RDW

Cartierele gri

Mă intrigă intervențiile urbane din timpul comunismului. Acestea sunt fragmente la scară mare, intervenții geometrice incomplete concepute să înlocuiască un oraș existent. Faptul că sunt incomplete mă interesează cel mai mult – pentru că reprezintă începutul unei dezbateri despre cum geometria urbană poate dicta activitatea străzii și forma clădirilor nou-propuse.

De asemenea, lipsa identității și incapacitatea acestor structuri de a oferi un suport spațial minim creează oportunități infinite să le regândim, redesenăm. Aproximativ 16% din suprafața Timișoarei este acoperită de astfel de intervenții, iar acestea adăpostesc jumătate din populația orașului!

În urma studiului efectuat în partea de documentare, am propus o diagramă de reabilitare bazată pe o rețea de spații specifice, diverse, accesibile, întreținute de comunitate. Fiecare cvartal ar deveni un mic brand – un spațiu reprezentativ pentru locuitorii săi.

Pentru a implementa/exemplifica această strategie am ales un careu mai bine definit din zona de studiu.

În urma studierii hârtiilor cognitive ale cvartalului, au fost selectate o serie de concluzii sub forma unor parametri generatori de soluție.

„Clientul” acestui proiect este reprezentat de un grup de 195 de familii, ce locuiesc într-un complex de imobile construite la începutul anilor ’80. Locuințele acestora sunt prea mici, dens compartimentate, identice în plan,  insuficiente din punct de vedere funcţional şi al raporturilor sociale pe care le generează. Efectul acestui tip de locuire asupra utilizatorilor se citește clar –  prin reacţia acestora, activă sau pasivă, la evenimentele spaţiului urban. În consecință, având ca scop final crearea unei comunități, am decis că nu trebuie generată o clădire, ci un „mecanism ce favorizează comunicarea”. Am considerat că misiunea propunerii nu este aceea de a crea o funcțiune într-un spațiu, ci mai degrabă o scenografie ce devine fundalul mai multor „scurtmetraje”.

Provocarea constă în traducerea acestui mesaj central într-un set spațial care, adițional transmiterii lui utilizatorilor, invită la interacțiune și implicare.

Astfel, toate spațiile generate sunt foarte flexibile din punct de vedere funcțional, întrucât multe dintre ele au fost concepute astfel încât să îi oblige pe utilizatori să se implice activ în folosirea lor.

Un alt punct de interes din perspectiva locuitorilor a fost crearea de spații ce implică costuri de întreținere minime și permit utilizarea lor, periodic, în scopul strângerii de fonduri necesare comunității.

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara


Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog