Promisiuni

Diplome UAUIM 2012 - Centru al Tehnicii Fierului Govăjdia

Restaurarea furnalului de secol al XIX-lea

autor proiect: Dan Cioclu

îndrumător arh.: prof.dr.arh. Ștefan Bâlici

îndrumător strct.: ing. Anton Ionescu

Din ansamblul industrial de secol al XIX-lea de la Govăjdia mai sunt câteva ruine, care oferă totuși o lectură completă, însă nu instantanee, a întregii povești a acestui loc. Încă din primele consemnări istorice, trecutul localității Govăjdia este strâns legat de prelucrarea fierului. Ateliere meșteșugărești sunt atestate de mai bine de 500 de ani.

Această tradiție a fierăritului avea să culmineze cu activitatea furnalului de secol al XIX-lea. Avem astfel mărturia unor procese care au format o comunitate și pe care au continuat să o susțină pentru mai bine de un secol. Ele au marcat în mod vizibil, dar nu iremediabil, cadrul natural și au consolidat o identitate a acestui loc.

O lectură nu neapărat aprofundată, dar cu siguranță sensibilă, va scoate în evidență două valori majore pe care orice intervenție trebuie să și le asume. Prima constă în valoarea istorică, arhitecturală și documentară. În cazul de față, furnalul și ruinele care stau mărturie unui mod de viață bazat pe prelucrarea fierului. A doua o reprezintă valoarea cadrului natural. Ambele valori sunt suficient de puternice și prezente (în moduri diferite), astfel încât reprimarea sau ignorarea uneia dintre ele trebuie considerată inadmisibilă.

Soluția propusă se axează pe dialogul între patrimoniul industrial și peisaj, mai exact, pe valorificarea și materializarea acestei legături la nivelul unui ansamblu ca mărturie vie a trecutului meșteșugăresc/industrial. Intervenția dorește să se subordoneze cadrului natural și să se raporteze la specificul arhitectural-industrial al zonei, conturând imaginea peisajului industrial cândva existent. Proiectul încearcă restabilirea echilibrului dintre patrimoniul industrial și peisaj prin propunerea unui centru al tehnicii fierului. Acest program, deși vag prin denumire, permite integrarea unor funcțiuni flexibile și complementare care să permită valorificarea ansamblului industrial și a împrejurimilor pe mai multe paliere.

Funcțiunile propuse includ un spațiu expozițional, demonstrativ și comemorativ, materializat în interiorul furnalului. Acesta evocă trecutul metalurgic. Este utilă și necesară realizarea unui atelier de prelucrarea a fierului, care implică activ și permanent comunitatea. Prin instruirea unor meșteri rezidenți se va asigura o producție constantă și reluarea activităților tradiționale în zonă. O funcțiune esențială acestui centru este cea educațională. Cunoașterea trecutului și practicilor acestui loc necesită desfășurarea unor activități teoretice și practice, de lungă sau scurtă durată. Există spații pentru cursuri, prezentări și activități practice. Spațiile pentru cazare valorifică potențialul turistic al zonei și determină o mai bună înțelegere a relației dintre ansamblul industrial și peisaj.

Contextul economic și social specific micii localități rurale Govăjdia este cel al unei așezări aflate în regres (economic) ca urmare a procesului dezindustrializării și a externalizării spațiilor de producție. Furnalul, simbol al localității, își mai păstrează reprezentativitatea datorită valorii sale istorice, și nu ca punct de pornire pentru dezvoltarea economică și a activităților în zonă. În acest sens, proiectul de față propune amenajarea unei serii de spații și funcțiuni complementare, subordonate ansam-blului principal al centrului fierului, ce au ca scop atingerea unei stări de autosuficiență economică, prin dezvoltarea turismului (industrial și nu numai) și polarizarea vieții și activităților sociale ale satelor din împrejurimi.

Instrumentele de implementare a acestui proiect au rezultat din nevoile particulare ale construcțiilor existente pe sit și a spațiilor ce urmează a fi găzduite.

Primul dintre aceste instrumente - și o primă etapă în realizarea acestui proiect - o constituie restaurarea fur-nalului de la Govăjdia. Statutul de monument istoric im-pune protejarea și conservarea sa. Astfel, scopul acestei intervenții nu este de a reproduce o imagine fidelă celei furnalului de acum un secol, ci de a conserva și pune în evidență diferitele etape ale evoluției sale.

Un al doilea instrument este reinterpretarea ruinelor fostelor spații de producție și depozitare. Această inter-venție are ca scop întregirea la nivel volumetric a ansam-blului de secol al XIX-lea, oferind totuși libertate în ceea ce privește configurația spațială și funcțională a noilor construcții.

O a treia etapă și un al treilea instrument de intervenție îl constituie realizarea unor elemente de legătură și articulare a spațiilor reconstituite anterior. Se propune realizarea a trei volume tangente corpului furnalului, care să permită comunicarea cu spațiile vecine ale atelierului de fierărie și spațiului expozițional demonstrativ și care să cuprindă și funcțiunile anexe necesare unui spațiu muzeal. Legătura dintre zona de activități și cea de cazare se va realiza printr-o pasarelă metalică, iar spațiul interior al furnalului va fi restructurat printr-un sistem de platforme și pasarele realizate din structuri metalice ușoare.

O ultimă intervenție, redusă ca nivel de investiții, dar importantă ca impact social (și implicit economic), o constituie amenajarea zonelor de activități, precum cea pentru găzduirea de târguri rurale sau meșteșugărești, a unui teren pentru activități sportive sau culturale și a unui amfiteatru natural. Acestea generează un complex de activități complementare ansamblului centrului fierului.

Concluzii

Valorificarea ruinelor existente se face prin reinterpretarea spațiilor originare de producție, depozitare sau administrative. Acestea sunt remodelate astfel încât să poată găzdui funcțiuni noi și, implicit, un nou ciclu de activități. Prin această intervenție arhitecturală, cinstirea mărturiei istorice a locului și a valorii cadrului natural se bazează pe construirea unui nou peisaj industrial, fidel celui inițial. O reutilizare pur industrială a acestor spații s-ar dovedi eronată, la fel muzeificarea acestora în scopul conservării. Soluția se găsește în realizarea unui spațiu activ în care funcțiunea industrială este substituită de o funcțiune culturală-turistică-educativă. Menținerea în viață a măiestriei unui meștesug este una crucială nu doar pentru conservarea monumentului, ci și pentru cultura locală în ansamblul său.