RDW

Unde este centrul Bucureştiului? Aceeași întrebare, din anii `70 până în prezent

Conturarea centrului perceput al Bucureştiului; nucleul oraşului este arealul cuprins între izoliniile de 90% - 100%, coroana este arealul cuprins între izoliniile de 75% - 90%, protuberanţele formează arealul cuprins între izoliniile de 50,1%-75% (Damian, 1976)

Conturarea centrului perceput al Bucureştiului; nucleul oraşului este arealul cuprins între izoliniile de 90% – 100%, coroana este arealul cuprins între izoliniile de 75% – 90%, protuberanţele formează arealul cuprins între izoliniile de 50,1%-75% (Damian, 1976)

Indiferent de mărimea, structura şi morfologia oraşului, centrul este un loc al interacţiunii sociale, al suprapunerii traseelor cotidiene, omniprezent în spaţiul trăit al individului şi care parcurge variate etape istorice de reconfigurare. Centrul apare locuitorilor ca fiind cel mai bine conturată parte a oraşului, după propriul cartier sau areal de rezidenţă.

În mentalul colectiv acesta este adesea punctul de ancorare în proiectarea hărţii mentale a parcurgerii oraşului şi a orientării în cadrul său. În limbajul cotidian, centrul este folosit frecvent, ceea ce denotă conştientizarea şi reperarea sa în cadrul structurii urbane.1 Centrul este o construcţie cognitivă formată prin lecturarea directă a spaţiului, individ cu individ şi colectiv. Suprapunerea de experienţe, comportamente şi sentimente se grupează în timp şi spaţiu, germinând o structură urbană metamorfozată şi cristalizată, bine articulată în reprezentarea mentală colectivă. Devine un element de raportare, mai cu seamă în cazul Capitalei, unde structura identitară prinde contur prin repere de nivel local, regional şi naţional. Multitudinea obiectivelor culturale, instituţionale şi economice determină ca acest spaţiu să fie unul densificat cu repere, noduri şi căi care imprimă personalitate distinctă traseelor urbane. Nevoia de ieşire din anonimat face ca reperele să găsească variate soluţii vizuale, de la stilul arhitectural, la cromatică, înălţime, aliniament, până la logouri care sar în faţa trecătorului pentru a fi incluse în procesul de reprezentare a hărţilor sale mentale.

Geografia reperelor centrale, în perspectivă comparată: 1970 şi 2011

Analiza centrului oraşului este una îndelungată şi revine adesea în problematica cercetătorilor. În perspectiva evoluţiei oraşului, există o reconfigurare a imaginii centrului de la o etapă istorică la alta, ca răspuns normal al constructului social. Constructul mental colectiv al imaginii centrului este elementul de recunoaştere a apartenenţei la un grup social care trăieşte pe un teritoriu comun. Odată cu anul 1977, generarea unui nou Centrul Civic prin intervenţie politică se dorea a fi o amprentă a progresului cultural-ştiinţific. Studiile asupra percepţiei populaţiei au stat la baza unor ipoteze de lucru care urmau să fie aplicate în vederea restructurării acestui spaţiu. Nu se poate cuantifica cât din proiectele ce vizau analiza comportamentului citadinului faţă de centrul oraşului şi proiecţia sa mentală au fost incluse în noua configuraţie urbană. Schimbările dramatice ale reprezentării spaţiului au survenit odată cu inserarea noului centru şi a unei noi axe urbane care au generat ample modificări ale ţesutului urban, dar şi la nivel social şi comportamental. Dispariţia unor structuri socio-spaţiale, prin dispersie sau introducerea unei noi compoziţii sociale şi urbanistice, a determinat modificări şi la nivelul întregului sistem urban, fapt reflectat şi prin noi proiectări mentale ale centrului.

Citiți textul integral în numărul 4/2013 al revistei Arhitectura

Note:

1  Imaginea centrului oraşului apare cu o mare frecvenţă în vocabularul membrilor comunităţii: „mă duc în centrul oraşului”, „am fost în centru” sau prin formulări care au un caracter de decupare, „clădirea x se află în centru”, „clădirea y se află în apropiere de centru” (Damian et al., 1976).

 

Robert C. Stoiculescu – Doctor în geografie, cu teza intitulată „Structuri socio-spaţiale bucureştene. Studiu geografic”, susţinută în anul 2011. Membru al Centrului de Cercetare Transdisciplinară „Peisaj-Teritoriu-S.I.P.”, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti. Preocupări în domeniile geografiei sociale şi geografiei istorice, concretizate într-o serie de articole ştiinţifice, printre care „Polarisation of social inequalities in disadvantaged neighbourhoods of Bucharest metropolis”.

Alina E. Huzui – Doctor în geografie din anul 2012, cu teza intitulată „Analiza cantitativă şi calitativă a peisajului urban. Studiu de caz, oraşul Sinaia”. Cercetător ştiinţific în cadrul INCD Urban-Incerc, sucursala Urbanproiect, şi membru al Centrului de Cercetare Transdisciplinară „Peisaj-Teritoriu-S.I.P.”. Coautor la articole publicate în reviste indexate în Web of Science, pe teme de istoria şi dinamica peisajului.

 

 

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog