Promisiuni, confirmări și viziunea unei normalități

04.09.2013

Propunem un demers care nu are ca punct de pornire un manifest rigid, o teorie inovativă sau o concepție idilică asupra lumii în care trăim. Câteva aspecte sunt, totuși, bătute în cuie. Printre altele, dorința extraordinar de mare de a arăta tuturor că arhitectura nu este apanajul celor cu un venit peste medie, ci o soluție de eficiență ridicată la care poți apela în momente critice.

Stare de fapt.

Rezumat obiectiv

În Petroșani există trei mari cartiere: Centru-Nord, Aeroport și Colonie. Restul sunt sate. Colonia este orașul de jos, de peste calea ferată, de „dincolo”. Aproximativ 5.500 de persoane își trăiesc viața „dincolo”, într-o structură urbană cu funcțiune preponderent rezidențială care și-a pierdut rațiunea de a fi. La sfârșitul secolului al XIX-lea societățile de mine, reprezentanții Imperiului în Valea Jiului, luau cu forța moșiile întinse ale păstorilor autohtoni, construind pe locul acestora locuințe tipizate, construcții miniere și hale industriale (Stanca, 1996).

Odată cu închiderea Minei Dâlja și ecologizarea perimetrului (proces început după 1990 și desăvârșit în 2005), rolul Coloniei a rămas indefinit. Până în prezent, colectarea fierului vechi și a materialelor de construcție din rămășițele perioadei industriale a reprezentat o sursă generoasă de venit, însă odată cu epuizarea acestora mulți s-au orientat către resursele informale din proprietatea statului sau a altor privați. Restul sunt pensionari, beneficiari ai ajutoarelor sociale pe lângă pensie, membri ai unor familii incomplete al căror principal susținător este plecat să lucreze în vestul Europei. La începuturi, însă, Colonia era centrul „Petroșenilor”.

Rezumat subiectiv. În Petroșani, părinții își îndeamnă copiii să nu treacă liniile de cale ferată către Colonie pentru că se tem pentru siguranța lor. Un om care locuiește în centru nu are niciun motiv să intre vreodată în Colonie. Chiar și politicile administrative împing cartierul către marginal prin intenția fabricată de a muta gara către centru (Andronache, 2012). Totuși, cu câteva săptămâni în urmă, prieteni din București ne spuneau că văd în acest cartier un areal liniștit, în care ar locui dacă ar avea garanția siguranței. Desigur, nu este cel mai înstărit cartier din Petroșani, dar nici cel mai sărac. Este frumos pentru că este uniform, cu străzi interminabile bordate de duplexuri cu câte două camere. A fost inclus în lista monumentelor ca zonă istorică protejată, însă de-a lungul timpului fiecare casă a dobândit ceva în plus sau în minus față de starea fizică inițială.

Intenții.

Fundamentare

În septembrie 2012, am purtat discuții de principiu și consultări cu cadre didactice ale Facultății de Arhitectură din Timișoara cu privire la oportunitatea unui proiect de regenerare a Coloniei. Termenul de regenerare, în parametrii săi rigizi, a fost eliminat prin prisma dozei de nebunie în a crede că investitorii se vor năpusti asupra Văii Jiului, iar orașul Petroșani va absorbi fonduri europene interminabile pentru a pune în aplicare un astfel de proiect consistent. Care este soluția? Documentare excesivă. Cele mai bune rezultate? Intervenții ascendente (bottom-up) similare celor realizate în cartiere de imigranți în orașele mari ale Europei de Vest. Motivația a fost totdeauna hrănită prin discursuri tip TED, iar nevoia de informare - prin multitudinea de date oferite de Internet cu privire la urbanismul participativ (hands-on urbanism): R-urban Colombes, Incredible Edible Todmorden, Intercultural Gardens în Germania sau The Cook, the Farmer, his Wife and their Neighbor în Olanda (Krasny, 2013). A ajutat și referința la viziunea caricaturistului Ion Barbu, de a redenumi Colonia „Brătianu” din Petrila Colonia Râsa-Plânsa (Barbu, 2006) prin aplicarea pe fațadă a unor texte ironice și caricaturi (proiect similar de regenerare prin refațadizare similar Heidelberg Project, Detroit). Scopul demersului a devenit îmbunătățirea parametrilor de calitate a vieții în Colonia din Petroșani.

Discuțiile au continuat alături de colegi și prieteni, studenți, în mare parte, și s-au concretizat într-o entitate dedicată proiectului: Asociația Colonia Veselă (ACV). Brainstormingul a produs, de-a lungul timpului, rezultate neașteptate, conturând direcții ale unui „crez” inșanjabil:

- propunem nu o asociație a studenților, ci una organică în care să intre, treptat, locuitorii din Colonie și, odată cu trecerea timpului, să preia frâiele demersului;

- elaborăm soluții de arhitectură, în primul rând, dar luăm în considerare tot spectrul de domenii și măsurile posibile;

- scara la care aplicăm proiectele trebuie să fie în permanentă creștere, pornind de la intervenții foarte mici, de câștigare a încrederii cetățenilor în asociație și intențiile noastre;

- pașii trebuie să aibă o dimensiune redusă, pentru a fi în același timp și reversibili. Studii majore preliminare presupun costuri mari, fără garanția unei soluții eficiente. Procesul poate fi reglat în timp și adaptat nevoilor de moment ale comunității;

- construim în permanență o rețea palpabilă, reală, de dialog între comunitate și profesioniștii invitați să se implice;

- costurile inițiale, inserate în proiect, sunt zero. Ne bazăm pe voluntariat, bunăvoință, întrajutorare și schimb reciproc de servicii;

- asociația va deveni, treptat, un instrument eficient prin care comunitate își exprimă democratic părerea cu privire la intervențiile care se produc în cartier; va putea fi, astfel, puntea de dezbatere dintre interesele colective ale comunității din Colonie și cele ale administrației, investitorilor privați și conlocuitorilor petroșăneni;

- mai mult decât un gest care exprimă în mod patetic o dorință colectivă, orice negociere purtată cu factorii de decizie trebuie să vizeze, în primul rând, împlinirea conceptului de comunitate sustenabilă dependentă exclusiv de propriile aspirații.

Într-un final, am reunit toate acestea într-o platformă-program intitulată Colonia veselă. Arhitectură socială (CV.AS). În cadrul programului implementăm proiecte participative, la o scară aflată în continuă creștere. Primele dintre acestea, detaliate ulterior în articol, se află în plină desfășurare și produc rezultate vizibile. Pentru a pleca de la premise valabile în elaborarea proiectelor, am preluat studii sociale anterioare aplicate în cartier și le-am structurat pe cele 5 trepte ale nevoilor, conform teoriei lui Maslow (Maslow, 1943). Deși studiile de acest tip nu sunt cele mai edificatoare cu privire la modul real de intervenție, considerăm că sunt un punct bun de plecare. Pentru evaluări ulterioare asupra stadiului în care ne aflăm, luăm în considerare modelul Spyral Dynamics (Buchanan, 2012) de înțelegere a nivelului de dezvoltare a unei comunități.

Totuși, de ce ar fi CV.AS un răspuns eficient la problemele enunțate inițial? Deoarece credem că un cartier poate depăși o situație critică doar prin enunțarea și identificarea cu un țel comun, al întregii comunități. Prima premisă este cea a existenței acelei comunități și, de aceea, prioritară este întărirea relațiilor sociale și, odată cu participarea la proiecte, a sentimentului de apartenență la același grup.

La începutul lui 2013 am finalizat demersurile de dobândire a personalității juridice și am stabilit primele parteneriate, împreună cu Centrul Comunitar Speranță pentru Colonie și asociația R.E.A.C.H. care îl patronează, Facultatea de Arhitectură din Timișoara, Universitatea din Petroșani, Fundația Ianaz Art Ingter-cultural, respectiv Institutul Social Valea Jiului.

Intervenții.

Proiecte și realizări

În cadrul programului CV.AS derulăm următoarele proiecte:

Cartierul nostru. Nevoile noastre: Nivelul al doilea de fundamentare a demersurilor. Împreună cu Institutul Social Valea Jiului și studenți practicanți ai Facultății de Științe din cadrul UPet realizăm o investigație subiectivă pentru identificarea percepției cu privire la starea fizică și morală a propriei comunități, încrederea în demersuri participative și în posibilitatea unor centre comunitare de a rezolva problemele imediate și de lungă durată ale locuitorilor.

Centre Comunitare Auto-întreținute: Plecând de la premisa că o comunitate se poate dezvolta doar în jurul unor centre comunitare independente, propunem o rețea inter-relaționată de centre comunitare. Structura acestora se bazează pe trei principii directoare în arhitectura contemporană:

- abordarea organică pentru crearea unui centru (Radoslav et al, 2010) prin intervenții treptate de sugerare, confirmare și consolidare a centrului: în primul rând „sfințim” locul pentru a obișnui mentalul comunității cu faptul că un centru urmează a fi edificat, realizăm în etapa a doua intervențiile majore, iar în a treia propunem evenimente și retușuri care afirmă importanța centrului (Alexander, 1987);

- aplicarea metodelor GIS de tip Patch - Corridor - Matrix (Kirchhoff et al, 2012) în conformarea spațială a noului centru: clădirile centrului formează un patch, pe parcela proprie, cu funcțiuni extinse pe străzile devenite coridoare. Întreaga rețea de centre este o matrice. Definirea acestor elemente a fost realizată prin colaborare cu conf. dr. arh. Ioan Andreescu, decan al Facultății de Arhitectură din Timișoara;

- atenția pentru scara umană, adusă la rangul de artă de către Jan Gehl în cele peste 30 de orașe în care a lucrat. În primul rând contează viața în spațiul public prin deschiderea fațadelor către acesta, suprafețe calitative de călcare și oportunități pentru petrecerea timpului liber. După ce reevaluăm rolul infrastructurii velo și a transportului în comun, plasăm autoturismele personale (Gehl, 2012).

Ca sub-proiecte au fost gândite Share: Participă! și Centrul vizibil, cu scopul de a crește vizibilitatea și aria de impact a singurului centru comunitar existent în cartier. Obiectivul general este, în primul rând, generarea unei metode în pași mici de consolidare a influenței unui centru comunitar și atragerea încrederii locuitorilor din proximitatea acestuia. Primul proiect, Share, a fost deja recompensat cu premiul al II-lea la competiția Modern Atlanta Prize 2013 și, în prezent, căutăm căile legale și sursele de finanțare pentru implementare împreună cu comunitatea.

De asemenea, pentru creșterea expunerii Centrului Comunitar Speranță pentru Colonie, toate evenimentele ACV au fost organizate în colaborare și prin găzduirea acestuia, inclusiv decernarea diplomei de excelență din partea RUR Vest.

Un studiu de fezabilitate pentru conturarea unui centru comunitar este prezentat într-o lucrare de diplomă, sub îndrumarea dr. arh. Ioan Andreescu, dezvoltată de la conceptul 3C: comunitate-comunicare-cuminecare, prin care se demonstrează că un astfel de centru eficient este întărit de un lăcaș de cult care îl guvernează și se întinde, prin funcțiunile sale, pe spațiile publice înconjurătoare.

Cartierul Minunilor pentru copii și părinți se adresează, în primul rând, copiilor și nevoii lor de a se manifesta creativ într-un spațiu adecvat. Având ca bază de inspirație demersul întreprins de „de-a arhitectura” pentru a cultiva gândirea arhitecturală încă din faza incipientă a dezvoltării profesionale a copiilor, ne adresăm și noi, de asemenea, copiilor care frecventeză Centrul Comunitar Speranță pentru Colonie, cu scopul de a introduce primele noțiuni de arhitectură, urbanism și raportare la mediul construit, în general. Etapa teoretică este urmată de cea practică, compusă din două stadii, dintre care primul are ca finalitate macheta unui cartier ideal, locuit de toți copiii Centrului, iar al doilea înseamnă punerea în practică a tuturor celor învățate prin crearea machetei unui loc de joacă utilizând elementele naturale, într-un loc stabilit de copii ca fiind reprezentativ.

Odată ce macheta este conturată, va fi transformată în studiu de fezabilitate, înaintat Primăriei Petroșani. În baza unei finanțări promise de către autoritățile locale, părinții copiilor și alții sunt invitați să amenajeze și să întrețină, împreună cu voluntarii ACV, locul de joacă imaginat de copii. În acest punct este evidențiat scopul de rangul al doilea al proiectului, și anume de întărire a comunității și relațiilor sociale prin solidarizarea în jurul unui proiect participativ de interes comun.

Ianza, artele acasă este un proiect care face parte din demersul de apropiere a Coloniei de restul orașului prin intervenții minimale de landscaping arhitectural. Casa cu Turn este una dintre clădirile reprezentative ale începutului de secol al XX-lea în Valea Jiului. Aflată în stare avansată de degradare până în prezent, casa se transformă, treptat, într-un centru cultural care marchează punctul de intrare în zona coloniilor muncitorești și crește încrederea trecătorilor în posibilitatea de a accede pe cale pietonală în cartier. În cadrul proiectului de refuncționalizare participăm prin consultare la soluțiile de arhitectură impuse pentru restaurare, respectiv atragerea specialiștilor din vestul țării pentru implicarea în demers.

Viziunea

Până la această dată, realizările sunt minime ca scară fizică, însă consolidate ca bază solidă de implementare. Cel mai mare studiu sociologic întocmit la nivelul acestui cartier (proiectul Cartierul Nostru. Nevoile Noastre) a trecut de faza de recoltare a datelor și continuă cu prelucrarea acestora, pentru a oferi o perspectivă asupra necesităților de intervenție imediată. Punctul final, cel la care se referă viziunea, este o comunitate întreținută de la sine, care să ofere un model de conviețuire altor comunități aflate în acest moment în același stadiu de degradare morală, atât în Valea Jiului, cât și în multe alte localități confruntate cu probleme similare celor din Petroșani. Confirmările vin prin recunoașterea calității programului CV.AS de către Registrul Urbaniștilor - Filiala Vest, precum și prin premierea proiectului Share ca parte integrantă a unei strategii majore.

Stanca, Sebastian, Monografia Istorico-geografică a Localității Petroșeni din Valea Jiului, Editura Fundației Culturale „I.D. Sîrbu”, Petroșani, 1996;

Andronache, Luiza, Gara din Petroșani, o clădire istorică, va fi pusă la pământ, Cronica Văii Jiului, Petroșani, 15.07.2012, http://cronicavj.ro/wp/?p=5947;

Krasny, Elke - editor, The Right to Green: Hands-On Urbanism 1850-2012, Zephyr Press, 2013;

Barbu, Ion, Colonia Râsa-Plânsa, Editura Polirom, 2006;

Maslow, Abraham, A Theory of Human Motivation, Psychological Review, 50(4), p. 370-96, 1943;

Buchanan, Peter, The Big Rethink. Spiral Dynamics and Culture, Architectural Review, p. 91-99, Decembrie 2012;

Radoslav R., Branea A.M., Badescu S., Găman M., Morar T. Nicolau J, „Creșterea Organică”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2010;

Alexander, Christopher, Hajo, Neis, Artemis Anninou -„A New Theory of Urban Design” - New York Oxford University Press, 1987;

Kirchhoff, T.; Trepl, L., Vicenzotti, V., What is landscape ecology? An analysis and evaluation of six different conceptions, Landscape Research, 2012;

Gehl, Jan, Orașe pentru Oameni, Editura Igloo Media, București, 2012.