Efigii

Kós Károly

Kós Károly a avut o prodigioasă carieră de arhitect, de peste 70 de ani, s-a născut în Timișoara în 1883 și s-a stins la 93 de ani, în 1977, la Cluj.

Inițial a studiat ingineria la Universitatea Tehnică din Budapesta, între anii 1902-1904, după care s-a transferat la secția de Arhitectură, pe care a absolvit-o în 1907. După încheierea studiilor, a lucrat cu arhitecți cunoscuți ca: Moric Pogany, Dénes György și Géza Mároti, cu care a și participat la numeroase concursuri de arhitectură.

Opera lui Kós Károly trebuie privită în contextul celor doi factori majori, ce au influențat Ungaria secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: pe de o parte, căutarea identității naționale și lupta pentru independență, iar pe de altă parte, procesul de reformă socială și modernizare¹.

În acest context, îl regăsim ca o figură marcantă a mișcării „Fiatalok” (Tinerii), fondată în anul 1906, care avea ca scop crearea unei arhitecturi maghiare contemporane. Grupul a îmbrățișat ideile „Art and Crafts” și modelul mișcării naționale romantice finlandeze (Lars Sonck), ce aveau să fie urmate de către tinerii arhitecți și artiști maghiari. Ardealul, ca și regiunea Karelia pentru arhitecții finlandezi, a devenit sursă de inspirație pentru noul „Stil Național”. Kós Károly și-a creat propriul stil, bazat pe studiul arhitecturii medievale și populare maghiare, împletit cu tehnica clădirilor moderne și a elementelor de Art Nouveau. De altfel, în anul 1908, Kós Károly a fost inclus în grupul arhitecților ce au reprezentat Ungaria la Expoziția Internațională de Arhitectură de la Viena.

Cariera timpurie a lui Kós Károly (1904-1914) a făcut ca, la 30 de ani, arhitectul să aibă terminate unele dintre cele mai importante lucrări ale sale: Biserica romano-catolică din Zebegeny, Pavilioanele Grădinii Zoologice din Budapesta, Școala primară și Grădinița din strada Városmajor, Budapesta, Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe și Biserica Calvină din Cluj-Napoca, biserică ce a sărbătorit anul acesta împlinirea a 100 de ani. Din cauza Primului Război Mondial, lucrări din aceeași perioadă, precum spitalul din Sfântu Gheorghe și Casa Regală de Vânătoare, au rămas în fază de proiect.

Kós Károly a marcat stilul arhitectural al Budapestei datorită noului său stil, în ciuda faptului că între anii 1908-1920 a proiectat și executat puține clădiri în capitala Ungariei. Un exemplu de referință este Grădina Publică Wekerle, unde Kós Károly a proiectat o parte din clădirile din scuarul central. Biserica reformată din Óbuda este un alt exemplu al influenței noului stil național maghiar în arhitectura budapestană².

În 1913 a construit, în același stil, o reședință lângă Cluj, la Stâna, pe care a numit-o Várjuvár (Castelul Ciorii). După ce s-a mutat în noua casă, a renunțat să mai facă proiecte în Budapesta și s-a axat pe lucrări doar în zona Ardealului.

Apariția stilului național românesc nu a fost trecută cu vederea de către arhitect. Kós Károly nu a respins stilul neobizantin, cu atât mai mult cu cât a studiat personal stilul bizantin în Istanbul. Kós Károly ar fi vrut să aprofundeze interesul său pentru arhitectura din est, în Rusia, dar, din cauza Primului Război Mondial, a făcut 2 ani de studii la Universitatea Turco-Maghiară, din Istanbul. În această perioadă, Kós Károly a studiat arhitectura bizantină a Istanbulului și a publicat monografia Istanbul - Istoria arhitecturii³.

A observat atent moștenirea Bizanțului din cultura transilvană și a descoperit posibilitatea unei interpretări transilvănene în proiectul pentru Catedrala Ortodoxă, competiție în care a obținut locul al II-lea. S-a implicat și în proiectarea mai multor biserici românești în zona Călata (Kalotaszeg): în 1924 - Biserica greco-catolică din Stana (construită în 1927), între 1924-1927 - cea din Petrinzel (1927), în 1928 - cea din Ardeova (1930). Biserica din Feiurdeni (1927-1928) este chiar varianta „micșorată” a proiectului catedralei ortodoxe din Cluj, cu care a participat la concurs. La Feleac, Cluj, a restaurat un edificiu medieval, lărgind și, totodată, proiectând un turn.

Trebuie specificat că arhitectul a dat o importanță deosebită patrimoniului cultural regional, în care se inserau proiectele sale, în majoritate biserici. Acestea au ținut seama de peisajul cultural, prin referire directă la arhetipurile istorice, pentru păstrarea și restaurarea unei arhitecturi istorice semnificative. Kós Károly s-a bazat direct pe logica funcțională și structurală a caselor țărănești⁴.

Dar poate că un aspect mai puțin cunoscut al activității arhitectului a fost cel de reputat specialist în recunoașterea și salvarea valorilor etnografice transilvănene. Kós Károly a fost un pionier al protecției patrimoniului construit din Ardeal. Biserica de lemn românească din Turea, din secolul al XVIII-lea, expusă, în prezent, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București, încadrată în categoria celor mai vechi biserici ortodoxe de lemn din Ardeal, este un exemplu grăitor în acest sens. Vechea construcție religioasă ortodoxă de lemn ar fi fost distrusă, la fel ca alte biserici de lemn din zona Ardealului din aceeași perioadă, dacă nu ar fi avut șansa ca arhitectul Kós Károly să îi recunoască valoarea arhitecturală și să o salveze. În perioada interbelică, biserica de lemn din Turea a fost adusă în București de Alexandru Tzigara-Samurcaș, directorul Muzeului de Etnografie și Artă Națională, un cunoscut al lui Kós Károly. Arhitectul spunea: „Fără a cunoaște vechea arhitectură a vecinilor noștri este imposibil să caracterizăm propria noastră arhitectură”⁵.

Revenind la interesul arhitecturii vernaculare, trebuie precizat că Kós Károly a publicat un studiu de arhitectură intitulat „Vechea Călata” (Regi Kalotaszeg), în 1911. Acestă lucrare, ce a avut un impact major asupra specialiștilor în domeniu, poate fi considerată manifestul arhitectural al lui Kós Károly.

Kós Károly și-a continuat activitatea de arhitect în Ardeal până în 1960. A finalizat numeroase proiecte de locuințe, clădiri publice, construcții agricole, restaurări de biserici și construcții de noi biserici.

Artist, scriitor, profesor, istoric, etnograf, politician, preocupări ce deseori eclipsau profesia de arhitect, numele lui este sinonim cu Ardealul.

Kós Károly s-a considerat întotdeauna, în primul rând, arhitect.

Realizat cu sprijinul Muzeului Național Secuiesc din Sf. Gheorghe și al Institutului Balassi din București.

Note:

1 Gall, Anthony, „Kós Károly - Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado”, Budapest, 2002, p. 79-82.

2 www.budapestarchitect.com.

3 Gall, Anthony, „Kós Károly - Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado”, Budapest, 2002, p.79-82.

4 Ibidem.

5 Popescu, Mara, „Kós Károly și biserica de lemn din Turea”, Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară U.A.U.I.M. - Dealu Frumos, Editura Universitară Ion Mincu, 2011, p. 93-110.

Bibliografie

1 Fabó, Beáta; Gall, Anthony: Kós Károly világa-1907-1914, Budapest Főváros levéltára, 2013, ISBN 978 963 7323 86 7.

2 Gall, Anthony: Kós Károly - Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado. Budapest. 2002, ISBN 963 8033 17 7, ISSN 1416-700X, p. 79-82.

3 Popescu, Mara: Kós Károly și biserica de lemn din Turea.

Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară U.A.U.I.M. - Dealu Frumos, Editura Universitară Ion Mincu, ISSN 2068-472X, 2011, p. 93-110.

4 Székely Nemzeti Múzeuma - Kós Károly, Sámán Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 2012, ISBN 978 973 0 13038 6.

5 Wooden Towers-Fortified Churches - Selection of Art Works and Photographs from Collections of the Museum of Ethnography, Neprajzi Muzeum, Budapesta, Ed. Komaromi Nyomda és Kiado Kft., 2013, ISBN 978-963-9540-79-8, ISSN 1587 7647, p. 9, p. 59.

6 www.budapestarchitect.com.

Casa Ciorii

În 1910, pe terenul cumpărat în satul Stâna, județul Sălaj, Kós Károly a început construcția casei sale de vacanță, care din 1914 a devenit locuință permanentă a familiei.