Pensiune agroturistică la Bughea de Jos

Coordonatori:

conf. dr. arh. Georgică Mitrache

prep. drd. arh. Dragoș Mihai Dordea

prep. drd. arh. Ana Maria Machedon

foto: Dragoș Mihai Dordea

În dezbaterile din mediul arhitectural privind identitatea, „tradiția” a devenit un cuvânt-cheie, înțelesul său fiind legat astăzi de subiectele pe care încearcă să le explice. Fiind un cuvânt-cheie, exercițiul interogației devine esențial în a înțelege contextul socio-cultural în care se manifestă. Examinând discursurile intersectate ale tradiției, identificarea felului în care se manifestă identitățile socio-culturale capătă o importanță majoră. De ce este importantă această interogație? Deoarece prin interogație experimentăm exercițiul înțelegerii, al încadrării, interpelării raționalității tradiției, al cunoașterii practicilor contingente secolului al XXI-lea. Interogând tradiția obținem un nou angajament pentru felul în care aceasta subzistă, este mobilizată sau expusă. Apare aici întrebarea dacă tradiția este independentă față de felul în care ea se expune. Ne punem întrebarea asupra relației dintre tradiție și arhitectură și modul în care arhitectura poate fi mediul de manisfestare a tradiției. Se poate spune că tradiția este legătura dintre dialectul imaginarului cult și realitatea materială a mediului construit.

Pentru dezvoltarea acestui subiect s-a încercat un dialog cu studenții pe tema raportului tradiție-arhitectură prin intermediul unui exercițiu care să pună împreună contextul, o temă întocmită pe baza unei cerințe reale și condiționările avizatorului. În cadrul tematicii de semestru a anului 4 - Operații în situri cu personalitate - s-a propus ca temă pentru proiectul de Atelier, cu durată de 4 săptămâni, realizarea unei propuneri pentru o pensiune agroturistică în comuna Bughea de Jos, Argeș.

Comuna Bughea de Jos este situată în nordul județului Argeș, în zona subcarpatică a Carpaților Meridionali, pe malul stâng al Râului Bughea și interfluviul Bughea-Bratia. Situl ales pentru studiu se află în zona centrală și are acces din două străzi diferite. Pe sit, la strada principală, se află o casă de la sfârșitul sec XIX-începutul sec. XX (1). Construcția prezintă o tipologie specifică zonei (2, 3), dar și ornamente ce atestă influențele stilistice provenite din arhitectura urbană a vremii. Propunerile pentru noua pensiune au pornit de la premisa că se va construi un corp nou de clădire în partea nordică a sitului, ce se prezintă ca o vastă zonă puțin construită în spatele caselor de la strada principală (4, 5). Accesul pe sit la noua pensiune se va face din strada secundară. Între timp, clădirea veche să fie conservată în starea actuală, urmând ca, după realizarea construcției noi, să fie restaurată și integrată în ansamblul turistic. Prin proiect s-a urmărit și modul în care se va dezvolta această relație între cele două construcții, într-o etapă ulterioară.

S-a pornit de la premisa confruntării cu un sit și cu un program real. Mai mult decât atât, studenții au fost puși în situația de a respecta prevederile dimensionale prevăzute de norma metodologică pentru clasificarea structurilor turistice și de a se confrunta critic cu ghidul privind elementele caracteristice ale tipologiilor arhitecturii specific locale elaborat de OAR pentru evaluarea proiectelor reale de pensiuni agroturistice.

Programul de arhitectură pentru construcția nouă a prevăzut: 8 camere de cazare, zonă de zi, spațiu de luat masa, bucătărie, spațiu depozitare, spații tehnice. O condiție specifică a fost dotarea camerelor cu baie și terasă și să fie concepute pentru două persoane. Dimensionarea lor va fi făcută însă astfel încât să își poată mări capacitatea până la maximum 4 persoane (2 părinți și 2 copii). Zona de luat masa a trebuit, de asemenea, dimensionată pentru a putea gazdui 32 de persoane. Se va proiecta amenajarea curții pentru activități de relaxare. Vor fi propuse modalități ecologice de asigurare a încălzirii și evacuării și procesării apelor uzate. De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea realizării unei relative autonomii energetice. Construcția poate fi racordată la rețeaua publică de apă și energie electrică.

Proiectele au fost îndrumate și evaluate pentru:

- Înțelegerea mecanismelor de constituire a țesutului tradițional și modul specific de viață în așezările rurale;

- Observarea mutațiilor ce au apărut în teritoriul rural;

- Prelucrarea elementelor de cadru natural și a relațiilor spațiale specifice modului de construire discontinuu;

- Interpretarea elementelor de limbaj architectural.

Ca mod de lucru s-a urmărit dezvoltarea proiectului pornind de la imagini (exterioare și interioare) și de la cuvinte-cheie; materializarea proiectului s-a făcut prin secțiuni de principiu și modelarea planurilor în concordanță cu acestea.

Cele 6 proiecte de mai jos au propus interpretări diferite ale noii construcții, care utilizează ca punct de plecare atât casele principale, dar și construcțiile-anexă ce se observă în zonă - fânare, grajduri etc.

Alina Gaiu

Demersul acestui proiect a avut ca punct de plecare inventarierea elementelor contextului și o regândire a funcțiunii de cazare astfel încât să corespundă nevoilor și modului de a trăi al omului contemporan, dar care să îi ofere, totodată, și experiența traiului rural tradițional. Spațiile de tranziție devin loc de relaxare și de contemplare, iar logica deschiderii caselor spre sud se regăsește în orientarea camerelor spre același punct cardinal.

Volumetriile masive, cromatica, limbajul care apropie această arhitectură vernaculară de simplitatea formală a modernismului m-au îndreptat în abordarea propunerii spre o simplificare și o abstractizare a formelor. Pentru păstrarea scării mici a caselor, am împărțit la nivelul superior cele opt camere ale pensiunii în grupuri de două, respectiv patru camere, care împreună cu parterul destinat funcțiunilor de zi (livingul, locul de luat masa, bucătăria - în relație cu spațiul exterior de gătit) alcătuiesc totul unitar, funcțional, al casei tradiționale. Cele trei case astfel obținute sunt conectate de o terasă care asigură accesul în camere și o perspectivă amplă asupra curții și împrejurimilor.

Călin Lupulescu

Plecând de la tipologia hambarului, ce este întâlnit pretutindeni în peisajul din Bughea de Jos și care contribuie la specificul imaginii zonei, am propus o pensiune cu un parter masiv din zidărie de piatră și „pod” cu structură de lemn. Parterul conține zona de primire, bucătăria, zona de luat masa, bucătăria de vară și terasa acoperită. La camerele de cazare și la camera de zi se ajunge pe o scară ce traversează pensiunea pe direcție longitudinală, terminându-se cu un balcon ce se deschide spre peisajul satului. Primele patru camere de cazare au supante, iar celelalte patru sunt dezvoltate pe un singur nivel. Pe o scară secundară se poate ajunge la camera de zi comună, destinată oaspeților pensiunii, ce se dezvoltă pe toată înălțimea podului și care este orientată spre peisajul montan.

Carmen Petrea

Obiect autonom, casa tradițională din Bughea de Jos se delimitează net de cota terenului; spațiile de la parter, ce par obținute în urma unui proces de substracție dintr-un volum masiv, nu se prelungesc în afara perimetrului casei. Etajul are o prezență mai extrovertită, prelungindu-se în exterior cu spațiul prispei, și este obținut prin adiționarea de elemente verticale peste care se așază un element orizontal. Acoperișul nu contribuie la spațialitatea interioară a casei.

Proiectul păstrează aceste caracteristici spațiale și funcționale, oferindu-le locuitorilor temporari ai pensiunii experiența locuirii în casa tradițională; fiecare unitate de cazare are propria intrare și propria circulație verticală, spațiile umede și cele comune fiind amplasate la parter, iar cele de locuit, la etaj. Zonele dublu vitrate de la parter funcționează ca sere iarna, iar vara se pot deschide complet, spațiile comune devenind astfel spații exterioare. Prin tratarea scenografică a acoperișului, proiectul se înscrie în scara obiectelor din zonă și stabilește un dialog cu un limbaj arhitectural și cu o tradiție constructivă specifice locului.

Ioana Păvălucă

Nevoia de a adăuga o construcție nouă unui loc ce mai păstrează frânturi de trecut - casele străbunicilor, care au luat model casele boierilor lor - te face să începi să scotocești prin poduri și lăzi de zestre. Cu atât mai mult cu cât noua construcție va fi o casă de oaspeți. Cum poți așeza fotografia ta lângă a lor, pentu ca oaspeții să vadă că tu ești al lor și ei sunt ai tăi? Cum poți să-ți așezi cuburile de jucărie lângă broderia bunicii? Învățând de la ei, faci întâi ca ei, apoi descoperi ce poți pune în plus. Dar dacă nu mai are cine te învăța? Dacă nu vrei să-i pierzi din amintire, începi să recompui atmosfera. Îți învelești cuburile în broderia bunicii. Sunt ale tale, dar încep să arate și să miroasă ca ea... și se potrivesc mai bine lângă uneltele bunicului.

Raluca Sturzu

Intervenția își propune să preia din tipologia caselor din localitatea Bughea de Jos două elemente definitorii: soclul puternic din piatră și ansamblul lejer (lemn) format din etaj și din acoperirea în șarpantă. Fânarele din anexele gospodărești reprezintă o variantă esențializată a acestui binom. De asemenea, topografia și parcelarul determină un peisaj caracterizat printr-o alternanță de planuri și orientări ale construitului. În acest context, pensiunea reprezintă ranforsarea tipului prin simplificare (soclu opac + etaj transparent) și repetiție (3 entități cu orientare alternantă spre stradă - latura lungă/scurtă, conectate printr-o aceeași bază). Din punct de vedere funcțional, soclul determină un spațiu continuu în care sunt repartizate activitățile diurne, în timp ce etajul cuprinde partițiile camerelor. Materialele alese sunt betonul finisat brut pentru soclul opac și policarbonatul cu termoizolație transparentă pentru etaj, iar tabla de oțel alb utilizată ca învelitoare a șarpantei accentuează unitatea etaj-șarpantă.

Simina Anamaria Purcaru

Pensiune la Bughea de Jos sau cum să înțeleg tradiția.

Poate că până la acest proiect rezumam tradiția la un mix de forme, citate, uneori materiale a căror proveniență este trecutul. Însă așa n-am reușit să pornesc nimic. M-am gândit apoi să judec principiile, ce anume le-a generat și ce rezultat au dat în contextul lor trecut. Am încercat să le aplic acum, să le adaptez sau să găsesc principii noi. Am ajuns la concluzia că lucrul cu tradiția înseamnă mai mult cum și mai puțin ce.

În baza acestei revelații am decorticat programul (pensiune) și contextul (Bughea). A ieșit o casă bine așezată, care privește împrejur. Un parter centripet, masiv, labirintic, din pământ. Prispa interioară alveolară adună în jurul ei locuirea. Un etaj centrifug, detașat, deschis, din lemn. Foișorul răspândește celelalte funcțiuni. Cele două registre se leagă prin prispă și comunică fiecare diferit cu exteriorul. Parterul se ascunde și captează împrejurul printr-o propilee sau punctual prin ferestre. Etajul se descoperă, împrăștie vederea, este una cu împrejurul.

Așa am înțeles eu tradiția. Pentru moment.