Detalii de proiect

Casa Filipescu-Cesianu

Casa Filipescu-Cesianu reprezintă una dintre puținele reședințe aristocratice din perioada Belle Époque a Bucureștiului care își păstrează aspectul din 1892, anul în care arhitectul Leonida Negrescu intervine cu modificări radicale pe fațadele vechi.

Amplasată în apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și strada Sevastopol (stradă care purta în trecut numele de „Ulița Filipescului”), clădirea a adăpostit câteva familii din aristocrația românească (Iancu și Maria Ghica Filipescu, de la care a fost preluată de Constantin Cesianu în 1890), ulterior aici găsindu-și sediul Societatea Română de Radiodifuziune și apoi Muzeul Comunal, astăzi Muzeul Municipiului București. După 1990, în Casa Filipescu-Cesianu s-a aflat depozitul de patrimoniu al muzeului sus-menționat, precum și câteva birouri ale muzeografilor și specialiștilor, în corpul B.

Istoric

Odată cu extinderea Podului Mogoșoaiei (Calea Victoriei) către nord încep să apară și în această zonă construcții rezidențiale ale familiilor boierești de rangul întâi. O particularitate a acestora era faptul că, inițial, erau reședințe estivale care apoi au intrat în teritoriul intravilan odată cu extinderea orașului către nord, păstrându-și grădinile ample și elemente volumetrice și de limbaj specifice reședințelor de vară. Traseul Căii Victoriei era brăzdat de ulițe perpendiculare – Filip Moxa, Occidentului, Frumoasă și Filipescului. Între ultimele două ulițe se aflau proprietățile Filipeștilor – care au dat numele uliței Filipescului (devenită Sevastopol în urma Războiului Crimeei 1853-1856).

Parcela pe care este amplasată Casa Filipescu-Cesianu a suferit mici modificări în urma uneia din cele mai ample operațiuni urbanistice de sistematizare ale Serviciului Tehnic al Primăriei Capitalei, în perioada 1875-1909. În planul adoptat la 1936 au loc schimbări radicale de viziune urbanistică, impunând păstrarea grădinii și includerea acesteia în spațiul verde decretat conform „Planului director de sistematizare a spațiilor verzi”.

Clădirea este compusă din două corpuri, probabil realizate în aceeași etapă (există și ipoteza că ar fi existat două etape de construcție, iar corpul B ar fi fost realizat în prima). Intrarea o regăsim în extrema de vest a casei, interiorizată și orientată spre grădină, elementul diafan care stabilește legătura dintre oraș și monumentul istoric. În prezent, pe latura opusă, pe fund de lot, se găsește o anexă, fostă magazie, care a fost modificată și transformată în lapidariu.

Oportunitate

Imobilul în ansamblul său – casa și grădina – au suferit de-a lungul timpului o serie de intervenții, unele nefericite și neconforme statutului său, datorate pe rând neîntreținerii și defectuoasei întrebuințări a spațiului interior, corelate cu intervențiile realizate în anii ‘90, urmărilor diverselor cutremure, bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial, precum și traficului intens de pe Calea Victoriei.

Ca urmare a posibilității accesării fondurilor europene pentru consolidarea și amenajarea ansamblului, beneficiarul, Municipiul București, în deplin acord cu Muzeul Municipiului București, administratorul spațiului, au hotărât realizarea acestui proiect amplu, corelată cu cercetarea de rigoare, în vederea punerii în valoare a obiectivului în ansamblul său, având ca scop final redarea acestui spațiu bucureștenilor și tuturor celor care, venind în Capitală, doresc să simtă și să revadă un colț din vechiul București.

Proiectul de restaurare

De la realizarea studiului de fezabilitate, depunerea proiectului tehnic și până la asistența tehnică în șantier și recepția lucrărilor, echipa noastră a controlat și a coordonat în permanență instrumentele complexe utilizate în procesul organic al unei restaurări realizate cu profesionalism și răspundere față de substanța istorică. În spatele rezultatului de care sperăm să se bucure vizitatorii care vor trece pragul muzeului au stat studiile de cercetare specifice restaurării, pentru un diagnostic cât mai exact, proiectele pe specialități, conceptul final de intervenție de refuncționalizare a casei și a grădinii, multiple avizări în comisii de specialitate, toate, coroborate cu cerințele și necesitățile enunțate de tema de proiectare inițială.

Povestea restaurării, așa cum este normal, a început însă deodată cu șantierul, a evoluat și s-a adaptat la situațiile neprevăzute apărute în timpul execuției. Perioada mare de timp de la finalizarea și autorizarea proiectului până la execuție coroborată cu întreținerea neglijentă a obiectivului în ansamblu au condus la evoluția masivă a degradărilor interioare și exterioare.

O parte din elementele de detaliu s-au definitivat în timpul executării lucrărilor, fiind însă subordonate conceptului inițial de intervenție.

Proiectul de consolidare, conservare și restaurare al Casei Filipescu-Cesianu a constat în lucrări de consolidare structurală a corpului principal, recompartimentare și refuncționalizare a spațiului interior, astfel încât fostele încăperi ale casei împreună cu spațiile nefolosite din subsol și pod să devină spații expoziționale vizitabile. Fațadele cu toate elementele exterioare decorative au fost reanalizate pe schelă cu restauratorii executanți. Identificarea pieselor originale de pe fațade, precum și a intervențiilor ulterioare au făcut obiectul unui proiect de detaliu de componente artistice, care s-a dezvoltat și completat în paralel cu șantierul.

Astfel, elementele decorative ale fațadelor au fost reîntregite și readuse la starea inițială ca volumetrie și înlocuite acolo unde în intervențiile anterioare s-a folosit cimentul (mortare din ciment). Astfel, imobilul și-a redobândit identitatea, devenind un reper vizual caracteristic Căii Victoriei.

Structură

Consolidarea Casei Filipescu-Cesianu a fost realizată prin intervenții la elementele verticale – cămăși armate, subfundări și ancorări ale arcadelor din subsol, rigidizarea planșeelor din lemn și transformarea lor în șaibe rigide. Zidăriile originale au fost rețesute local cu cărămidă veche, iar recompartimentările interioare și noile goluri în zidăria exterioară au fost subordonate materialului și tehnicii originale.

Pe șarpantă, element deosebit al casei, care servea doar la acoperirea unui pod folosit ca depozit, s-a intervenit punctual, astfel încât spațiul nou-obținut să poată primi funcțiuni cu multiple activități, destinate pe rând diverselor momente ale zilei – de la spațiu muzeal pentru cercetare electronică, la întâlniri și spațiu expozițional periodic, la concerte de cameră sau jazz, seara. O parte din aceasta a rămas aparentă, fiind recuperată prin curățare și tratare corespunzătoare, devenind astfel un element decorativ dominant în spațiul nou-creat și, în același timp, un exponat în cadrul muzeului care atestă măiestria vechilor meșteri tâmplari, în timp ce alte elemente mai puțin fericite ca structură și condiție fizică au fost înlocuite și antichizate sau îmbrăcate.

Fațade

Fiecare element ornamental: denticul, mascheron, brâu și cartuș a fost desenat, consemnat și asumat de proiectant împreună cu specialistul restaurator. S-a făcut o evaluare a stării elementelor și vechimii lor și s-au înlocuit elementele degradate grav, nerecuperabile și replicile neconforme ale elementelor originale.

La nivelul cornișei au fost identificate profile metalice cu rol de susținere a cărămizilor scoase în consolă și s-a dispus restaurarea pe toată lungimea, păstrându-se modelul original și materialul inițial: tencuială decorativă cu praf de piatră. Intervențiile anterioare cu mortar de ciment au fost înlăturate.

Cromatica aleasă a urmărit sublinierea monumentalității volumului, raportându-se la specificul casei.

Feroneria fațadelor a fost demontată și restaurată în atelier. Ferestrele de la parter au primit toate, pe exterior, grilaje din fier forjat după modelul existent, găsit in situ.

Interioare

Pentru că nu aveau valoare istorică, sobele existente au fost dezafectate, iar în locul lor s-a realizat un sistem centralizat HVAC care să mențină condițiile optime pentru expunere și vizitare.

Finisajele interioare au preluat elementele specifice caselor boierești de secol XVIII-XIX, insistându-se pe materiale autentice adaptate cerințelor actuale. Intervenția de la nivelul tavanelor s-a realizat în lipsa, cu desăvârșire, a componentei originale, pliindu-se pe nevoile stricte ale funcțiunii muzeale.

Pardoselile din camere au fost realizate din parchet masiv de stejar, iar cel al scărilor și spațiilor de trecere din marmură de Ruschița antichizată. Parchetul ales în varianta clasică cu friz, atât prin nuanță, cât și prin desen a urmărit să estompeze neregularitățile planimetrice ale încăperilor.

Umezeala excesivă din subsol a determinat alegerea unei pardoseli din cărămidă pusă pe cant în pat de nisip și separată de zidărie printr-un strat marginal de pietriș.

Spațiul nou-creat de la mansardă a urmărit evidențierea prin contrast a elementelor originale ale șarpantei cu finisarea în stil minimal și funcționalist a celorlalte componente.

Iluminatul interior a fost suplimentat cu un sistem de corpuri LED montate pe șina aparentă a simezelor de expunere ale muzeului.

Tâmplării

Starea avansată de degradare a impus ca tâmplăria veche să fie înlocuită complet, dar elementele vechi specifice (cremoane, druckere, șilduri) au fost preluate în modelul nou. O particularitate arhitecturală a fost decizia de a adopta un sistem hibrid care să respecte autenticitatea tâmplăriei, păstrând calitățile termice superioare unei soluții noi. Astfel, s-au folosit tâmplării cu două foi: la interior geam simplu (pentru a crea ambientul original de epocă pentru amenajarea ulterioară conform noii teme), iar la exterior geam termoizolant adaptat modenaturii originale.

La baza acestei alegeri a stat un studiu cu detalii de tâmplărie și ilustrații 3D pentru fiecare tip de ancadrament în parte, valabil în toate contextele de amplasare posibile.

Învelitoarea

Elementul de identitate al Casei Filipescu-Cesianu este acoperișul imperial, ce marchează intersecția străzii Sevastopol cu Calea Victoriei. Teșitura de la colțul străzii Sevastopol cu Calea Victoriei este evidențiată de un accent vertical – turnulețul cu fleșă metalică și un hublou rotund cu un ancadrament decorativ din tablă de zinc. Aceste elemente sunt preluate la restul acoperișului pentru a ritma compoziția și a evidenția marginile bine definite ale clădirii. Singura concesie făcută costurilor de execuție și rigidității autorității de implementare a proiectelor a fost realizarea învelitorii acoperișului imperial din solzi de tablă de zinc în locul solzilor de ardezie vopsiți – care au fost descoperiți pe o parte a acoperișului, în momentul desfacerii.

Varianta de intervenție propusă de proiectant a avut în vedere refacerea învelitorii cu ardezie, pe zona imperială. Considerentele strict bugetare au hotărât însă folosirea solzilor din tablă de zinc în locul ardeziei, păstrând designul acesteia. Lucarnele au fost extrase și refăcute în întregime, după modelul original, ca rezultat al unei degradări masive.

Grădina și împrejmuirea

Un detaliu important pentru Casa Filipescu-Cesianu a fost amenajarea grădinii. S-a dorit crearea unui foaier urban care să concentreze activități culturale și să susțină traseul de promenadă pe Calea Victoriei, păstrând în același timp imaginea de grădină specifică locuințelor boierești din secolele XVII-XIX. Elementul principal al grădinii devine foișorul de lemn ridicat în punctul cel mai înalt al grădinii și care subordonează restul construcțiilor și aleilor din grădină.

S-au utilizat statuile și fragmentele litice aflate în patrimoniul MMB pentru a susține un traseu expozițional și a echilibra compozițional grădina în zonele în care nu exista vegetație medie sau înaltă. Pavajele exterioare din piatră, de diferite mărimi și texturi, au completat legătura dintre arhitectura clasică a casei și construcțiile noi adăugate ansamblului.

Legătura cromatică și plastică dintre arhitectura casei și amenajarea peisageră a grădinii este realizată de gardul din fontă ce a fost reîntregit și restaurat la forma lui inițială.

Iluminatul arhitectural al grădinii a fost conceput cu proiectoare pentru punerea în valoare a vegetației și pitici luminoși pentru ambientare și marcarea aleilor.

Muzeul Municipiului București va continua povestea în spațiile Casei Filipescu-Cesianu organizând o expoziție având ca tematică istoria familiei, copilăriei și a vieții intime în Bucureștiul ultimilor 300 de ani.