RDW

Reabilitarea spațiilor publice din centrul istoric al Timișoarei

PRODIT srl
Șerban Sturdza
Mihai Șulea
Zsofia Gagyi

BIA RADU MIHĂILESCU
Radu Mihăilescu
Laurențiu Bălu

STUDIO ARCA srl
Luminița Pascu
Mihaela Rusulețu

Investiția dezvoltată de Primăria Timișoara cu finanțare comunitară urmăreşte reabilitarea unei zone publice din Cartierul Cetate formată din Piața Unirii, Piața Libertății, Piața Sfântul Gheorghe, Piața Țarcului și 10 străzi. Intervențiile propuse vizează refacerea pavajelor, înlocuirea mobilierului urban și a iluminatului public, extinderea spațiului verde și reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare.

Prin acest proiect se continuă o politică a extinderii spaţiului public şi a consolidării lui de la sud la nord, prin unirea pieţelor istorice şi a unui sistem de străzi de legătură. Procesul este unul istoric, dezvoltat oarecum constant şi întărit de regulamentul de urbanism pentru zona Cetate, care funcţionează şi acum.

În acelaşi timp trebuie acceptat un fapt caracteristic al oraşului legat de evoluţia sa în timp: atât cartierele istorice (Iosefin, Traian), cât şi zonele care s-au dezvoltat de curând (cartierul studenţesc sau zona mall) şi-au format propriile spaţii publice cu caracteristici specifice, identităţi proprii şi legături funcţionale bine definite cu vecinătăţile. În cadrul acestei reţele complexe de spaţii publice, cele din cartierul Cetate au un caracter de reprezentare major şi, din acest punct de vedere, reprezintă cel mai bine Timişoara istorică şi poziţia sa în cadrul oraşelor europene.

Soluția arhitecturală și urbanistică propusă are la bază principii directoare menite a asigura caracterul de autenticitate și identitate proprie spațiilor urbane supuse procesului de reabilitare:

Soluţia arhitecturală se integrează în perioada edificării sitului

Spaţiul public al Cetății are un caracter unitar şi clar structurat în sensul său de folosinţă de-a lungul a 300 de ani. Modelul urbanistic folosit a fost „fabricat pe planşetă” şi a generat un sistem de spaţii publice – străzi şi pieţe cu destinaţii bine definite, logic legate de sistemul parcelar şi net separat de vecinătăţi printr-un sistem defensiv puternic şi foarte sofisticat. Această caracteristică a spaţiului public îl individualizează net de celelalte spaţii publice din Timişoara şi reprezintă o caracteristică pe care proiectul de reabilitare propus o respectă și o întărește.

Spațiul public astfel perceput se leagă funcțional de parcelarul Cetății prin intermediul gangurilor, porticelor și a curţilor interioare. Legăturile dintre spaţiul public şi cel semipublic îmbogăţesc funcţional şi expresiv traseele cunoscute şi reprezintă un atu identitar pentru întregul ansamblu. Reabilitarea va fi subordonată şi va sublinia relaţiile între spaţiul public şi cel semipublic.

Reabilitarea spaţiului public va ţine cont de identitatea sa dobândită în timp, de care locuitorii oraşului sunt ataşaţi şi pe care şi-o asumă. Memoria spaţiului public va fi unul dintre atributele care vor trebui respectate şi întreţinute.

Pieţele au destinaţii şi funcţii de reprezentare diferenţiate, păstrând încă pregnant autoritatea şi prezenţa instituţiilor istorice în legătură cu care au fost construite. Acolo unde aceste relaţii nu mai sunt evidențiate reabilitarea urbană va genera soluţii şi detalii noi, pentru întărirea identităţii locului. Din punct de vedere stilistic, soluţiile propuse sunt conforme cu caracteristicile clădirilor adiacente. În desenul propus pentru paviment se acordă o atenţie specială relaţiei cu fronturile clădirilor, în funcție de importanţa lor în țesutul urban, atât ca obiect de arhitectură, cât şi ca funcţiune reprezentativă.

Relaţii de vecinătate

1. Relaţia dintre centrul istoric şi restul oraşului

După defortificarea cartierului Cetate, relaţiile între ţesutul lui urban şi vecinătăţi au fost intensificate şi, progresiv, spaţiul liber lăsat pentru manevra militară a fost construit din ce în ce mai dens până la limitele cetăţii, definite astăzi de primul inel de circulaţie. În prezent, în imediata vecinătate, în afara acestui inel se dezvoltă operaţii urbanistice importante, care presupun refacerea unor legături între cartierul Cetate şi aceste zone. Dintre aceste zone urbane în dezvoltare, care vor presupune întărirea relaţiei cu sistemul de spaţii publice ale cartierului Cetate, amintim:

În Piaţa 700 se dezvoltă dotări pentru birouri şi anexele lor, care vor aduce un aport important de persoane.

Parcul Botanic va avea, în timp, un program de reabilitare care să îl poată conecta mai  uşor cu vecinătăţile, în special cu Piaţa Mărăşti şi cartierul Cetate.

Campusul universitar, care se prefigurează la nordul Cetăţii, va trebui să includă în programul de dezvoltare un traseu pietonal nord-sud, care să lege firesc și rapid polul urban din nord, definit de mall şi dotările adiacente, de cartierul Cetate, din sud. Astfel, dezvoltarea traseului pietonal public prin interiorul zonei universitare va putea crea un ax cultural în prelungirea sistemului pietonal nord-sud deja dezvoltat în Cetate. Zona universitară şi acest traseu care o străbate fac parte integrantă din principiul director de organizare al spaţiilor pietonale din centrul Timişoarei şi va trebui să constituie o cerinţă de temă pentru Planul de dezvoltare al Universităţii.

Zona Bastion, actualmente în faza de reabilitare, va mări interesul pentru o legătură adecvată cu Piaţa Unirii şi sistemul de străzi pietonale.

La sud, Parcul („parcul civic”) cu fosta sală de sport, ansamblu care face parte din cartierul Cetăţii din punct de vedere morfologic, va trebui să aibă o legătură puternică, dezvoltată de-a lungul străzii nord-sud până în Piaţa Unirii.

Zona Corso (Piaţa Victoriei) şi Castelul Huniade, care nu fac parte din studiul actual, dar reprezintă capătul sudic al marelui ax pietonal în dezvoltare.

Cele şase zone amintite vor accentua importanţa cartierului Cetate şi vor genera, în acelaşi timp, oportunităţi şi conflicte. De menţionat este necesitatea ca administraţia oraşului să impună zone de parcare suplimentare în fiecare dintre aceste vecinătăţi, în aşa fel încât eliminarea circulaţiei auto şi pietonizarea unor străzi din Cetate să nu producă dezechilibre şi disconfort pentru cetăţeni.

2. Relaţii între spaţiul public şi spaţiul verde

Din punct de vedere istoric, Cetatea a fost organizată pe principii militare. Spaţiul public avea raţiuni în consecinţă şi, ca atare, expresia lui era minerală. Spaţiul verde era acceptat în curţi. Pe măsură ce cartierul a fost defortificat şi s-a produs un amestec de funcţiuni, între cele specifice ale Cetăţii şi restul oraşului, spaţiul public şi-a mărit plaja de adresabilitate şi, cu această ocazie, au apărut amenajările peisagistice. Acestea au fost convenţionale, cu procedee de împrumut de la tipuri de spaţii urbane complet diferite de Cetate. Din acest motiv, în cele mai multe cazuri, ele au fost inadecvat poziţionate şi au avut rezolvări discutabile.

O concepţie de ansamblu privind spaţiile verzi pune în discuţie dacă nu este mai corect ca ele să fie liftate de la suprafaţa solului. Operaţia se face prin eliminarea peluzelor şi înlocuirea lor cu plantarea unor copaci adecvaţi. Normele de mediu în vigoare pot fi respectate cu condiţia acceptării acestei soluţii care poate fi în alte cazuri discutabilă. În acest mod am putea avea un tip de tratare cu peluză în Piaţa Unirii, lăsând fronturile vizibile din orice punct şi un tip de tratare cu copaci în celelalte pieţe istorice. De-a lungul străzilor, actualmente fără copaci, această caracteristică ar trebui să se menţină.

Există totuşi o concesie care ar putea fi făcută spaţiului verde, după modelul întâlnit în zona istorică a Bruxelles-ului: cuiburi minuscule de pământ vegetal protejat cu feronerie şi adosat faţadelor în zona burlanelor, din care se ridică vrejuri de plante agăţătoare cu caracter decorativ, până spre etajele superioare. Este o chestiune de ambient, care va personaliza numai în anumite cazuri spaţiul urban.

3. Relaţia populaţie riverană şi vizitatori

Reabilitarea spaţiului public va recurge la soluţii echilibrate pentru a nu descuraja confortul riveranilor în dauna fluxurilor din ce în ce mai mari de turişti. O condiţie esenţială pentru reuşita proiectului va fi păstrarea locuinţelor şi a locuirii în cartierul Cetate. Altfel, caracterul artificial al amenajărilor va distruge încet, dar sigur, identitatea acestor spaţii.

4. Relaţia public – privat

Relaţia public – privat va fi un subiect de gestiune care să ofere soluţii convenabile pentru ambele părţi, în favoarea dezvoltării unor schimburi generoase între cetăţeni şi, de asemenea, a măririi confortului urban.

 

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog