RDW

Conferințele FânFest

Anul acesta, FânFest a avut loc între 12 şi 14 septembrie şi a adus, la Roşia Montană, o serie de conferinţe şi dezbateri relevantă pentru ilustrarea situaţiei în care se află loca­litatea după mai bine de un deceniu de convieţuire cu intenţia exploatării miniere la o scară fără precedent aici. O altă trăsătură dominantă a prelegerilor a fost evidenţierea disponibilităţilor pentru o dezvoltare sustenabliă a loca­lităţii.

Temele discutate au fost: Patrimoniu, resursă pentru dezvoltare. Cazul Roşia Montană (organizator asociaţia Arhitectură. Restaurare. Arheologie, arh. Ştefan Bâlici şi arh. Virgil Apostol); Arheologia peisajului în Cadrilaterul aurifer al Transilvaniei: Roşia Montană – Bucium – Almaşul Mare (arheolog Horia Ciugudean), Cazul Rimetea. Model de valorificare a patrimoniului cultural în dezvoltarea unei comunităţi rurale (arh. Eugen Pănescu), Cazul Roşia Montană în mass-media. Manipulare, presiuni economice, cenzură (jurnalist Mihai Goţiu), Rasism de mediu (Adrian Dohotaru, prof. dr. antrop. Eniko Vincze, soc. Cristina Raţ), Viitorul agriculturii la Roşia Montană (Dan Cişmaş, Eugen David, Ramona Duminicioiu), Campania Salvaţi Roşia Montană – implicare şi activism (jurist Ștefania Siminon, Eugen David, Sorana Olaru-Zăinescu) şi Forum social (Adrian Dohotaru).

Prezentarea Asociaţiei Arhitectură. Restaurare. Arheologie s-a referit la valorile de patrimoniu cultural ale sitului Roşia Montană, la acţiunile asociaţiei pentru salvarea acestora şi la modele de intervenţii din alte comunităţi.

Asociaţia a organizat două şcoli de vară pentru docu­mentarea patrimoniului de la Roşia Montană (realizarea inclusiv de relevee), intervenţii de urgenţă la oficiul parohial reformat (din păcate necontinuate ca urmare a dorinţei proprietarului), intervenţii de urgenţă şi restaurarea casei parohiale unitariene, a realizat proiecte de restaurare pentru alte clădiri şi a dezvoltat o reţea locală ce le-a permis accesul la materiale şi meşteşuguri tradiţionale. Toate acestea s-au făcut cu circa 30.000 de euro. Multiplicarea acestor acţiuni de către cei interesaţi ar duce, cu investiţii punctuale relativ mici, la reabilitarea zonei. Cazul Viscri a fost amintit în cadrul prezentării pentru situaţia la care s-ar putea ajunge şi la Roşia Montană în urma unor astfel de acţiuni punctuale concertate. Într-o aşezare de cinci ori mai mică, urmare a acţiunilor ONG-urilor, în câţiva ani s-a dezvoltat turismul, ajungându-se în 2010 la 12.000 de turişti. Situl minier Blenavon, din Marea Britanie, a fost închis brusc şi toată populaţia a trebuit să se reprofileze. În doar 10 ani, urmare a înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial, 75% din centrul istoric a fost restaurat. S-a ajuns la 100.000 de turişti anual şi s-au creat 100 de locuri de muncă în construcţii. Situl UNESCO Las Médulas (Spania), de asemenea un sit minier, atrage 80.000 de vizitatori anual. Muzeul Aurul Apusenilor din Roşia Montană, potrivit datelor oficiale, a avut anul trecut, fără a se investi în dezvoltarea turismului, 10.000 de bilete vândute. În încheiere a fost adresată invitaţia către alte domenii ştiinţifice de a veni la Roşia Montană cu proiecte care să implice comunitatea locală şi patrimoniul de aici, în vederea generării unei dezvoltări sustenabile.

Prezentarea domnului profesor arheolog Horia Ciugudean a trecut în revistă situaţia celorlalte situri arheologice din Cadrilaterul Aurifer peste care există proiecte de exploatare minieră aflate în diverse stadii de avizare şi a punctat câ­teva din motivele pentru care cercetarea arheologică efec­tuată la Roşia Montană nu poate fi considerată ca fiind suficientă.

Arheologia peisajului este ignorată în descărcările de sar­cină arheologică din România. Se cercetează individual galeriile miniere şi se consideră cercetarea încheiată. Formaţiunea geologică generală şi ansamblul format de aceasta cu galeriile respective nu este luat în considerare. La Roşia Montană probabil mai puţin de 10% din arheologia de peisaj a fost inventariată, nicidecum cercetată. Un alt aspect problematic în cazul cercetării din programul Alburnus Maior este faptul că vestigii ale altor epoci decât cea romană au fost sumar cercetate şi nu au fost discutate în mediul profesional (de exemplu, tumulii din epoca bronzului). De ce se aflau aici cei înmormântaţi? De ce au apărut ei brusc în mileniul III î.H.? De ce au o cultură îndepărtată locului? Care este relaţia între mineritul din zăcămintele feroase (necesare pentru confecţionarea uneltelor cu care se realiza exploatarea) şi neferoase? Prezentarea s-a încheiat cu regretul dispariţiei la presiunea politicului şi acceptul ruşinos din partea unor oameni de ştiinţă în anii ’70 a Masivului Cetate, emblematic pentru peisajul cultural al Roşiei Montane. De menţionat şi că, în epocă, a existat intenţia unor arheologi de a demara procedura de clasare a sitului în Lista UNESCO.

Arhitectul Eugen Pănescu a prezentat cazul reabilitării localităţii Rimetea, cu un important patrimoniu cultural, aflată la puţin peste o oră de mers cu maşina de Roşia Montană. Din punct de vedere istoric profilul principal al localităţii a fost prelucrarea minereului de fier, însă la mijlocul anilor 1990 majoritatea locuitorilor erau puşi în situaţia de a practica agricultura de subzistenţă. Cu ajutorul unei finanţări relativ reduse, dar primită în mod constant de la Consiliului Local al Sectorului 5 Budapesta, beneficiind de un proiect al Transylvania Trust, în câţiva ani localitatea s-a transformat într-o importantă atracţie pentru turiştii străini. Ajutorul a constat în sume de circa 50-100 USD de casă tradiţională, bani suficienţi la sfârşitul anilor 1990 pentru reabilitarea faţadei. Pentru casele ce necesitau intervenţii mai mari, anual, prin concurs, se acordau 10 finanţări de circa 300 USD. În schimbul acestor fonduri nerambursabile se încheia un contract cu un număr restrâns de obligaţii din partea beneficiarului: permierea accesului pentru cercetare, păstrarea şi refa­cerea elementelor identificate ca valoroase, folosirea forţei de muncă locale pentru realizarea intervenţiilor, întreţinerea clădirilor. În timp, programul a căpătat linii de finanţare specializată (reabilitarea ferestrelor, a porţilor) şi, în spiritul protejării caracterului istoric al localităţii, au fost sprijinite intervenţiile pe clădiri recente dacă se foloseau materiale tradiţionale. S-a investit şi în instruirea meşterilor locali. Prin acordarea unor sume mici s-a evitat generarea unei dependenţe a locuitorilor faţă de fondurile externe şi disensiunile în interiorul comunităţii. Modul de acordare al banilor a urmărit încurajarea interesului pentru patrimoniu.

În urma intervenţiei, în sat au rămas aceiaşi locuitori, a rezultat o comunitate mai închegată, a fost sprijinită dez­voltarea investiţiilor private, au fost revitalizate meşte­şuguri tradiţionale, iar profilul economic al aşezării a deve­nit unul majoritar turistic (50 de pensiuni în 2010). În 15 ani s-au investit 300.000 euro, de care au beneficiat 140 de imobile. Din păcate, nu s-a reuşit atragerea de fonduri publice româneşti în proiect.

Prezentarea realizată de jurnalistul Mihai Goţiu, Ca­zul Roşia Montană în mass-media. Manipulare, presi­uni economice, cenzură, a început cu demontarea unor fraze‑cheie promovate în mass-media favorabilă proiectului RMGC. Redăm mai jos doar câteva din acestea.

La nivel mondial, continuarea exploatării aurului este necesară. La ora actuală necesarul de aur de care industria are nevoie poate fi acoperit din reciclare, continuarea exploatării se face doar din raţiuni speculative şi pentru realizarea de obiecte de lux.

RMGC protejează patrimoniul de la Roşia Montană. Multe din casele deţinute de compania minieră în zona protejată, în special cele care nu sunt pe drumul principal, se află într-o stare foarte proastă. Ca exemplu al îngrijirii acordate caselor de către companie a fost dat cazul celei de la nr. 393, datată la 1819 monument istoric, din care se mai păstrează doar temelia.

Patrimoniul construit din Roşia Montană este distrus, iar RMGC este salvarea pentru restaurarea acestuia. Nece­sitatea reabilitării clădirilor a apărut mai cu seamă după achiziţia acestora de către companie, în urma nefolosirii lor. Şi înainte de apariţia companiei erau probleme legate de conservarea patrimoniului, dar acestea nu aveau extinderea de după şi nu se agravau în mod accelerat ca în momentul de faţă.

RMGC a investit în cercetări arheologice care au scos la iveală artefacte extraordinare, cercetări pentru care statul român nu ar fi avut bani niciodată. Investiţiile făcute de companie nu au fost un act caritabil, ci, pentru a obţine avizele necesare proiectului, compania era obligată de lege să întreprindă respectivele cercetări.

Mihai Goţiu a mai arătat că a găsit o parte din artefacte aflate în grija companiei în condiţii fizice şi morale degra­dante.

Susţinerea proiectului RMGC prin referiri la instanţe ce apar în contexte echivoce ca fiind cu mult superioare. A se vedea în acest sens referirea la specialiştii Oxford Policy Management, fără precizări suplimentare. Nu este vorba de un departament al Universităţii Oxford, cum ar putea fi cineva tentat, ci de o firmă de Public Relations. Şi „raportul expertului UNESCO” Dennis Rodwell intens mediatizat a creat câteva neînţelegeri. Nu este vorba de un raport, ci de nişte „consideraţii” (titlul în original: A Reflection on the Relevance and the Suitability of Roşia Montană as a UNESCO Word Heritage Site), relaţia corectă dintre Dennis Rodwell nu trebuie făcută cu UNESCO, ci cu ICOMOS, organizaţie care însă nu atestează experţi. Dennis Rodwell într-adevăr a colaborat cu ICOMOS în alte situaţii. Trist este că aceste confuzii sunt propagate de majoritatea publicaţiilor centrale şi locale care arată un interes suspect pentru unele ştiri în detrimentul altora. În acelaşi timp cu publicarea „raportului expertului UNESCO”, intens mediatizat, avea loc la Bruxelles dezbaterea Roșia Montană in peril, organizată de Europa Nostra, Pro Patri­monio şi de europarlamentarul Daciana Sârbu, unde, mai mulţi specialişti prezentau situaţia localităţii şi susţineau clasarea sitului în Lista UNESCO. Mai mult, la aceeaşi dezbatere, unul din vicepreşedinţii ICOMOS a arătat că „raportul expertului UNESCO” nu reprezintă poziţia organizaţiei, la puţin timp şi ICOMOS România s-a disociat de „raport”. Ştirea a fost trecută cu vederea de publicaţiile care mediatizau amintitul „raport”.

O altă ipostază expusă în prezentare, ce ridică semne de întrebare privind corectitudinea presei, a fost cenzurarea unor materiale contrare proiectului RMGC (dispăriţia de pe pagina web la scurt timp de la publicare).

Trecând peste întrebările deontologice ce ţin de accep­tarea ei, excursia de informare organizată de RMGC pentru jurnaliştii români în Noua Zeelandă a avut o urmare sem­nificativă, la întoarcere au fost realizate materiale care prezentau doar pozitiv exploatarea şi relaţia acesteia cu comunitatea. Cu doar o lună înaintea vizitei, guvernul, urmare a protestelor, decisese să nu prelungească licenţa de exploatare şi astfel să lase în subsol zăcăminte de peste 60 mld. USD. Neobservate de jurnaliştii români au fost şi datele statistice ce arată în zona exploatării, faţă de media regiunii, o populaţie mai îmbătrânită, cu un număr mai mare de indivizi cu probleme mintale, cu o educaţie mai scăzută etc.

Referitor la relaţia RMGC cu presa, Mihai Goţiu a arătat că sumele investite de companie sunt imense, atât luate în modul, cât şi raportat la situaţia actuală a presei româneşti.

Rasism de mediu a prezentat cazul evacuării a 60 de familii, majoritatea de rromi, din centrul orașului Cluj-Napoca, la – 4oC, cu o săptămână înainte de Crăciun. Familiile au fost strămutate în locuinţe sociale ale primăriei aflate lângă groapa de gunoi, la 4 km de oraş. Locuinţele sociale nu îndeplineau cerinţele unui trai decent (nebranşate la utilităţi, neizolate corespunzător, cu un partiu lipsit de intimitate etc.). Rasismul de mediu este cunoscut în literatura de specialitate ca acţiunea de a adopta politici sau reglementări care afectează în mod negativ condiţiile de viaţă ale comunităţilor cu venituri reduse sau minoritare într-un mod disproporţionat faţă de restul populaţiei.

Viitorul agriculturii la Roşia Montană a prezentat, prin exemple concrete, o alternativă la profilul industrial al zonei, cea legată, în principal, de creşterea animalelor. Această ramură a agriculturii este prezentă la Roşia Montană în mod istoric (în special în satul Ţarina).

Campania Salvaţi Roşia Montană – implicare şi activism a constat în prezentarea situaţiei juridice existente şi a celor mai recente acţiuni ale companiei miniere. S-au arătat implicaţiile legislative ridicate de proiectul de modificare a Legii Minelor, iniţiat de senatorii Toni Greblă şi Ion Ruşeţ (în fapt, o suită de prevederi derogative de la legislaţia de mediu, urbanism, din construcţii şi privind protecţia patrimoniului cultural, care duc la arderea etapelor în demararea exploatărilor miniere). Proiectul se află în Camera Deputaţilor, Cameră decizională pe acest proiect.

S-a vorbit de contractul dintre Institutul Naţional al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii, şi RMGC.

Au fost prezentate petiţiile adresate Ministerului Mediului, pentru neacordarea avizului proiectului de exploatare realizat de Roşia Montană Gold Corporation, Ministerului Culturii, pentru retragerea descărcării de sarcină arheolo­gică a Masivului Cârnic, şi Camerei Deputaţilor, pentru respingerea proiectului de modificare a Legii Minelor.

În cadrul întâlnirii Forum social, Adrian Dohotaru a prezentat iniţiativa Critic Atac, care vizează realizarea unei reţele de ONG-uri şi persoane care să poată propune politicienilor teme de reflexie. S-a vorbit despre implicarea cetăţenilor şi sprijinirea creării unor organizaţii locale pentru a transmite administraţiei problemele comunităţii.

Festivalul Fânului, FânFest, este o manifestare culturală de amploare în cadrul căreia au loc: concerte de muzică live, spectacole de teatru, proiecţii de film, conferinţe, târguri tradiţionale şi home-made, ghidaje turistice, activități tip adventure park etc. FânFest are loc la Roşia Montană şi a pornit ca formă de protest față de proiectul minier propus de RMGC. În cadrul FânFest sunt promovate alternative de dezvoltare locală.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog