RDW

Recuperarea malului apei, Ditrău, jud. Harghita

04

Axa economică de odinioară a comunei – apa curgătoare, punctată cu mori, joagăre şi pive de apă – se citeşte doar ca o junglă impenetrabilă de vegetaţie ad-hoc, minată de gunoiul aruncat/ adus de năvala de după potop. Cam asta era situaţia înainte de intervenţie: o scurtătură pietonală abandonată, aproape uitată, năpădită, fără folos.

Ridicarea topografică iozefină prezintă trecutul „perfect”, cu structura „zecimei”, şi semnalizează două mori de apă pe acest loc, iar a treia ridicare topografică a Transilvaniei confirmă existenţa îndelungată în timp a morilor. Morile, spargerea gheţii, legarea şi stabilizarea malului, brăzdarea pietrei morii, ropotul de mitralieră al apei care învârte roata sunt duse din secolul trecut şi nu vor fi înviate de nostalgie, cum nici roata timpului nu poate fi dată înapoi.

Deşi memoria trecutului recent păstrează încă vie o jerbă de amintiri: moşul care îşi spală mâinile brăzdate după o zi de lucru, aplecându-se peste momentele nerepetabile spălate de apă, femei spălând rufe pe mal, ritmul maiului pe fundalul bârfelor duse de val, umbra sălciilor şi arinilor dansând peste oglinda de apă sub camuflajul vegetaţiei înalte.

Cum s-a ajuns aici? 

Pe de o parte, drumul naţional – intens circulat – a izolat acest colţ de ţesutul rural al „zecimei” (organizarea caracteristică a satelor din Secuime, unitate mai mică decât satul, poate o treime din sat, chiar mai mică), dar în care comunitatea locală s-a organizat foarte bine, viaţa fiind dură în munţi, la asigurarea graniţei.

Pe de altă parte, s-a rupt scara locului, în loc de volume tradiţionale avem în stânga şi în dreapta două clădiri, „cât un bloc” fiecare: casa de cultură, respectiv clădirea cooperativei din perioada socialistă. Această rupere de scară a însemnat şi ştergerea ţesutului rural tipic.

Spaţiul de lângă pârâul din Ditrău era, deci, un loc nedefinit şi destructurat, în care, practic, omul se pierdea în spaţiul amorf mărginit vast de o casă de cultură din perioada socialistă, iar proiectul are la bază două idei şi un singur scop: recâştigarea malului şi facilitarea contactelor dintre localnici, deci contribuția la îmbunătăţirea elementelor de viaţă urbană/ rurală într-un cadru adecvat, implicit dezvoltarea comunităţii locale într-o lume în care comunitatea „zecimelor” nu mai există, spaţiul destructurat fiind o dovadă elocventă.  (…)

Citiți textul integral în numărul 6 / 2015 al Revistei Arhitectura

03 04

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog