Casa de vacanță

Quadratum Architecture

Ca pentru mulți severineni, locurile destul de sălbatice din zona Comunei Eșelnița și a Cazanelor Dunării reprezentau locurile de ieșire în weekend, la mici cabane, cu mașina, cu cortul sau în case vechi, țărănești. Începutul acestui proiect a apărut cu mult timp înainte de achiziția terenului, când, încă din perioada anilor 1995, familia care urma să construiască această casă își făcea toate ieșirile în zonă, având un teren și o casă bătrânească, modestă. Bucuria era reprezentată de ieșirea în natură, dar și de a putea ieși pe Dunăre cu barca, de mers la pescuit și de timpul prețios cu familia în jurul mesei.

ÎNCEPUTUL PROIECTULUI

Casa veche nu avea condițiile necesare, iar terenul din jurul acesteia devenise greu de accesat, devenind mlăștinos - mai ales dinspre Dunăre, una dintre dorințele și cerințele beneficiarului fiind să poată accesa locul și cu barca.

Astfel au început căutările unui nou teren și, odată cu această etapă, și nevoia de a crea un spațiu unde să fie îndeplinite toate condițiile. Deja familia se mutase din Drobeta-Turnu Severin în București și nevoia unui loc de întoarcere era cu atât mai mare. Locul de origine devenea, astfel, locul de vacanță, de evadare și de liniște.

CASA NOUĂ

Proiectul casei noi a început în perioada 2008-2009, desfășurându-se într-un ritm lent. Nu reprezenta neapărat o prioritate a beneficiarului, era mereu proiectul și visul către care se întorcea. Inițial, a existat gândirea unei structuri ușoare și a unui spațiu deschis, acesta fiind demersul principal în baza căruia a fost edificată o structură ușoară metalică, reprezentând o etapă premergătoare proiectului nostru.

Acesta a fost stadiul în care am preluat proiectul - o structură neterminată, începând etapa de finalizare a lucrărilor prin realizarea proiectului tehnic, a soluției finale recepționate, respectiv a tuturor lucrărilor și detaliilor necesare pentru arhitectură de interior. Într-o formă, proiectul a fost unul de tip Design & build, precum și construcție în regie proprie, întrucât beneficiarul lucrează în domeniul construcțiilor.

FORMă ȘI AMPLASARE

Amplasarea și conturarea construcției a fost generată de peisaj și de dispunerea în raport cu punctele cardinale - malul și Dunărea reprezentând punctul focal, dar și expunerea sudică. Astfel, gestul a fost unul simplu și natural - generat și de către declivitatea terenului, aflat pe malul Dunării - la Clisură, contribuind în dispunerea funcțională pe două niveluri - parter și etaj.

Dispunerea pe mal și deschiderea către natură a fost, astfel, contrabalansată de opacizarea către drum și acces, și deschiderea totală către terase și fluviu, ponton și piscină.

Intrarea se face dinspre calea de acces, la o cotă intermediară, între cele două niveluri. Casa, în sine, nu are nici parter, nici etaj, ci mai degrabă un nivel inferior/principal, legat cu terasă, piscină și Dunăre, astfel, când familia ajunge, rar folosește ușa principală, de acces la nivelul cu încăperile de cazare/dormitoare, ci folosește porticul care conduce, cu o serie de trepte, la nivelul principal - cel conectat cu deck-ul, unde se petrece de obicei toată activitatea.

Casa a fost gândită pentru adunări cu familia extinsă - părinți, copii, bunici, veri și mătuși, așadar, pe măsură ce musafirii ajung, aceștia se îndreaptă adesea direct către open-space-ul gândit ca inima casei. Această deschidere nu este doar optică, ci se întâmplă și literalmente, ferestrele și ușile către exterior fiind aproape integral glisante, iar când vremea este prielnică, spațiul se deschide pentru a deveni unul continuu, cu prea puține limite între interior și exterior.

Această difuzie între spații se întâmplă și la nivel funcțional, având și o zonă de duș în exterior, ușor accesibilă din zona de zi, cu o conexiune cu elementul principal al terasei - piscina de tip infinity. Gândită pentru a fi privită de la nivelul terasei, aceasta a fost tratată cu finisaje închise la culoare, negre, contrar tuturor sfaturilor și indicațiilor de a adera la ideea generală, împământenită în imaginarul colectiv - al unei piscine tropicale, albastre.

Deși părea antagonic, în final - efectul dorit a fost obținut, o piscină pe terasa casei care se unește vizual cu fluviul și culoarea acestuia, închis-verzuie. Casa, deși a pornit de la îmbrăcarea unui schelet cu forme și spații foarte moderne, caută ca prin fiecare gest și soluție să se unească cu mediul înconjurător.

SPAțIILE CASEI

O serie de spații care difuzează limitele între interior și exterior fac ușoară parcurgerea casei, aducând o serie de elemente întâlnite în resorturi, aducând și mai aproape senzația de escapism în zilele petrecute în casa de vacanță, precum conexiunea piscinei și a dușului acoperit din exterior cu baia și dușul la nivel din parterul imobilului.

Proiectul și ideea au fost gândite mereu și dintr-o perspectivă emoțională, dar și dintr-una pragmatică, reprezentând casa de vacanță a familiei, dar și o investiție consistentă, fiind conturată pentru a putea fi ușor transformată într-o pensiune. Astfel, în cadrul nivelului principal există și un spațiu de tip apartament, cu intrare separată, fiind gândit ca în cazul unei utilizări viitoare în formă de pensiune/spațiu public, acela să fie spațiul unui îngrijitor sau al unui personal permanent.

Separarea funcțională firească, între zona de zi și cea de noapte, a venit natural - nivelul de la bază fiind cel public - cu zona de zi generoasă, pentru toți membrii familiei, bucătărie semideschisă, conectată cu locul de luat masa și terasa generoasă, gândirea fiind a unui spațiu simplu, curat, pentru petrecerea unui timp prețios, de liniște, în sânul familiei.

Conexiunea între nivelul curent și nivelul superior, al zonei de noapte, se face printr-un spațiu pe două niveluri, de tip atrium cu luminător, deschis complet către Dunăre, dar și către cer, continuând lait-motivul casei - acela al transparenței și al comunicării spatiilor între ele.

Dacă ar fi să alegem un singur element caracteristic, acela ar fi cel de transparență deplină a spațiilor, astfel că băile individuale din camere se deschid și acestea prin pereți vitrați către dormitoare, și indirect către fluviu. Singurele spații cu adevărat opace și intime din casă sunt camera centralei și debaraua. Desigur că se pot trage draperiile, dar în starea ei geometrică, casa este un experiment ludic în care oricând poți fi surprins, întrucât singurii vecini sunt pescarii și trecătorii de pe Dunăre.

Toate camerele au baie proprie și au fost gândite în spiritul unui regim hotelier, chiar dacă regimul de folosință este unul privat, locul reprezintă oportunitatea unui evadări din cotidian, aceasta însemnând și că venirea la casa de pe Dunăre se simte ca venirea într-un micro-resort privat și contribuie la atmosfera de vacanță, atât de necesară ca spațiu de retragere din viața urbană, de zi cu zi, a Bucureștiului. Departe de întâlniri, zile petrecute în termeni riguroși, casa devine antiteza și locul ferit, protejat, dar în aceeași măsură deschis.

Dormitorul principal este spațiul în care jocul arhitectural este prezent - având o serie de elemente spectacol, precum cadă stand-alone integrată în spațiul de dormit, dar și un spațiu ferit, de tip birou, care se deschide către o priveliște spre Dunăre, dar și către atriul din zona de zi. Acest spațiu devine un colț privat, în care gândurile se adună și se aștern, de unde se poate privi natura, dar și familia și forfota de la nivelul principal, din bucătărie și living.

ESTETICĂ ȘI ALTE IDEI

O bună parte din ideile care au conturat proiectul au fost fie răspunsuri la nevoi pe care casa veche, strămoașa celei noi, nu le îndeplinea, precum mobilier și obiecte custom pentru o parte din membrii familiei care au o înălțime considerabilă și pentru care lucrurile obișnuite, precum blaturi cu înălțimi de 90 de cm și lavoare montate la 75-80 de cm nu le sunt potrivnice, dar și elemente nostalgice. Unul dintre acestea este șemineul, montat în inima casei, o amintire păstrată în mentalul colectiv al familiei de la casa bătrânească, unde aveau șemineu vechi și unde venirea în vacanță începea mereu cu aprinsul focului. Deși nu ar părea ca un gest necesar pentru o casă care arată mai mult ca un spațiu de folosit vara, gândită pentru a putea fi folosită în toate anotimpurile, șemineul a fost o cerință care nu putea lipsi.

În ceea ce privește paleta de culori și materialitatea spațiilor, aici a fost oportunitatea de a da cât mai multă umanitate scheletului metalic primit ca fiind deja executat. Pereții albi și simplitatea cromatică - alb și negru - devin fundalul potrivit pentru o serie de elemente de lemn recuperate și reutilizate, care se transformă în blaturi, mese și locuri de șezut.

În cadrul parterului, într-o oglindire a deck-ului, plafonul este placat cu lemn și devine firul roșu care leagă toate spațiile, unde căutările principale au fost de reducere a oricăror elemente de prisos, simplificare și reducere la formele cele mai curate.

concluzii

Mediul și contextul acestei case este unul cu foarte mult potențial, dar prea puțin exploatat. Fiind în mediul rural, respectiv într-o zonă cu potențial turistic care s-a dezvoltat exponențial în ultimii 15 ani, aceasta prezintă elementele comune în toate zonele similare ale României - construcții realizare fără proiect și fără autorizații, construcții care speculează potențialul zonei (pensiuni, localuri, etc.) - marea majoritate făcute fără prea mult simț de răspundere. Clădirea noastră se așază într-un contrast semnificativ cu acestea, dar reprezintă viziunea noastră asupra a ceea ce ne-am dori să fie zona. Ca arhitecți, dar uneori și ca utilizatori, și mai ales ca oameni de-ai locului, frumusețea naturală a Cazanelor are nevoie și necesită cât mai multe astfel de intervenții, care să onoreze spectacolul defileelor și istoria.