Detalii de proiect

Concurs de arhitectură Țara Moților

Un concurs având ca subiect proiectarea unei case - iată o tentație care e mereu proaspătă pentru un arhitect. O colaborare bună și guvernată de respect între decidenții din administrația publică și profesioniști - iată o situație cu care ne întâlnim, în domeniul arhitecturii și al urbanismului, din ce în ce mai rar.

„Concursul de arhitectură contemporană în Țara Moților” reunește cele două elemente menționate mai sus. Organizat de Consiliul Județean Alba - marcând buna conlucrare între Ion Dumitrel, un președinte care înțelege rolul culturii și al educației în dezvoltarea teritorială, și Eugenia Mărginean, arhitect-șef de județ cu experiență greu egalabilă, dar și cu pasiune neobosită - concursul a avut două secțiuni: o casă de locuit - 31 proiecte participante - și o pensiune turistică având maximum 15 camere și restaurant - 16 proiecte. Filiala locală a UAR, condusă de arh. Stelian Fleschin, a cooperat cu organizatorii, iar faptul că acest concurs este integral organizat și desfășurat local ar trebui să fie apreciat - și încurajat - de organizațiile și profesioniștii ce militează pentru concursuri de arhitectură și urbanism.

Juriul, între ai cărui membri am avut onoarea să mă număr, a fost condus de reputatul arhitect Ioan Străjan, vicepreședintele filialei UAR, și a mai cuprins pe arh. Stelian Fleschin, conf. dr. arh. Andrei Luncan, arh. Eugenia Mărginean. Au fost necesare, în cele două zile ale reuniunii juriului, mai multe runde de analizare și selecție a proiectelor - cu tact și perseverență, Ioan Străjan a mediat și uneori arbitrat opinii, schimbări de opțiuni și câteodată dispute, desfășurate cu deferență și umor colegial; un juriu în care onoarea de a face parte a fost dublată de bucurie profesională și empatie. Au fost acordate câte trei premii și o mențiune la fiecare din cele două secțiuni.

Prospețimea, abordarea fără complexe și atenția față de peisajul ale cărui părți vor deveni casa de locuit sau pensiunea sunt primele impresii pe care le generează cele 47 proiecte. Siluetele piramidale ale caselor din zonă și asocierea volumelor construite dintr-o gospodărie de moți au fost elementele care s-au impus ca repere esențiale în arhitectura propusă. Respectul față de siluetă și scară sunt calități ale mai tuturor proiectelor, iar decizia organizatorilor de a „ne identifica geografic” amplasamentele oferă șansa unei „verificări” interesante.

Cele două loturi - 2.100 mp pe malul unui pârâu pentru casă de locuit și 3.300 mp pentru pensiune - au de fapt, dincolo de dimensiunile, relieful, forma și vecinătățile imediate - comunicate în temă - și o localizare care nu a fost dezvăluită - Poiana Vadului și Albac. Poate părea discutabilă decizia „non-localizării” - nevoia unor proiecte „model de referință” justifică desprinderea de condiționările/reperele unui anume cadru, după cum în această paradigmă sunt mai potriviți „clienți generici” decât proprietari-beneficiari reali. E posibilă însă și un fel de „verificare prin introducere în grilă” (cum ar spune studenții) - aducerea propunerilor în localizarea reală și „citirea” lor în acel context. Mi-aș fi dorit poate șansa unei astfel de simulări - ea ar fi spectaculoasă chiar și post-concurs.

În ceea ce privește casa de locuit, atât abordarea mono-bloc, cât și cea pavilionară au ales o atitudine de reverență față de proporțiile construcțiilor tradiționale; în același spirit, o atenție - în cele mai multe cazuri, o sofisticată compoziție - față de acces, față de „apropiere”, față de intrare ori în raport cu elemente naturale ale lotului. Frângerile de ax al parcurgerii, surpriza descoperirii, locurile prietenoase odihnei sau acțiunii au fost avute în vedere, în strânsă legătură cu structurarea spațiului interior și cu „deschiderile” de toate tipurile. Pridvorului tradițional i-au fost asociate deck-urile - terase deschise la nivelul solului sau uneori peste parter - iar uneori ideea curții semiînchise a fost materializată într-un (semi)-patio.

Spațialitatea interioară este mult mai diferită de la un proiect la altul, între, pe de o parte, o compactă strângere a încăperilor în jurul unei scări sau al coșului de fum (mai mult sau mai puțin simbolic) - opțiune ce valorifică spațiul de sub înaltul acoperiș și denotă o grijă pentru eficiența energetică – și, pe de altă parte, un spațiu-„hală”, ori o suită fluidă de spații mai puțin separate, dar dragi locuințelor contemporane. Uneori, ca la proiectul câștigător, libertatea adoptată față de structurarea spațiului interior pare surprinzător contrastantă cu reținerea, cu supunerea față de tradiție, în definirea exteriorului volumelor construite.

Alături de - mai bine-zis, împreună cu - silueta, alegerea materialelor folosite reflectă atât grija față de specificul locului, cât și o atitudine sustenabilă. Lemnul este firesc prezent, pus în operă mai curând cu tehnologii contemporane (finisaj, tratare, îmbinări), dar și lăsând, mai ales la acoperișuri, șansa valorificării tradițiilor în meșteșuguri. Aceeași șansă o lasă utilizarea paielor la acoperire, puternică în prezență și blândă în textură, suprinzătoare în contrast cu detalii sau opțiuni evident contemporane în restul materialelor ori în culoare, până la o concentrare și coerență eseistică, ca în proiectul onorat cu al doilea premiu.

Programul mai complex al pensiunii, care include un restaurant funcționând semiindependent de spațiile de locuit, dar și o locuință a administratorilor, a permis alegeri mai variate; preferința dominantă e cea a rezolvării cerințelor prin asocierea de volume, modalitatea de asociere însăși diferind definitoriu de la un proiect la altul - de la gruparea în jurul unei curți amintind de gospodăriile locului, la izolarea doar aparentă (căci legătura există subteran), la o abordare pavilionară cu coridoare sau pasaje de legătură, până la o așezare grupată a unor volume izolate, amintind de „sălașele de vară” a unor case (în regiuni de munte din alte părți ale țării li se spune de către localnici „căsuța de la deal”). În mod firesc, de o atenție specială s-au bucurat definirea și amenajarea variată a spațiilor exterioare, atractive și utilizabile în toate anotimpurile și/sau în toate condițiile de vreme - spații deschise retrase sub casă, curți parțial închise, terase și pridvoare, depresiuni având focul în centru ori peluze gradenate sau în pantă.

În conformarea funcțională și în înfățișarea volumelor dedicate adăpostirii oaspeților există o varietate și o libertate asumată mai mare decât în cazul locuințelor de la cealaltă secțiune, iar alegerile sunt variate și în ceea ce privește spațiile recepției și ale restaurantului - uneori luminoase și extinzându-se pe mai multe niveluri, alteori economic dimensionate și chiar disimulate în relieful în pantă. Subiecte ca accesul, staționarea autoturismelor ori trecerea graduală de la spații publice către intimitatea camerelor sunt la rândul lor tratate cu ingeniozitate, deși aici pot fi ușor detectate inabilități privind contururi prea vizibile și părând străine amestecului de rigoare și blândețe ale arhitecturii tradiționale și ale peisajului Apusenilor, ori iluminarea naturală a unor spații sau potențialul consum sporit de energie.

Atât soluțiile propuse pentru casele de locuit, cât și proiectele pensiunilor sunt atente nu doar la nevoile contemporane, ci și la stilul de viață al timpurilor prezente, la definirea unor alte raporturi cu natura și cu peisajul - mai curând contemplate, decât utilizate ca resursă directă de supraviețuire, o perpetuare diferită, dar nu contrastantă a identității acestor zone, identitate atât de supusă unor schimbări rapide în ultimele decenii, în contrast cu evoluția lor în sute de ani.

Remarca de încheiere ar putea părea în contradicție cu cele scrise mai sus. Ar fi fost poate interesantă, intrigantă chiar, o prezență mai pregnantă a unor soluții mai tranșant contemporane în limbaj și tehnologie, chiar dacă ar fi părut mai dificil de realizat - din cauza costurilor, a gusturilor mainstream (oricum, subiect delicat), a preferințelor autorităților sau a limitărilor în execuție. Față de fenomenul îmbucurător al vârstei tinere a participanților, în general, reținerea față de soluții mai manifeste-contemporane ar părea decepționantă. Dar poate că reverența oarecum-conservatoare față de tradiție este tocmai reacția unor arhitecți tineri dornici să evite deterioarea peisajului și arhitecturii satelor moțești după tristul model al multor sate maramureșene ori de aiurea din țară.

În spiritul acestei griji, concursul de arhitectură din Alba se asociază studiilor de peisaj și arhitectură rurală elaborate prin grija autorităților județene și concretizate în utile ghiduri pentru autoritățile locale, pentru proprietari și constructori deopotrivă. Frumoasele broșuri sunt întocmite în limbaj „prietenos” și cu ilustrații grafice și foto remarcabile de experimentatul Marius Barbieri și de tinerii urbaniști Laura și Alexandru Damian - există astfel de ghiduri pentru Valea Sebeșului, pentru zona rurală cu influențe săsești, pentru zona Ocoliș-Posaga-Lupșa-Salcia ori pentru Buciumi-Râmeți.

Continuitatea între studii, ghiduri, reglementări, modele, competiții și educație obținută în județul Alba ar trebui poate încheiată și cu proiecte-pilot care să arate, la scara 1:1, „cum se poate face”. Succesul expunerii proiectelor din concurs în spațiile din cetate este în acest sens un argument.

Această înlănțuire de acțiuni este însă cert una dintre căile de protejare a unui peisaj, a unor tradiții arhitecturale și de construire, dar și de promovare a unei arhitecturi contemporane de calitate.

A se consulta proiectele și palmaresul pe site-ul www.cjalba.ro

PREMIUL I - Locuință

Arh. ESZTER PETER

Arh. ALEXANDRU NICOLAE FLEȘERIU