alege_allplan

700 – Poarta către centru

Proiect City Business Centre (2006 – prezent): arh. Vlad Gaivoronschi, arh. Dan Munteanu, colab. Andreea Katalin Szabo, Dan Damian

Cea mai complexă problemă în planificarea urbană a Timişoarei, de-a lungul ultimelor două secole, s-a dovedit a fi legătura dificilă a centrului istoric cu zonele înconjurătoare. În ultimul secol, au fost propuse mai multe soluţii conducând către principiul „Poarta către Centrul Istoric”.

Deschiderea porţii către sud-vest la începutul secolului al XX-lea a însemnat generarea unuia dintre spaţiile publice cele mai emblematice pentru Timişoara – esplanada Operă-Catedrală; relaţia către est, spre cartierul Fabric, a fost, de asemenea, concretizată în aceeaşi perioadă, Bulevardul Revoluţiei creionând cu fermitate această axă, ce trece peste Podul Decebal, străjuit de una dintre cele mai importante edificii ale lui Laszlo Szekely – Băile Neptun. Atât relaţia pe direcţia nordică, de altfel, plină de potenţial în urma trecerii unor mari suprafeţe de teren din administrarea armatei în cea a Universităţii de Vest, cât şi cea către vest sunt în curs de concretizare. La nord, edificarea Iulius Mall a însemnat un reper major, posibil a grăbi conturarea acestei axe de dezvoltare, la vest, edificarea în curs a City Business Centre în Piaţa 700 a dat semnalul pentru regenerarea zonei.

Locul pe care s-a conturat Piaţa 700 şi, în ultimii ani, ansamblul de birouri CBC este unul de margine al vechii cetăţi fortificate, juxtapus peste vechile metereze construite de Maria Theresia după alungarea turcilor în 1716. Nu întâmplător, după demolarea aproape în totalitate a acestora şi apariţia căii ferate, zona a avut un caracter vag, nedefinit, de margine de oraş. A trecut treptat dintr-o administrare militară în una civilă, rămânând câţiva martori importanţi în apropiere, precum marele Spital Militar, Biserica Militară, Biserica Mizericordienilor, cele câteva bastioane de cetate. Prezenţa armatei s-a revigorat în zonă odată cu ocuparea oraşului de către sovietici. După plecarea acestora, zona a cunoscut o dezvoltare a unor industrii. Nu întâmplător au apărut aici industria textilă a fabricii Modatim şi Centrul de Calcul în anii ’60-’70, alături de Liceul de Construcţii. După ’90 au continuat noile construcţii (sediile Aquatim, Alcatel, Direcția de Finanţe) să se aglutineze, urmărind mai degrabă strategii cadastrale, și nu urbanistice, în pofida unor eforturi precum concursul organizat de primărie şi Uniunea Arhitecţilor în 1993.

În acest context, potenţialul regenerativ al întregii zone demarat de către City Business Centre prin înlocuirea fabricii textile cu un ţesut urban  public este un mare câştig pentru oraş. Acesta s-a concretizat şi într-un concept de strategie de dezvoltare urbană pe termen mai lung denumită „Poarta către Centru”, integrând fluxul de comunicare/ conectare pe axa est-vest a vechii Cetăţi cu vestul Timişoarei. Dacă luăm în considerare că la polul opus, către est, s-a revigorat prin restaurare şi refuncționalizare Ansamblul Bastionului Theresia, cu atât mai importantă devine tema inversă, a porţii către vest, în care viitoarea transformare/ restaurare a Spitalului Militar într-o instituţie administrativă/ publică/ culturală devine un pas crucial.

Vocaţia CBC, pe lângă pol de business, de a fi un „orăşel” viu, chiar de promovare a artei, este esențială. În acest context, spaţiile de tip galerie şi plaza pietonală născute aici vor avea o menire deosebită în acest sens.

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara


Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog