Limesul Dunărean în România

Intervenții minore in-situ

Dunărea a fost, de-a lungul timpului, o prezență determinantă pentru configurația spațială, geografică, naturală, geo-politică, economică și culturală din teritoriile pe care le străbate. Din perspectivă istorică, fluviul a reprezentat o puternică limită naturală, de separare teritorială, și implicit un teatru de război, dar și un culoar de navigație ce a înlesnit schimburi economice și culturale la nivelul întregii Europe.
Expansiunea Imperiului Roman a determinat transformarea Dunării în graniță între civilizația romană și zonele ocupate de triburi, considerate barbare. Limesul Dunărean făcea parte dintr-un sistem complex de frontiere defensive, ce lega zidul lui Hadrian din Marea Britanie cu limitele Imperiului din Orientul Mijlociu.
Astăzi, din vechiul sistem de fortificații au rămas numeroase vestigii arheologice de-a lungul Dunării: cetăți, castre, așezări civile și elemente de infrastructură. În general, în România, cu puține excepții, aceste situri arheologice sunt puțin cunoscute sau cercetate. Între timp, tendința la nivel european este de a crea rute turistice tematice, o variantă fiind cea a rutelor culturale, Limesul Dunărean reprezentând un filon de interes în acest domeniu.
În perioada iulie 2020 - decembrie 2022, la inițiativa Universității Donau din Krems, s-a desfășurat proiectul „Living Danube Limes - Valorificarea patrimoniului cultural și dezvoltarea turismului sustenabil prin trăirea patrimoniului Limesului Dunărean ca bază pentru o rută culturală” în cadrul Programului Transnațional Dunărea¹. Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” a fost invitată să participe la acest proiect ca partener în consorțiul internațional Living Danube Limes². UAUIM a lucrat în colaborare cu Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
UAUIM a realizat o serie de studii asupra Limesului Dunărean din România, cu scopul identificării modalităților de integrare a siturilor arheologice într-o viitoare rută culturală europeană și o cercetare asupra posibilelor intervenții de sporire a vizibilității patrimoniului istoric.
Prima etapă de studiu s-a concentrat pe identificarea tuturor siturilor arheologice. În vara anului 2021, o echipă comună UAUIM și INCDT a străbătut întreg Limesul Dunărean din România pentru inventarierea stadiului actual al fiecărui sit și a posibilităților de conectare cu infrastructura existentă. Unul dintre rezultatele activității pe teren a fost materialul fotografic, unic prin faptul că, pentru prima dată, toate siturile au fost fotografiate în aceeași perioadă. S-a obținut o imagine de ansamblu clară a situației existente, pentru fiecare sit arheologic în parte, începând cu Dierna, la Orșova, și terminând cu Cetatea Gratiana, de la Dunăvățul de Sus, în apropiere de Brațul Sfântu Gheorghe.
Cercetarea a continuat, în cadrul atelierelor de proiectare din Departamentul „Sinteza proiectării de arhitectură”, Facultatea de Arhitectura din UAUIM. Echipa de îndrumare a dezvoltat o metodă de analiză pentru contextualizarea siturilor în raport cu situația actuală din teritoriile străbătute de Dunăre. S-au realizat lecturi teritoriale pentru fiecare sit, întâi la o scară locală, incluzând Dunărea, cea mai apropiată localitate, elementele de infrastructură, de mediu și turistice. Analiza s-a extins la scări mai mari, cuprinzând mai multe situri, ajungându-se, în final, la scări geografice ce au dus la conturarea unor scenarii turistice.
O concluzie determinantă pentru configurarea unei viitoare rute culturale a fost că, în România, peisajul natural s-a păstrat nealterat în multe situri arheologice. În încercarea de recuperare a autenticității, valoarea peisajului natural reprezintă o calitate unică la nivelul Europei. Siturile arheologice din celelalte țări străbătute de Dunăre, deși conectate la infrastructură și mult mai dezvoltate din punct de vedere turistic, au pierdut demult imaginea originară a contextului natural.
Arhitectul și filosoful francez Paul Virilio considera vechile teatre de război ca fiind un vast muzeu în aer liber (Virilio, 1994). Limesul Dunărean din România, prin peisajele naturale și, paradoxal, lipsa accesibilității, are potențialul de a se transforma într-un muzeu teritorial ce poate recupera imaginile și atmosfera din trecutul istoric. Arhitectul Viollet-le-Duc propunea, odată cu restaurarea monumentelor, și restaurarea teritoriului din care acestea fac parte, văzând o strânsă legătură între elementele geologice și cele arhitecturale (Viollet-le-Duc apud Favre, 1875). În cazul nostru se pune mai puțin problema unei restaurări a peisajului, cât a păstrării lui așa cum este acum. Istoricul și arheologul Vasile Pârvan descria întreg teritoriul Dobrogei ca fiind o cetate (Pârvan, 1923, p.17). Elemente punctuale, cetățile dispersate în peisaj pot fi înțelese doar la scară teritorială, într-un vast sistem defensiv ce funcționează doar împreună cu teritoriul. Amplasamentul și conformarea arhitecturală sunt determinate de context, descifrarea contextului originar fiind esențială pentru înțelegerea siturilor arheologice.
Luând în considerare valoarea de patrimoniu a peisajului, cercetarea a dus la identificarea unor măsuri de vizibilitate și reconstrucție pentru siturile arheologice. Este vorba de intervenții minore in-situ, non-invazive și reversibile, ce se reduc la anumite trasee - poteci turistice, indicatoare, vegetație cu rădăcini de suprafață sau structuri ușoare, provizorii, ce permit reconfigurarea volumelor inițiale sau protejarea șantierelor arheologice. Se propune o externalizare a fluxurilor turistice majore, în zonele urbanizate din apropiere, prin muzee, expoziții sau festivaluri tematice. Prin intermediul tehnologiei se pot face reconstrucții virtuale ale siturilor, degrevând astfel zonele arheologice de o viitoare eventuală infrastructură turistică ce ar putea deteriora peisajul.
Pe baza analizelor teritoriale din prima etapă de studiu, studenții din atelierul de proiectare îndrumat de echipa UAUIM implicată în cercetare au dezvoltat proiecte de scenarii de vizitare pentru toate siturile arheologice ale Limesului Dunărean de pe teritoriul României, detaliind situl pilot de la Sacidava.
Măsurile de sporire a vizibilității propuse de UAUIM au fost aplicate, în timpul proiectului Living Danube Limes, pe toate cele nouă situri pilot din țările de pe Dunăre, selectiv, în funcție de particularitățile locale: Gunzenhausen (Germania), St. Johann im Mauerthale (Austria), Iža (Slovacia), Matrica/Százhalombatta (Ungaria), Ad Labores/Kopačevo (Croația), Lederata/Ram (Serbia), Bononia/Vidin (Bulgaria) și Sacidava (România).
NOTE

1 Interreg Danube Transnational Programme - ”Living Danube Limes - Valorising cultural heritage and fostering sustainable tourism by LIVING the common heritage on the DANUBE LIMES as basis for a Cultural Route”.

2 Danube University Krems; Friedrich-Alexander University Erlangen, Nürnberg; Paris-Lodron-University of Salzburg; National Tourism Cluster „Bulgarian Guide”, Budapest University of Technology and Economics, Institute for Theoretical and Applied Mechanics; Municipal Monument Preservation Institute Bratislava; Slovak University of Technology in Bratislava; Centre for Heritage Interpretation, Sofia; Association of Danube River.
Bibliografie

Favre, A. (1875). Réunion extraordinaire. în: Bulletin de la Société Géologique en France, nr. 3, (pp.145-46)
Pârvan V. (1923). Începuturile vieții romane la gurile Dunării. București: Cultura Națională
Virilio, P. (1994). Bunker Archeology. New York: Princeton Architectural Press