Mahalaua Matache în august 2050

Locuiesc în apropiere de Piața Matache. E sâmbătă dimineața. Îmi iau bicicleta din garajul comun de la parterul blocului meu, deși sunt la a treia tinerețe, și pornesc spre piață. Bucureștiul de azi se mândrește cu o populație sănătoasă și activă și cu o alimentație corespunzătoare. Deși dispunem de livrări de alimente la domiciliu, produse local în satele din apropierea Bucureștiului de populația desprinsă sistematic între 2020 și 2030 din cartierele periferice, s-a păstrat obiceiul de a merge la piață, mai ales pentru trăirile de acolo.

Toate străzile din centru sunt populate acum de pietoni și bicicliști, iar lumea folosește mult vehicule de tip Sinclair, extrem de specializate. Pe bulevardele mari circulă tramvaiele clasice, iar pe străzile înguste și fragmentate au fost introduse tramvaie de tip titicar. Transportul public e eficient, dar oricum distanțele Bucureștiului nu sunt mari, inelul central se poate străbate diametral într-o plimbare plăcută, acum că avem liniște, de aproximativ o oră. Vacarmul automobilelor nu ne mai obosește, a dispărut împreună cu accidentele, căldura degajată, poluarea fonică și implicit stresul, anxietatea și depresia ca efecte secundare ale poluării fonice. Nu se mai văd mașini parcate pe marginea străzilor, iar automobilele în mișcare sunt rare, în număr echivalent cu cel al trăsurilor cu linie modernă pentru turiști. Prețul carburanților a crescut mult, la fel și taxele pentru deținerea și mai ales utilizarea automobilelor în metropolă. La borduri s-a renunțat, restricțiile de viteză sunt drastice, trecerile de pietoni sunt la fiecare sută de metri. Administratorii de ilot-uri au pus la punct o rețea de parcări „inteligente” utilizate zilnic, prin rotație, de un număr de 5 ori mai mare de mașini decât numărul efectiv de parcări. O echipă de tehnicieni angajată de primărie a reușit să elimine cablurile din oraș, să amplaseze în mod logic și funcțional mobilierul urban - coșurile de gunoi, băncile, semnalele. Iar din 2015 a început să funcționeze o echipă de designeri și arhitecți care s-a ocupat de ordonarea vitrinelor, firmelor sau afișelor din oraș.

Azi, bucureștenii își zâmbesc unii altora pe stradă, știu că orașul se află în responsabilitatea lor, se cunosc și dialoghează mai mult decât în trecut și s-au format mici comunități. Aerul e mai curat, praful a fost diminuat mult, vara, străzile sunt umbrite și temperaturile sunt sesizabil mai mici față de acum 40-50 de ani.

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura