RDW

Prin ceața din Anatolia – Hattusa & Yazilikaya

DSC_3004

Nu țin un jurnal de călătorie… de multe ori îmi amintesc… imaginile se suprapun de-a valma într-o secvențialitate cinematografică. Sunt locuri care te impresionează și care, invariabil, te marchează contextual… Hattusa este unul dintre ele. Lucrurile care mi le imaginez, cadrele pe care încă le mai construiesc fictiv transpun lumea poveștilor din copilărie, a orașelor pierdute în negura timpului din vremea imperiilor ai căror regi purtau lupte interminabile pentru supremație…  

 

08 martie 2010, 14.30 p.m.

Muzeul civilizației anatoliene din Ankara, o colecție impresionantă de artefacte extrase cu dexteritate din situri aparținând unei civilizații pierdute în inima Anatoliei. Reprezentări zoomorfe, creaturi fantastice cu aripi și labe de tigru, ființe înaripate, oameni cu coarne de taur, giganți cu bărbi, războinici încolonați, lupte între oameni și arătări aparținând altor lumi – un bestiar complet reprezentat în statui, frize, vase etc. Doi sfincși, un panou central cu o fotografie wide (indicând localizarea pieselor), un ecran LCD nefuncțional (în același format) spun o poveste. o poveste legată, probabil, de performanța tehnologică a extracției blocului sculptat, o poveste legată de oamenii care mută locuri și o ulterioară poveste despre cei care apreciază acest lucru. Ansamblul (muzeal) „vorbește” despre tradiție, continuitate, dar mai ales despre identitate, depre identitatea unui loc realizată prin cumularea fragmentară a unor detalii specifice. Contextual, în cadrul ansamblului din care făceau parte odată, (fragmentele) constituiau o înlănțuire de scene care transpuneau memoria unui loc, secvențe care transmiteau un mesaj celor care le parcurgeau zilnic sau le descopereau întâmplător. Înlănțuirea „cronologică” muzeală transformă fragmentele în simple exponate așezate cu grijă pe rafturile de suveniruri dedicate turiștilor „avizi de cultură”. Pietrele hitite sunt mute. […]

Las în urmă Ankara cu străzile aglomerate și forfota infernală a negustorilor ambulanți. Urmează două zile de rătăcire în podișul anatolian, în căutarea fragmentelor care ar putea recompune imaginea ideatică a capitalei hitite. […]

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura

Foto:

Alexandru Crișan

 

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog