Programul de locuire, de la învățământ la realitate

Dacă schimbăm planul de referință, locuirea – cea care ne-a preocupat pe noi toți în ultimii ani, sub diversele ei forme (de la locuirea individuală la cea colectivă) pare a fi, aidoma structurii corpului uman, racordul legitim la marile îngrijorări și aspirații arhitecturale contemporane.

Cu puțin timp în urmă, am citit o reflecție a arh. G. M. Cantacuzino care mi-a întărit convingerea că studiul locuirii reprezintă „cărămida” fundamentală a arhitecturii. „Fac casa unui om… las deci orașului în care el trăiește întipărirea voinței sale. În conglomeratul social al unui oraș, schițez astfel ideograma unei personalități.”²

Morala ideilor de mai sus este că studiul profund al locuirii în școala de arhitectură Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, în anii 2 și 3, reprezintă cu siguranță un lucru bun.

Acum, temele de proiect sunt mai puțin prescriptive și mai liber definite: ele dau doar un indiciu, furnizează un pretext, iar fiecare student își construiește, de fapt, propria temă, asistat de îndrumători.

În măsura în care viziunea propusă este pertinentă (lucru pe care profesorul îl evaluează, argumentat), proiectul final poate fi judecat, în primul rând, în raport cu această viziune. Temele sugerate iau ca punct de plecare situații urbane diferite, mizând pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situații, analiza, înțelegerea și interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice. Pentru o parte dintre proiecte, sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea și înțelegerea activă a cartierului, compararea mai multor opțiuni, interogarea conexiunilor dintre sit și program.

Se urmărește transformarea expoziției de după fiecare proiect într-o discuție constructiv-critică a direcțiilor de formare, a priorităților și metodelor de îndrumare propuse de fiecare atelier; se propune prezentarea în aceste expoziții a unor proiecte evaluate diferit (note mici, medii, mari). Cele de mai sus se adaugă unor idei cuprinse în exercițiul „schiță de schiță”, pe care acum îl completăm printr-o temă „surpriză” întocmită de un profesor invitat.

Temele de studiu încearcă să traseze un parcurs al familiarizării viitorului arhitect cu faptul că arhitectura intervine asupra unui dat: ceva care se află deja acolo (loc, ceea ce este deja construit sau ceea ce apare în mod natural, folosințe, activități, nevoi, oameni, materiale etc.), în sensul înțelegerii, purtării de grijă și întregirii acestui dat. Premisa este aceea că școala de arhitectură trebuie să permită și să susțină formarea unei conștiințe critice și etice privind mijloacele și consecințele arhitecturii: arhitectura lucrează cu ceva dat, iar ceea ce contează, în primul rând, este buna raportare la acest dat.

1 Peter Zumthor.

2 G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, București, Editura Eminescu, 1977.

The following six topics of the architectural study raise several issues, and directions that are recurrent:

RELATION WITH THE NEIGHBOURHOOD

During the second and third year of study students develop the analysis capacity and skills. Within the city, the project sites are different and display various problems and cases. The analysis of the project context and neighbourhood and their comprehensive understanding support the development of critical architectural thinking.

MATERIALITY RECOVERY

To understand what and why is built, what is the purpose and the best use of various materials are issues and priorities for all exercises, critical aspects learned in the second year

PROGRAMME REVALUATION

To design or build without questioning the quality of life tailored for a specific neighbourhood is meant to fail. This is why a permanent revaluation and update of the program according to a given situation and location is a must. The housing projects for the second and third year integrate various aspects such as private and public actors and interests, the individual and condominium houses and living styles in coordination with the specificity of a certain location or neighbourhood from a social, cultural point of view, with focus on:

• Compositional architecture;

• Types of collective housing;

• Habitation functions and symbols;

• Housing and the city;

• Architecture and eco-technology;

• Housing and urban morphology; Operations;

• From theory to architectural experiment; Amereida and Arhipera;

• Density and perception;

• Collective housing in Romania;

• Sustainable architecture and design.