700 - Poarta către centru

Cea mai complexă problemă în planificarea urbană a Timișoarei, de-a lungul ultimelor două secole, s-a dovedit a fi legătura dificilă a centrului istoric cu zonele înconjurătoare. În ultimul secol, au fost propuse mai multe soluții conducând către principiul „Poarta către Centrul Istoric”.

Deschiderea porții către sud-vest la începutul secolului al XX-lea a însemnat generarea unuia dintre spațiile publice cele mai emblematice pentru Timișoara - esplanada Operă-Catedrală; relația către est, spre cartierul Fabric, a fost, de asemenea, concretizată în aceeași perioadă, Bulevardul Revoluției creionând cu fermitate această axă, ce trece peste Podul Decebal, străjuit de una dintre cele mai importante edificii ale lui Laszlo Szekely - Băile Neptun. Atât relația pe direcția nordică, de altfel, plină de potențial în urma trecerii unor mari suprafețe de teren din administrarea armatei în cea a Universității de Vest, cât și cea către vest sunt în curs de concretizare. La nord, edificarea Iulius Mall a însemnat un reper major, posibil a grăbi conturarea acestei axe de dezvoltare, la vest, edificarea în curs a City Business Centre în Piața 700 a dat semnalul pentru regenerarea zonei.

Locul pe care s-a conturat Piața 700 și, în ultimii ani, ansamblul de birouri CBC este unul de margine al vechii cetăți fortificate, juxtapus peste vechile metereze construite de Maria Theresia după alungarea turcilor în 1716. Nu întâmplător, după demolarea aproape în totalitate a acestora și apariția căii ferate, zona a avut un caracter vag, nedefinit, de margine de oraș. A trecut treptat dintr-o administrare militară în una civilă, rămânând câțiva martori importanți în apropiere, precum marele Spital Militar, Biserica Militară, Biserica Mizericordienilor, cele câteva bastioane de cetate. Prezența armatei s-a revigorat în zonă odată cu ocuparea orașului de către sovietici. După plecarea acestora, zona a cunoscut o dezvoltare a unor industrii. Nu întâmplător au apărut aici industria textilă a fabricii Modatim și Centrul de Calcul în anii ’60-’70, alături de Liceul de Construcții. După ’90 au continuat noile construcții (sediile Aquatim, Alcatel, Direcția de Finanțe) să se aglutineze, urmărind mai degrabă strategii cadastrale, și nu urbanistice, în pofida unor eforturi precum concursul organizat de primărie și Uniunea Arhitecților în 1993.

În acest context, potențialul regenerativ al întregii zone demarat de către City Business Centre prin înlocuirea fabricii textile cu un țesut urban public este un mare câștig pentru oraș. Acesta s-a concretizat și într-un concept de strategie de dezvoltare urbană pe termen mai lung denumită „Poarta către Centru”, integrând fluxul de comunicare/ conectare pe axa est-vest a vechii Cetăți cu vestul Timișoarei. Dacă luăm în considerare că la polul opus, către est, s-a revigorat prin restaurare și refuncționalizare Ansamblul Bastionului Theresia, cu atât mai importantă devine tema inversă, a porții către vest, în care viitoarea transformare/ restaurare a Spitalului Militar într-o instituție administrativă/ publică/ culturală devine un pas crucial.

Vocația CBC, pe lângă pol de business, de a fi un „orășel” viu, chiar de promovare a artei, este esențială. În acest context, spațiile de tip galerie și plaza pietonală născute aici vor avea o menire deosebită în acest sens.

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara