Restaurarea și conversia patrimoniului industrial. Studii de caz din România și Valonia (Belgia)

Restaurarea și conversia patrimoniului industrial.
Studii de caz din România și Valonia (Belgia)

Conferință comună Irina Iamandescu, Vanessa Krins
23 ianuarie 2018, București

Text: Maria MĂNESCU

și după restaurare

Studiile de caz prezentate au fost:
amenajarea Muzeului Ceramicii (Centrul Keramis) din La Louvière, care a integrat și reabilitat un corp de clădire dezafectat din cadrul ansamblului Fabricii de porțelan Boch Keramis;
repunerea în funcțiune a megastructurii ascensorului pentru ambarcațiuni Strépy-Thieu de pe Canalul du Centre (provincia Hainaut), înscris pe lista Patrimoniului mondial UNESCO;
amenajarea în cadrul sitului Grand-Hornu, clasat în Patrimoniul mondial al umanității UNESCO din iulie 2012, o bijuterie a patrimoniului industrial european de secol XIX, a unuia dintre cele mai active centre culturale de artă contemporană, inovație și design din Belgia și din Europa și reabilitarea unei vechi stații de sortare și spălare a cărbunelui din Péronnes-lez-Binche, construită în anii ’50 prin Planul Marshall, închisă definitiv în 1969 și lăsată în paragină până în 2001, când calitățile sale arhitecturale au atras atenția autorităților locale. Reabilitarea acestui „pachebot din beton”, cu un interior labirintic care joacă jumătăți și sferturi de nivel, clasat ca monument istoric, a înghițit multe fonduri private care nu au fost însă suficiente, făcându-se apel la bani publici. Pentru a debloca situația, interiorul clădirii este în curs de declasare, astfel încât să permită amenajarea unor spații flexibile, adaptate specificului activităților mai multor instituții care intenționează să se fixeze aici,prin intermediul unor investiții private (Institutul de Științe Naturale - serviciile Geologie și Paleontologie; Muzeele Regale de Artă și Istorie, Muzeele Regale de Arte Frumoase și Biblioteca Națională).