Arhitectura incluzivă

15.01.2014

21 noiembrie 2013, UAUIM, Sala de Consiliu în cadrul „Zilele Arhitecturii”, manifestare științifică dedicată aniversării a 150 de ani de la înființarea învățământului de arhitectură, prorector CDI prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija.

De ce (discutăm despre) Arhitectură incluzivă?

Pentru că, deși suntem diferiți, trăim și interacționăm în societate. Pentru că arhitectura este responsabilă cu mediul construit, iar acest mediu, pe care noi îl construim, pentru a fi împreună, generează uneori bariere. Bariere fizice sau de mentalitate, care fac dificilă pentru unii participarea la viața socială, iar pe alții chiar îi exclud.

Arhitectura incluzivă are în vedere diversitatea umană, incluziunea socială și egalitatea. Arhitectura incluzivă este preocupată de realizarea unui mediu care este accesibil și poate fi folosit de un număr cât mai mare de oameni fără alte adaptări speciale. Arhitectura incluzivă își propune să permită tuturor oamenilor să participe la viața socială în toate aspectele ei.

Manifestarea științifică a propus o serie de șase comunicări:

„Principiile Designului Universal” - arh. Vlad Thiery, UAUIM, a adus în discuție diversitatea utilizatorilor și modul în care barierele din mediul construit pot genera dizabilitatea, propunând proiectarea unui mediu accesibil de către un număr cât mai mare de oameni indiferent de vârstă, aptitudini fizice și senzoriale.

„Vârstnici și locuințele lor” - lector dr. arh. Ioana Șerbănescu, UAUIM, s-a concentrat asupra nevoilor persoanelor vârstnice și a modului în care acestea pot fi incluse în proiectarea locuințelor.

„Relația Arhitectură - Îmbătrânire - Vârste. O abordare interdisciplinară Arhitect - Gerontolog - Geriatru” - asist. drd. arh. Mihaela Zamfir, UAUIM, și dr. Mihai Zamfir, a vizat modul în care poate funcționa echipa interdisciplinară în conformarea unui mediu adaptat pentru vârstnici. Studiul de caz prezentat în continuare a fost proiectul „GerontoASSIST: Atelier de formare interdisciplinară în Asistența multidimensională a vârstnicului în familie și comunitate”.

„Școli fără bariere” - asist. drd. arh. Oana Mihăescu, UAUIM, a abordat o altă dimensiune a vârstei, subliniind importanța arhitecturii incluzive pentru construcțiile de învățământ.

„Arhipera: Arhitectura pentru incluziunea socială a grupurilor vulnerabile” - asist. dr. arh. Lorin Niculae, UAUIM, a completat domeniul arhitecturii incluzive prin componenta socială.

Preocupările în domeniul arhitecturii incluzive au fost ilustrate și prin expoziția cu proiectele studenților de anul III, atelier conf. dr. arh. Iulian Gudină, „Centru comunitar pentru seniori”. Expoziția de proiecte studențești a fost secondată și de o expoziție de fotografie artistică, organizată în urma concursului de fotografie „Portret de vârstnic”.

Comunicările științifice s-au continuat cu dezbaterile de la masa rotundă „Importanța interdisciplinarității în abordarea arhitecturii incluzive”, la care au participat arhitecți, medici cu specializările geriatrie și gerontologie și reabilitare medicală, profesori de la Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Vedere din București, reprezentanți ai unor ONG-uri, precum ONPHR și Fundația Motivation. Cuvântul de deschidere al mesei rotunde a aparținut dlui prof. dr. Constantin Bogdan, președintele Comitetului Național de Bioetică UNESCO, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” și a subliniat importanța arhitecturii incluzive pentru persoanele vârstnice. Discuțiile au continuat cu intervenția dlui Francisc Simion, președinte al Federației O.N.P.H.R., despre importanța unui mediu construit accesibil pentru persoanele cu dizabilități, opinie susținută și de echipa de medici de reabilitare medicală de la Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

Dezbaterile, moderate de lector dr. arh. Liviu Ianăși, au adus în discuție problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în mediul construit, barierele de mentalitate legate de persoanele vârstnice și au încercat să identifice posibile moduri în care arhitectura poate contribui la crearea unui mediu incluziv.

Preocupările comune ale participanților indiferent de specializare și domeniu de activitate creează premisele colaborării, ale abordării interdisciplinare, ale atenției și ale răbdării cu care îi ascultăm pe cei care lucrează în alt domeniu, pe cei care văd lucrurile dintr-un alt unghi, pentru că doar adunând aceste unghiuri de vedere putem dobândi privirea de ansamblu de care avem nevoie/o viziune integrativă atât de necesară.