alege_allplan

Strategii PUG Timișoara

schema-de-dezvoltare-AGENDA_MIC

„Planul vechi e gata?

Să vedem ce ne-a mai rămas de făcut din el înainte să-l începem pe cel nou!“

 

Din 10 în 10 ani, în oraşele noastre se demarează marele mecanism al achiziţiei publice (semn al unei pieţe liberalizate), se pun cap la cap specializările necesare (sub formă de ştampile), se fac şi se desfac alianţe între specialişti pentru a satisface solicitările unor caiete de sarcini întocmite pe eşecurile celor 10 ani anteriori, cumulate cu viziunile strategice ale documentelor europene1, asimilate în cel mai bun caz ca sloganuri de frontispiciu.

Planul urbanistic general ca pachet de prestări servicii atribuit prin procedură de achiziţie publică a devenit standard în România, în ciuda faptului că urbanismul şi amenajarea teritoriului fac parte dintre puţinele domenii în care directiva privind liberalizarea pieţei comunitare a serviciilor 2006/123/EG numeşte explicit interesul public2 şi astfel deschide perspectiva unei asumări normale a responsabilităţii şi prerogativelor de către  autoritatea publică în chestiuni ce ţin de domeniile mai sus menţionate. Orice plan urbanistic general este încărcat cu aşteptarea şi nemulţumirile unui deceniu. Cel puţin al unui deceniu. După cum întreba un cetăţean venit la o dezbatere publică: „Planul general vechi e gata? Să vedem ce ne-a mai rămas de făcut din el înainte să-l începem pe cel nou!“. Corectă problemă, având în vedere incapacitatea cronică a administraţiilor publice în România de a urmării consecvent prevederi strategice şi planificări teritoriale3. Se cumulează astfel aşteptări de câteva decenii în mediul profesional, care adesea pot fi, pe deasupra, şi aşteptări greşite, ce riscă aducerea în secolul al XXI-lea a unor concepte şi strategii născute în deceniile ’70-’80 ale secolului anterior. Pe de altă parte, avem şansa de a nu repeta greşelile făcute de alţii în perioada amintită. De a nu forţa infrastructura rutieră în detrimentul structurii urbane şi a pietonului, de a nu limita expansiunea teritorială costisitoare4 în favoarea unor puţini, pe resursele financiare ale tuturor, de a renunţa la patrimoniul construit (fie el listat sau nu) în virtutea unui fals pragmatism.

Timişoara are în faţă încercarea de a creşte calitatea vieţii locuitorilor păstrându-şi atractivitatea economică dezvoltată în ultimul deceniu, toate pe fondul tendinţei de emigraţie a forţei de muncă tinere şi calificate, a unei evoluţii demografice defavorabile la nivel european şi a unei crize economice prelungite. În acest context, prin noul PUG, municipalitatea şi-a definit două obiective majore stabilite prin strategii sectoriale5 şi dezvoltate în Strategia de dezvoltare spaţială aferentă (și premergătoare) Planului Urbanistic General. Acestea sunt creşterea atractivităţii orașului pentru investitori, deci creşterea competitivităţii economice în condiţiile unei concurenţe regionale şi internaţionale acerbe6, şi creşterea calităţii vieţii pentru locuitori, implicit contrabalansarea natalităţii negative prin atragerea de noi locuitori. Acestor două obiective li se substituie în cadrul strategiei de dezvoltare spaţială un total de zece politici cu impact la nivelul teritoriului administrativ şi al teritoriului metropolitan. Programele aferente acestora se constituie în arii de intervenţie localizate în baza analizei de teren şi a analizei indicatorilor economici, a operatorilor din zonele respective şi deficienţelor constatate, fiindu-le atribuite o serie de proiecte identificate în cadrul unor dezbateri publice şi a consultării actorilor locali şi regionali.

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara

 

NOTE:

1. Care au în spate reglementări şi ţinte clare. Directiva pentru protecţia păsărilor 79/409/EWG, Directiva pentru protecţia habitatelor de floră şi faună (96/42/EG), Directiva Plan UP (2001/42/EG), Directiva Serveso II (96/82/EG), Directiva pentru liberalizarea serviciilor (2006/123/EG), Directiva pentru energie regenerabilă (2009/28/EG). Toate produc sau pot produce efecte în legislaţia naţională. 

2. Ceea ce înseamnă şi un îndem ca autoritatea publică să-şi exercite prerogativele în acest sens.

3. Mă refer aici şi la demersul de modificare a OUG7/2011 în sensul reintroducerii posibilităţilor de derogare în urbanism cu efectele vizibile din ultimii 20 de ani.

4. Guvernul Germaniei a stabilit ca ţintă de dezvoltare limitarea schimbării de destinaţie a unor terenuri pentru a fi folosite în vederea extinderii infrastructurii de trafic şi a suprafeţelor construibile la 30 de hectare pe zi în 2020. În 2003, necesarul  era de 105 hectare pe zi. Din: Brückner, Berger, Luchmann, Tenz: Der demographische Wandel und seine Konsequenzen für Wohnungsnachfrage, Städtebau und Flächennutzung, Leipzig Institut für Regionalentwicklung und Strukturplanung (IRS), 2007, p. 8.

5. Strategia de dezvoltare; Concept strategic de dezvoltare economică şi socială a zonei Timişoara – 2000-2007; Strategia Locală privind Schimbările Climatice în Municipiul Timişoara; Strategia dezvoltării spaţiilor verzi a Municipiului Timişoara 2010-2020, Concept integrat de măsuri pentru reabilitarea şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara, 2009.

6. Studiul de fundamentare IHS România (2010) relevă situaţia geostrategică a municipiului în context regional.

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog