O construcție sustenabilă pentru Centrul de Resurse al Comunității Boldești-Scăeni

Există în România nenumărate comunități sărace, unde familiile au în medie 4-5 copii, trăiesc de azi pe mâine din muncă zilieră, alocația copiilor sau din ajutorul social. În aceste condiții, mulți dintre copii abandonează școala, limitându-și sau chiar anulându-și șansele la o viață mai bună. Ajutoarele sociale rezolvă problemele lor doar pentru o perioadă foarte scurtă. Singura șansă reală pare a fi educația, cursuri de formare profesională, revitalizarea unor meșteșuguri și transformarea lor în afaceri sociale care au potențialul de a asigura surse de venit pentru oamenii din aceste comunități.

O astfel de situație este la Boldești-Scăeni, unde comunitatea romă numără peste 1.000 de persoane, reprezentând aproximativ 10% din totalul populației orașului. OMV Petrom, fiind principalul personaj economic din zonă, a creat o platformă de discuții între autorități și comunitatea romă, pentru a identifica nevoile comunității și a demara programe în direcțiile găsite. Astfel, a pornit programul educațional și vocațional, realizat în parteneriat cu Centrul Romilor „Amare Rromentza” și a apărut comanda pentru o clădire care să găzduiască programe de tipul „școală după școală”, „a doua șansă”, activități vocaționale, educație civică și formare profesională.

Materialele folosite în construcția Centrului și în procesul de realizare a acestui obiectiv au contribuit la formarea profesională a celor trei oameni din comunitate pe care i-am angajat și care pot răspândi mai departe lucrurile învățate. Am folosit materiale pe care ei le cunosc, cum ar fi structura de lemn, umplutura cu baloți de paie, tencuiala de lut sau învelitoarea din șindrilă, însă tehnicile folosite sau alăturarea cu alte materiale mai inovatoare reprezintă noi lecții pentru toți cei implicați în proiect.

Am ales o fundație realizată din șuruburi metalice (ground screws), cu un impact minim asupra terenului, reversibilă și reciclabilă. A fost pentru prima dată în România când o astfel de soluție a fost folosită la o construcție civilă. Pe fundația metalică stă o structură din lemn, dublă, cu o secțiune similară pentru placa pe sol, pereți și acoperiș, având astfel straturi continue și, prin urmare, mai puține potențiale punți termice.

În această structură din lemn sunt montați baloții de paie, cu o grosime de 50 de cm. Baloții de paie au fost atent selectați, pentru a lucra cu paie bine uscate și cu o densitate optimă. Evitarea umidității până când elementele ce conțin paie sunt închise reprezintă o mare provocare. Am răspuns cu greu acesteia, fiind nevoiți să schimbăm baloții de paie din toți pereții, după ce aceștia au acumulat umiditate din atmosferă, într-o perioadă ploioasă. Baloții de paie pot fi un izolant foarte bun și o soluție pentru bugete reduse. Au proprietăți termice similare cu vata minerală, iar prețul este de aproape 10 ori mai mic.

Tencuiala de lut, folosită doar la interior, are rol de masă termică și de regulator al umidității. Vopselele folosite sunt pe bază de var, evitând astfel pe cât posibil substanțele organice volatile. Toate materialele folosite au fost atent inventariate pentru a încerca să evităm o listă de substanțe considerate toxice sau cu efecte negative pentru sănătatea oamenilor.

Nuielele și tehnicile de împletire sunt elemente ce provin din cultura romă și completează atmosfera clădirii. Din nuiele au fost realizate împrejmuirile, tavanul sălilor de curs și abajururile. Nuielele gardului sunt împletite în jurul unor bare metalice albe, sugerând din nou o încercare de a folosi tehnicile tradiționale într-un context contemporan. Bolta din nuiele din sălile de curs a fost acoperită cu vopsea pe bază de var, simulând protecția copacilor împotriva insectelor, iar abajururile, care ne duc cu gândul la coșurile realizate de romi, dau o lumină caldă încăperilor.

Pardoselile exterioare permit infiltrarea apei. Terasa e realizată din lemn de deck, esență de pin, iar aleile și treptele, din beton permeabil. Apa este colectată prin sistemul de drenaj și refolosită pentru toalete și irigații.

Încă de la începutul proiectului ne-am propus să obținem certificarea Living Building Challenge, considerată cel mai riguros standard de sustenabilitate pentru construcții. Cele mai stricte cerințe sunt legate tocmai de materialele de construcții. Astfel, toate materialele folosite în proiect trebuie inventariate pentru a evita o listă de substanțe toxice sau despre care există ipoteze că ar putea avea efecte toxice. Printre substanțele pe care le-am evitat sunt unele pe care legislația română și europeană le interzice deja (de exemplu, azbestul), însă alte substanțe sunt des întâlnite în produsele de pe piață (de exemplu, PVC-ul). O mare problemă în acest proces o constituie lipsa transparenței, referitor la substanțele utilizate în producerea materialelor de construcții. Deseori, producătorii nu afișează toate substanțele conținute în materialele de construcție și procentul în care aceste substanțe apar. Chestiunea transparenței în industria materialelor de construcție este reglementată la nivel european. Există țări, ca Franța, care aplică deja această legislație, obligând producătorii de materiale de construcții să afișeze substanțele conținute în produsele pe care le comercializează. În celelalte țări ale Uniunii Europene există o perioadă în care aceste reglementări trebuie să fie introduse.

O altă cerință este compensarea amprentei de carbon a construcției. Există metode de calcul pentru aflarea amprentei de carbon a unei construcții. Spre deosebire de materialele de construcție care se produc prin tehnologii energofage, materialele ecologice – puse în operă prin procedee cât mai simple – au o amprentă de carbon foarte mică. În cazul baloților de paie, care în perioada lor de viață au consumat dioxid de carbon și au produs oxigen, amprenta de carbon este chiar negativă.

Ne-au interesat, de asemenea, condițiile în care materia primă a fost exploatată. În acest sens, tot lemnul folosit pentru realizarea clădirii este certificat FSC, atestând condiții sustenabile de exploatare. Ar fi ideal să existe astfel de sisteme de monitorizare și pentru exploatarea altor materii prime, cum ar fi nisipul sau pietrișul.

Proiectare: septembrie 2012 – iunie 2015

Execuție: iunie 2014 – iunie 2015

Proiectare generală și asistență tehnică: Centrul pentru Sustenabilitate în Mediul Construit

Arhitectură: arh. Adrian Pop

Colaboratori: stud.-arh. Simona Zinca, arh. Codruța Ghiran (amenajări interioare), arh. Marilena Popa (amenajări interioare), stud.-arh. Anca Mureșan (amenajări peisajere), Darie Todor (permacultură)

Structură: „Inginerie Creativă” (ing. Marius Șoflete)

Instalații: Green Bau (ing. Alexandra Stoica) și STC Proiect (ing. Cornel Stanciu)

Execuție: Habitat for Humanity Romania (SabitCom și Habitat Suport)

Finanțator: OMV Petrom

Beneficiar: Primăria orașului Boldești-Scăeni

Suprafață teren: 1.159 mp

Suprafață construită = Suprafață desfășurată = 220 mp

Suprafață utilă = 165 mp

Consum de energie: 57 kWh/mp/an (consum clădire de referință: 289 KWh/mp/an)

Energie electrică produsă: 13,5 MWh/an

Emisii echivalent CO2: 8,27 kg/mp/an (emisii echivalente CO2 pentru clădirea de referință: 41,02 kg/mp/an)