RDW

Activarea zonei montane Semenic

SECTIUNE LONGITUDINALA FINAL_high res

În trecutul arhitecturii alpine, inovația a fost inițial respinsă, de cele mai multe ori înainte de a fi reușit să ajungă la public. În prezent, regiunile alpine arată un potențial tot mai ridicat al locurilor de cercetare pentru arhitecți și urbaniști datorită parametrilor definitorii. Ele devin spații experimentale pentru arhitectura contemporană.

În ciuda poziției ideale față de centre urbane importante, zona montană Semenic se află, în momentul de față, într-un stadiu continuu de degradare. În trecut, s-au realizat intervenții punctuale fără a fi concepută o viziune de dezvoltare a regiunii. Probabil singurul pas important, din punct de vedere strategic, este construcția unei instalații de telescaun debranșabil în anul 1947. Acesta facilita legătura directă între așezarea Văliug și muntele Semenic. Dezafectarea instalaţiei, în 1987, a însemnat, la scară mare,  fragmentarea staţiunii şi încetarea funcţionării zonei ca o destinaţie turistică.

Această lucrare ridică problematica zonelor rurale, care au devenit, în timp, structuri fragile din cauza depopulării masive. Un studiu realizat de ETH clasifică așezările rurale în două categorii: în prima categorie se înscriu structurile rurale care se află în aproprierea centrelor urbane, iar din a doua categorie fac parte satele situate într-un cadru natural valoros.

Ce se va întâmpla cu aceste așezări? Care este viitorul lor? Dacă prima categorie va fi integrată în structura marilor orașe, devenind un fel de sateliți verzi ai centrelor urbane, în care lumea va prefera să locuiască chiar dacă va continua să lucreze în mediul urban, pentru a doua categorie există o singură soluție de revigorare. Structurile rurale care nu se află în imediata apropiere a marilor orașe, dar beneficiază de un cadru natural favorabil, fie se vor dezvolta din punct de vedere turistic, cu ajutorul unei strategii care să reactiveze întreaga zonă, fie vor înceta să existe.

Acest proiect propune o soluţie de revitalizare pentru structuri rurale ce fac parte din a doua categorie amintită, anume așezările Văliug (1) şi Gărâna (2). Indicii sociali ai celor două sate reflectă starea continuă de degradare a unui sistem lipsit de orice fel de dinamică interioară. Parcursul istoric al celor două așezări este tipic structurilor rurale care se află într-un proces acut de pierdere al identității. Văliugul s-a dezvoltat ca satelit al centrului industrial Reșița, el fiind principalul pol pentru generarea energiei electrice. Încetarea activității industriale a centrului a însemnat pentru așezarea Văliug pierderea funcționalității și, implicit, a identității. Gărâna a fost înființată în timpul Imperiului Austro-Ungar, ca un punct strategic pe munte, pentru a servi regimentului de graniță. Exodul localnicilor în Germania, după 1990, a reprezentat mutilarea structurii și identității locului. Depopularea celor două așezări a creat un dezechilibru major în structura organizațională a acestora. Cu timpul, localitățile și-au schimbat funcțiunea inițială, încercând să devină sate de vacanță.

Pentru ca ambele localități să atingă statutul de sat de vacanță up-to-date trebuie, înainte de orice intervenție punctuală în structura rurală existentă, să se formuleze o viziune care să faciliteze un turism într-un cadru organizat și planificat.

Cadrul natural existent trebuie valorificat.

Un argument care arată necesitatea dezvoltării infrastructurii turistice locale este impactul pe care l-a avut implementarea unei instalații de transport pe cablu de doar 800 m, la baza staţiunii (3). Este o situație fără precedent: o stațiune montană din țările cu tradiție înregistrează acest număr ridicat de vizitatori, având un domeniu schiabil de 5-6 ori mai mare, oferind în același timp un standard de servicii mult mai ridicat (4). Dacă analizăm stațiuni montane comparabile ca suprafață și altitudine cu arealul nordic al muntelui Semenic, din țări ca Austria, Italia, Serbia sau Franța, putem să ne dăm seama cu ușurință de ce turistul român preferă vacanța la munte în afara țării (5). Domeniul schiabil din stațiunea Semenic are doar 3,75 km de pârtii și cinci sisteme de transport pe cablu (6).

În weekendurile cel mai aglomerate s-au înregistrat până la 2.000 de turiști în stațiune. Satele de la baza acesteia (Văliug, Gărâna) însumează mai puțin de 1.000 de locuri de cazare.

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura

4_FB_11

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog