„Nostalgia frumuseții caste”. Arhitectul Victor Asquini și familiile din Majano în România

După Congresul de la Berlin din 1878, mulți lucrători venețieni și friulani au decis să emigreze în România, atrași de oportunitățile locurilor de muncă pe care noul stat le putea oferi. Migrația din regiunile italiene către Regatul României s-a intensificat după 1881, devenind din ce în ce mai intensă. Migrația a implicat un număr încă nedeterminat de muncitori necalificați, mineri, tăietori de lemne, dar, de asemenea, de personalități care au lăsat dovezi clare, tangibile ale șederii lor aici. Nu lipsesc firmele mici de construcții, constructori și meșteri, lucrătorii în mozaic și faianță, arhitecți și ingineri, muncitori calificați și profesioniști; în general, profesioniști care, în România, la acea vreme, lipseau. Au venit nume-roase persoane, din diferite provincii, în special din provincia venețiană, proaspăt alipită Regatului Italiei. În acei ani, monarhia din România a depus eforturi pentru a putea fi la nivelul celorlalte puteri europene, încercând în mod constant să încurajeze crearea de infrastructuri adecvate și anga-jându-se tot mai mult în a facilita încheierea unei serii de lucrări publice de care țara a fost lipsită.

Printre cei care s-au stabilit în România, un interes aparte îl reprezintă figura lui Victor Asquini (1892-1969), arhitect de origine friulană, care și-a desfășurat activitatea în București. În timpul carierei sale, a dat dovadă de valoroase aptitudini tehnice, arhitecturale și publicistice, dovedindu-se a fi un interpret unic al arhitecturii moderne românești de la începutul secolului al XX-lea. În București, Victor Asquini a proiectat o serie de clădiri (locuințe individuale, vile și blocuri cu multe etaje), destinate în primul rând clienților privați. Între acestea se regăsesc casa Rossi, construită în 1932-1933 (demolată) și reședința Tabacu - aceeași perioadă. Ambele sunt un amestec de Art Deco, Modern și stil mediteranean. Au fost urmate de alte clădiri speciale prin caracteristicile lor (reședința Apostolescu, 1937-1938; vila Enculescu, 1939-1940; casa Pomojescu, 1941-1942). Construcțiile care îi sunt atribuite sunt caracterizate prin acuratețea soluțiilor, în condițiile în care elementele geometrice reprezentate de motive clasice sunt combinate cu Art Deco.

Autor a numeroase articole tehnice ce au apărut în reviste importante ale perioadei interbelice (inclusiv „Arhitectura” și „Căminul”), Victor Asquini este cunoscut pentru manualul „Indicator Tehnic în Construcții. Date Tehnice, Organizarea lucrărilor, Metode de lucru, Analize de prețuri”, publicat în 1938. Acesta este considerat în continuare de actualitate, deoarece conține informații utile privind diferitele metode de construcție, calitatea materialelor folosite, toate însoțite de o analiză atentă a prețurilor.

* Paolo Tomasella (n. 1963) este arhitect cu studii arhitecturale la Venezia - IUAV. A finalizat doctoratul în Arhitectură tehnică la Universitatea din Trieste în anul 2001. În 1999 a fost bursier la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. A publicat numeroase eseuri și contribuții. Ultimul titlul este a treia carte pe această temă.