Cașota, Buzău, și domnul Florin Drăgulin, administrator din partea U.A.R. al fostei sale proprietăți, Casa cu Blazoane din Chiojdu, Buzău, acestea două din urmă fiind în curs de restaurare. Scopul demersului nostru a fost de a face un exercițiu de comunicare menit să ne ajute pe noi, arhitecții (și nu numai), să înțelegem problemele unor oameni cărora le suntem aliați în demersul de a salva de la dispariție o categorie de construcții valoroase din punct de vedere arhitectural, estetic și istoric.

Funcțiunile prevăzute pentru conacele restaurate se regăsesc în zona pensiune/hotel de lux/centru de formare profesională. Doi dintre respondenți au identificat corupția la nivelul autorităților locale ca fiind problema lor majoră, un altul - indiferența autorităților, iar al patrulea - furtul și lipsa resurselor financiare. Relația cu arhitecții a fost calificată drept foarte bună de către un respondent și bună de către un altul („trebuie să ne adresăm specialiștilor fără însă a ne lăsa întru totul pe mâna lor”), ceilalți doi neatingând această etapă în procesul de restaurare. Niciunul dintre ei nu are o relație bună cu membrii comunității locale (care sunt fie indiferenți, fie fură), dar doi sunt doritori să implice și localnicii în funcționarea conacului. Ca soluție aplicabilă național pentru salvarea conacelor, un proprietar spune: „Cred foarte mult în inițiativa și puterea privată într-un domeniu în care statul a dat greș”, iar un altul indică asistența statului acordată investitorilor privați drept soluția bună. Avantajul major în restaurarea unui conac în România pare să fie costul scăzut al lucrărilor, în comparație cu acela din țările occidentale.

Foto: Cătălina Bulborea (Mănești, Florești) Raluca Zaharia (Cașota) Horațiu Vasilescu (Râfov)