Curing Nostalgia. Remedies for a Historical Emotion

Galeria de Artă Contemporană, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu

În perioada 27 iulie-24 august 2012, la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, în cadrul Secțiunii Curatorilor Tineri, se poate vizita expoziția organizată de curatorul Cătălina Bolozan, Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion.

Secțiunea Curatorilor Tineri a fost lansată în anul 2007, plecând de la raționamentul că, în vremuri incerte din punct de vedere social și economic, stabilitatea și backgroundul de istoria artei pe care îl oferă muzeul compun un cadru pentru curatorii tineri. Acest context inovativ și intens îi învață funcțiile muzeului și ale galeriei și îi ajută să gândească diferit programele lor curatoriale.

Inspirată de dezbateri actuale provocate de problematica nostalgiei în zona artistică, expoziția reunește lucrări de fotografie, pictură, ceramică și colaj care problematizează relația dintre nostalgie și progres, conexiunile narative dintre istoria personală și cea colectivă, provocând limitările și constrângerile mentale impuse de conceptul de timp.

Artiștii selectați de Cătălina Bolozan - Julie Cockburn, Alexandra March, Kazuya Tsuji, Luke Twigger, din Marea Britanie - încearcă să analizeze impactul nostalgiei asupra conștientului colectiv contemporan și asupra modului în care acest proces afectează produsul artistic contemporan.

„Maladia secolului”, nostalgia, nu definește doar atașamentul pentru un loc cunoscut, iubit, familiar, ci și dorul după un timp trecut, uneori doar imaginat, întotdeauna idealizat și imposibil de recuperat. Nostalgia nu este doar retrospectivă, poate fi și prospectivă. Spre deosebire de melancolie, care este limitată la conștiința personală, nostalgia se referă la relația dintre biografia individuală și biografia grupurilor, dintre memoria personală și cea colectivă. Are o dimensiune utopică, doar că nu mai este direcționată către viitor. Uneori se poate îndrepta simultan în ambele direcții. Nostalgicul își dorește să reviziteze timpul ca și spațiul, refuzând să accepte ireversibili-ta-tea acestuia și simțindu-se sufocat de limitele convenționale ale celor două concepte.

Nostalgia este, în cele din urmă, „rebeliune împotriva ideii moderne de timp, a timpului istoric ce presupune progres”, consideră Svetlana Boym, teoretician al conceptului.

Acest nou tip de „afecțiune” universală și colectivă, caracteristic mai ales generați-ilor tinere, este vizibil în entuziasmul pentru cultura vintage, predilecția pentru experi-ențele și produsele retro - modalități de ex-pri-mare ale atașamentului pentru trecut și tentative de a-l recuperara. Dar în ciuda aspectului său seducător, nostalgia descura-jează evoluția, inovația, experimentul și faci-litează întoarcerea și raportarea constantă la trecut.

În acest context, produsul artistic contem-poran - inundat de referințe către trecut - pare incapabil de a se reinventa, ajungând să fie catalogat drept o eternă pastișă. Resorturile din spatele acestui atașament, motivațiile care îl susțin, dar și modalitățile prin care trecutul poate fi transformat în noutate sunt câteva dintre ideile pe care acest proiect încearcă să le pună în discuție.

Făcând uz de mecanismele unui proces psihic retrograd (nostalgia), artiștii invitați să participe în acest proiect creează obiecte inovatoare, puternic estetizate, care vorbesc despre relațiile contradictorii dintre trecut și viitor, despre sentimentalism, individualitate, originalitate și progres.

Relația acestora cu trecutul este una con-tradictorie: concomitent, fiecare dintre ei îl omagiază, provoacă, ironizează și desfiin-țează, reușind să se distingă drept inovatori, dacă nu ai unui nou limbaj artistic, atunci al unui nou tip de sensibilitate. Această modalitate unică de a se raporta la trecut - cu respect și ironie în același timp - este ceea ce îi face relevanți și capabili să surpindă cu precizie spiritul vremurilor actuale și să creeze un limbaj artistic al prezentului.

Cătălina Bolozan este jurnalist și manager cultural independent din București; trăiește la Londra. Este interesată să inițieze proiecte curatoriale bazate pe cercetare și să susțină inițiative artistice participative, care investighează istoriile personale și modul în care acestea pot deveni colective, formarea și propagarea trendurilor culturale și legăturile care iau naștere între aceste concepte.

A studiat Management Cultural la London Metropolitan University din Londra și colaborează cu diverse spații artistice din Marea Britanie și România.

Julie Cockburn este o artistă din Londra care lucrează cu fotografii și picturi vintage, pentru a produce imagini ce interpretează trecutul într-un limbaj vizual nou și neașteptat. Folosindu-se de broderie și colaj, aceasta descompune imaginea originală pentru a o recompune în distorsiuni care invocă un acut simț al momentului. Cockburn adaugă un nou strat la povestea deja existentă în imagine creând condiții pentru noi interpretări narative și înțelesuri vizuale, prelungind astfel viața unei imagini muribunde.

Julie Cockburn a studiat la Central Saint Martins College of Art and Design și Chelsea College of Art și a expus în muzee și galerii din Europa și America.

Alexandra March este o artistă emergentă nominalizată în Caitlin Guide 2012, ghidul celor mai promițători 40 de absolvenți ai facultăților de arte din Marea Britanie. Lucrările sale explorează legăturile de familie și procesul de identificare ca metode în formarea identității.

În acestă expoziție, artista va prezenta trei lucrări noi din seria Seventies Romance Portraits care investighează conexiunile sentimentale dintre nostalgie și kitsch atât prin simbolistică, cât și prin modul de executare. Alexandra March a absolvit Wimbledon College of Art în 2011.

Kazuya Tsuji este un artist japonez care trăiește și lucrează la Londra. Lucrările sale încearcă să reactiveze atracția către imagini banale, repetitive, care ne înconjoară zilnic: reviste de modă, cărți second-hand sau fotografii vechi.

De cele mai multe ori, arta sa apare total accidental și implică alterarea ima-ginilor prin intermediul unor obiecte prozaice, cum sunt piunezele sau pris-mele, dar efectul final este unul complet neprăvăzut, surprinzător și poetic. Kazuya Tsuji a absolvit Chelsea College of Art în 2010.

Luke Twigger e un artist britanica cărui practică desconsi-de-ră și provoacă ideile preconcepute și limitările comune asociate cu ideea de kitsch. Obiectele pe care acesta le creează sunt proiecții ale unei realității artificiale, inten-sificate, reflectând asupra idealurilor, aspirațiilor, preferințelor vernaculare și asupra conceptelor de clasă și gust. Luke Twigger este student la Royal College of Art în Londra și a fost nominalizat la Debut Contem-porary Art School Awards 2012.

Extras din textul curatorial al Cătălinei Bolozan și pus la dispoziție de Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Sibiu.