Articole tematice

Dreptul la oraș sau cui îi aparține orașul?

Motto

„...dreptul la oraș este un strigăt sau o cerință ...este dreptul la informație, dreptul de a folosi numerose servicii, dreptul utilizatorilor de a își face cunoscute ideile despre timpul și spațiul activităților lor în zonele urbane, dreptul de a folosi centrul.”¹

Lefebvre milita pentru dreptul la oraș, iar tonul său se instala pe fondul protestatar al mișcărilor studențești din Parisul anilor ‘60. A reflecta acum asupra acestui drept este un exercițiu esențial de practică urbană, de înțelegere și de implicare.

Lamentarea generalizată legată de devălmășia post-socialistă, regionalism și condiționări economice nu poate constitui o argumentare valabilă. Cel puțin nu pentru sustragerea (colectivă, profesională sau individuală) de la acest exercițiu de normalitate.

Piața Unirii din Oradea constituie un asemenea context și un prilej pentru conturarea unor întrebări legate de destinația spațiului central al unui oraș și felul de în care el este instrumentalizat.

Iată pe scurt povestea unui proiect și alcătuirea conexă a relațiilor dintre spațiu urban, istorie și prejudecăți:

În împrejurări întâmplătoare, la inițiativa administrației locale (bunul gospodar), noi (arhitecții minimaliști) am fost solicitați să elaborăm o soluție de amenjare a pieței centrale a municipiului Oradea. În acel moment (februarie 2013) primăria avea deja un proiect întocmit în urma unui miniconcurs local, ulterior aprobat pentru finanțare europeană.

Plecând de la prima variantă de proiect, contactând proiectantul inițial, moral încărcați de legitimitatea poziției nostre, îngrijorați de termenele foarte scurte și de dificultatea de a modifica un proiect aprobat deja, dar încurajați necondiționat de Primăria Oradea și copleșiti de iluzia unei șanse semnificative pentriu un atelier de proiectare foarte tânăr și mic, ne-am implicat în demersul de reviziuire a proiectului inițial.

Nemulțumirile primăriei față de proiectul ințial erau legate de imaginea tristă, de culoarea predominant gri prin pavarea cu granit, de faptul că Oradea merită un proiect deosebit (nu ca peste tot). Indicii care au fost descifrate de către noi folosind coduri eronate.

Am decis să facem o revizuire a proiectului inițial și să nu venim cu o soluție total nouă. Din punctul nostru de vedere, principalele puncte care puteau fi îmbunătățite țineau de accesibilitatea, de crearea unui spațiu destinat evenimentelor, de accentuarea caracterului spațial al diferitelor zone, de marcarea și susținerea unor axe urbane, de organizarea circulației, de crearea de strategii pentru staționarea pietonilor în piață și nu doar traversarea acesteia, grija de a asigura umbră și vegetație care să nu blocheze lectura spațiului, și nu în ultimul rând de limbajul istoricist anonim.

Zis și făcut.

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura

Notă:

1 Lefebvre, Henri: Right to the City în Writings on City, Blackwell Publishers, 1996.